Efectele divorţului în raporturile dintre soţi: Data desfacerii căsătoriei. Căsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă. Numele de familie după căsătorie La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei. Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei. Efecte cu privire la regimul matrimonial În cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ. Oricare dintre soţi sau amândoi, împreună, în cazul divorţului prin acordul lor, pot cere instanţei de divorţ să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt. Actele de înstrăinare sau de grevare, precum şi actele din care se nasc obligaţii în sarcina comunităţii, încheiate de unul dintre soţi după data introducerii cererii de divorţ pot fi anulate dacă au fost făcute în frauda celuilalt soţ. Despăgubiri, prestaţii compensatorii, obligaţii de întreţinere între foştii soţi - despăgubiri: soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestaţia compensatorie. - obligaţia de întreţinere între soţi încetează prin desfacerea căsătoriei. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Aceeaşi obligaţie intervine şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. - prestaţia compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, iar divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere. Prestaţia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului. Efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi. Regula este aceea că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi (în limbaj obişnuit - „custodie comună”). Excepţia: când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi (părinte custodian). În această situaţie, celălalt părinte (părinte necustodian) păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut şi educat, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia. În mod cu totul şi cu totul excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului. În acest caz, instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei. Deși în mod incoret aplicată, în parctica instanțelor de aplicare a Noului Cod civil, la solicitarea unuia din părinți, acestea au hotărât ca autoritatea să fie exercitată numai de către unul dintre aceștia. Spunem că este incorect aplicată această excepție prevăzută de noile dispoziții deoarece autoritatea părintească nu este numai un drept al părintelui ci și o obligație la care acesta nu poate renunța. Mai mult, exercitarea în comun a autorității părintești este prevăzută, așa cum menționam, în interesul superior al copilului ceea ce face să fie greșită soluția instanțelor care, fără să fie o situație de excepție, au acordat numai unuia dintre părinți dreptul de a exercita autoritatea părintească. Având în prim plan interesul superior al copilului, Proiectul de modificare a Legii 272/2004 amintit anterior prevede ca părinții, la divorț, să întocmească un plan parental în mod obligatoriu prin care părinții să stabilească modul în care vor exercita în comun autoritatea părintească. Planul parental poate fi întocmit de către părinți, dacă se înțeleg singuri, asistați de avocat ori prin procedura de mediere.
Posted on: Thu, 01 Aug 2013 10:27:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015