Electiune, selectiune si ereditate Corneliu Codreanu Poporul nu se conduce după vointa lui: Democratia. Nici după vointa unei persoane: Dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viată si norme, legi naturale de moarte. Legile vietii si legile mortii. O natiune merge la viată sau la moarte după cum respectă pe unele sau pe altele din aceste legi. Rămâne un lucru de stabilit: cine, din mijlocul unei natiuni poate întelege sau intui aceste norme? Poporul? Multimea? Cred că i se cere prea mult. Multimea nu întelege nici alte legi mai mărunte. Nu numai că nu le poate prinde ca din văzduh, dar trebuie să i se explice multă vreme, să i se repete în mod constant, să fie chiar pedepsită pentru a le putea întelege. Iată câteva legi imediat necesare vietii ei, pe care le întelege cu greu: în caz de boală infectioasă e necesară izolarea bolnavului si o dezinfectie generală; în casă e nevoie să intre soarele, deci trebuie ferestre mari; vitele dacă sunt îngrijite si hrănite bine, dau mai mult pentru hrana omului, etc. Dacă multimea nu poate întelege sau întelege cu greu câteva legi imediat necesare vietii ei, cum îsi poate imagine cineva că multimea, care în democratie trebuie să se conducă pe sine, va putea întelege cele mai dificile legi naturale, va putea intui cele mai fine si mai imperceptibile norme de conducere omenească, norme care o depăsesc pe ea, viata ei, necesitătile vietii ei, care nu i se aplică direct ei, ci unei entităti superioare ei: natiunea? Dacă pentru a face cineva pâine trebuie să fie specializat, dacă pentru a face ghete, pluguri, pentru a face agricultură, pentru a conduce un tramvai trebuie specializare, pentru cea mai grea conducere, aceea a unei natiuni, nu trebuie specializare? Nu trebuie anumite însusiri? Concluzia: Un popor nu se conduce prin el însusi, ci prin elita lui. Adică prin acea categorie de oameni născuti din sânul său, cu anumite aptitudini si specializări. După cum albinele îsi cresc regina, tot astfel un popor trebuie să-si crească elita lui. La fel multimea, în nevoile ei, apelează la elita ei, la înteleptii statului. Cine alege această elită? Multimea? Multimea e cea mai capricioasă si mai instabilă în păreri. De la război încoace[1], aceeasi multime a fost pe rând: averesciană, liberală, nationalistă, national-tărănistă, iorghistă, etc. Ridicând în slavă pe fiecare, ca după un an să-l scuipe, recunoscându-si prin aceasta propria greseală, rătăcire si incapacitate. Criteriul ei de alegere este „Să mai încercăm si pe altii”. Deci alegerea se face nu după studiere si cunoastere, ci la noroc si la întâmplare. Democratia, asadar, bazată pe principul electiunii, alegându-si elita, săvârseste o fundamentală eroare din care decurge întreaga stare de nenorocire, tulburare si mizerie a satelor. Nu aflăm într-un punct capital. Deoarece de la această eroare de conceptie democratică pleacă, am putea spune, toate celelalte erori. Multimile fiind chemate să-si aleagă elita, nu numai că nu sunt în stare să-si descopere si să-si aleagă elita, dar mai mult, aleg – cu mici exceptii – tot ce e mai rău în sânul unei natiuni. Nu numai că democratia înlătură elita natională, dar o înlocuieste cu ce e mai rău în mijlocul natiei. Democratia va alege pe oamenii fără scrupule, deci fără morală; pe cei care vor plăti mai bine, deci pe cei cu mai multă putere de corupere; pe scamatori, sarlatani, demagogi, care vor iesi mai bine la concursul de scamatorie, sarlatanie, demagogie din timpul campaniei electorale. Printre ei se vor strecura si câtiva oameni de treabă, oameni politici de bună credintă. Vor fi sclavii celor dintâi. Adevărata elită a unei natii va fi înfrântă, înlăturată, pentru că ea va refuza să concureze pe asemenea teme. Ea se va retrage si va sta ascunsă.
Posted on: Tue, 03 Sep 2013 19:39:47 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015