Episodul incepe atunci cand sultanul se consulta cu boierul Ebu Suud. Ebu Suud: Cu permisiunea dumneavoastra, am nevoie de cateva zile sa ma gandesc la problema aceasta. Sultanul e de acord. Intre timp, Hatice il astepta pe Ibrahim, care s-a intors seara acasa. Hatice il intreaba cum i-a mers ziua si daca a venit si Suleyman. Dar Ibrahim raspunde negativ si spune ca poate era obosit si a vrut sa se odihneasca. Hatice priveste ingrijorata. La palat, Sumbul anunta intoarcerea sultanului in harem. Hurrem priveste de la balcon. Apoi, este o scena cu o barca, in care stau multi oameni, printre care si un baietel care pare foarte speriat. Acesta este Ibrahim cand era mic. Un barbat ii spune sa se ridice, dar el nu intelege asa ca face semn cu mainile si intreaba cum il cheama. O femeie traduce : Intreaba care este numele tau. Apoi o voce nareaza: "Eu sunt Ibrahim. Am fost luat de langa parintii mei la varsta de 10 ani. De ce ne intoarcem? De ce se intorc oamenii? Este posibil sa te intorci inapoi? Sau soarta te duce doar inainte? Apoi baiatul din spatele lui lesina, iar Ibrahim striga dupa apa. APA!!! O femeie bogata il observa si ii spune eunucilor sa il aduca la ea. Urmatoarea scena il prezinta pe Ibrahim in gradina. Isi aminteste de copilaria lui (despre barca si despre femeia bogata), in timp ce privea statuile. Hatice il intrerupe din meditat si vine sa ii spuna ca trebuie sa discute cu el. I-a spus ca vorbit cu sultana Shah despre Hurrem, dar sultana Shah a refuzat sa o ajute spunand ca nu vrea sa fie implicata in problemele lor. Ibrahim pare surprins. Hatice: Da...si iti vine sa crezi ca isi petrece timpul cu Hurrem? Intre timp, in palat, in odaia ei, sultana Shah se pregateste, cand este vizitata de Hurrem. Hurrem intreaba daca ii placa odaia si daca are nevoie de ceva. O invita pe sultana Shah la cina actului de caritate pe care il reprezinta. Sultana Shah e de acord sa vina, laudand-o pe Hurrem si spunandu-i cat de minunat este ceea ce face si ca este foarte incantata ca va participa si ea. Hurrem: Stii...sunt foarte multi oameni, care spun multe lucruri despre mine...spunand ca sunt vrajitoare, ca fac vraji...Iti multumesc mult pentru ca esti alaturi de mine ! Shah: Ignora-i Hurrem, continua sa fii corecta si cinstita in tot ceea ce faci. Hurrem ii multumeste, iar de indata ce pleaca vedem cum fata sultanei Shah se transforma in dezgust si ura. Sultanul in odaia sa este pierdut printre ganduri. Brusc, intra Ibrahim si spune ca are cartea pe care i-a trimis-o sa o citeasca: Printul, de Machiavelli. Il intreaba pe sultan daca se simte bine, pentru ca este ingrijorata ca sultanul nu a venit la cina pe care a organizat-o la palatul lui. Sultanul a spus ca a vrut sa se odihneasca si de aceea nu l-a onorat cu prezenta. Ebu Suud isi aminteste vorbele sultanului: Ce sa fac sa imi pastrez ambele promisiuni, de a proteja persoana si totodata de a merge mai departe cu decizia? Sotia lui Ebu Suud soseste. Ii spune despre cina organizata de Hurrem si despre faptul ca este si ea invitata. Ebu Suud spune ca stia deja si o lauda. Sotia lui Ebu Suud ii spune ca este ingrijorata pentru el. El i-a spus sa il lase in pace, este ocupat si trebuie sa isi termine treburile. Ibrahim ii spune sultanului despre carte: Cum se spune, cartea este scrisa de catre diavol. Sultanul gaseste o parte din carte: Este dragostea mai buna decat frica? Sau frica mai buna decat dragostea? Tu ce crezi, Ibrahim? Ibrahim: Este o intrebare dificila. Sultanul: Conform Machiavelli, nu le poti avea pe amandoua in acelasi timp. Altfel, daca vei putea alege intre cele doua...sa fii fricos este mai bine decat sa fii iubit. Ibrahim: Dar alti oameni in loc sa traiasca in siguranta, mai bine traiesc fericiti. Prefer fericirea in locul sigurantei. Sultanul: Da, toti vor sa fie fericiti, dar exista o altfel de situatie, pentru oamenii ca noi, care au diferite ranguri? Cineva ciocane la usa. Intra Hurrem. Ea pare surprinsa sa il vada pe Ibrahim stand atat de prietenos langa sultan. Ii spune sultanului despre banchet si ca Ebu Suud va face pregatirile. A mentionat ca Mihrimah si sultana Shah vor fi prezente. Ibrahim cere permisiunea sultanului pentru a se retrage, iar Hurrem ramane. Dupa ce iese din odaie, Ibrahim ii spune unui eunuc ca vrea sa o vada pe sultana Shah. Intre timp, Mehmet este cu Nurbahar in odaia ei. Nurbahar: Mai sta putin cu mine... Mehmet: Mi-am schimbat decizia, dar a fost prea tarziu, imi pare rau... Nurbahar: In noaptea aceea am fost foarte speriata... El a ramas mirat sa auda asta pentru ca Mihrimah l-a mintit spunandu-i ca avortul avusese loc de dimineata. Mihrimah citea o scrisoare de la Vahya cand deodata Mehmet vine la ea, suparat. Mehmet: Stii exact de ce sunt suparat. De ce m-ai mintit? M-ai mintit si sa nu indraznesti sa negi, doctorul este de asemenea martor. Mihrimah: Da, am facut-o pentru tine, sa nu faci o greseala. Ma gandesc la viitorul tau. Mehmet: Cum indraznesti sa te bagi sa iei deciziile din viata mea? Nu te voi ierta niciodata ! Sultana Shah se duce in biroul lui Ibrahim. Shah: Care este problema? Ibrahim: Problema este sultana Hurrem, este evident, sunteti foarte apropiate Shah: Oh, Hatice vorbeste despre mine acum? Shah: Pe cineva pe care urasti, poti iubi, nu-i asa? Si pe cineva pe care iubesti, poti ura...Hurrem este ocupata cu lucruri. I-a facut copii frumosi sultanului, si il face foarte fericit. Asa ca lasati-o in pace. Ibrahim: Ar trebui sa ne pazesti de ea. Shah: Esti Marele Vizir, si ai nevoie de ajutorul unei femei? Ibrahim: Femeile sunt meschine, deci nu este usor. Nu putem sti cum lupta. Shah: Oh, daca asta este problema, atunci...in loc sa imi dai mie sfaturi, stai departe de femei. Ibrahim: Nu asta a fost intentia mea, sa va dau sfaturi, nici nu sunt in masura, eu doar... Shah: Doar ce? Hurrem ii zareste vorbind si devine ingrijorata. Ibrahim: Este evident, dragostea ta pentru mine s-a transformat in ura. Shah: Ura este la fel de puternica cum e dragostea. Nu am nici una din ele pentru tine. Si nici nu am avut vreodata. In odaia lui Hurrem, Sumbul ii spune o poveste lui Cihangir, cand Hurrem intra. Cihangir este trimis in camera lui iar Hurrem ii spune lui Sumbul cum l-a vazut vorbind pe Ibrahim cu sultana Shah. Ea a intrebat care a fost relatia lor inainte. Boierul Sumbul spune ca, au plecat cu totii impreuna cu sultana mama in Manisa. Acolo sultana Shah a stat mai mult timp, Ibrahim avea alta functie atunci, i-a vazut impreuna prin gradina, mereu vorbeau si se plimbau impreuna. Ibrahim deseneaza o barca in odaia sa si ii revin unele amintiri. " Sa nu uiti, e un cult secret pentru mine." Isi aminteste cum in copilarie, cautau o casa cu doamna bogata, pe care sa o numeasca...acasa. "Eu sunt Ibrahim..." Vorbeste despre cum si-a pierdut tatal, mama si fratele pe care nu o sa ii mai vada niciodata. "Nu i-am putut tine de mana..." . Tanarul Ibrahim aude pe cineva cantand la vioara sus, si maturul Ibrahim a spus ca mama lui l-a invatat sa cante. "Asta e singura mostenire de la parintii mei..." Tanarul Ibrahim, merge intr-o camera si o vede pe mama sa cantand. Scena se intoarce la biroul lui Ibrahim in palat, sultanul uitandu-se la vioara si la desen. Mai tarziu, Hurrem intra in harem cu sultana Shah. Sultana Shah spune cu Hurrem le-a indeplinit toate rugaciunile celor saraci si neajutorati. Hurrem merge sa il vada pe Mehmet, si in gaseste in camera lui Nurbahar. Intreaba ce se intampla, iar Mehmet spune ca e doar putin bolnava, nimic serios. Hurrem i-a urat insanatosire grabnica. Hurrem pleaca apoi in odaia ei, suparata. Sumbul aduce doctorul si desi aceasta la inceput neaga, Sumbul o ameninta, apoi ea spune ca Nurbahar a fost insarcinata si ca nu a fost vina ei. Hurrem ii cere sa ii spuna cine i-a ordonat sa faca avortul. Ibrahim se intoarce la sultan. Sultanul: De ce te-ai intors? Ibrahim: Am uitat niste hartii. Sultanul: Nu ai mai cantat de mult la vioara... Scena se intoarce la Ibrahim intrand in odaia femeii, incepe sa cante la vioara fara sa isi dea seama ca femeia l-a observat. Aceasta zambeste. Apoi scena sare la maturul Ibrahim cu Sultanul pe terasa. Sultanul isi aminteste de cate ori a stat acolo cu Ibrahim. Si cum il numea "fratele sau"...Cum Ibrahim a inceput sa planga atunci cand si-a pierdut fiul si sultanul l-a imbratisat, cand Ibrahim a avut sageata infipta in spate si a spus ca tot ce a facut, a facut pentru sultan. Si cum a spus o data: Nu fiti trist, sultanul meu... Ibrahim termina de cantat si spune: Mama mea obisnuia sa cante asta pentru mine. Sultanul spune: Da...mi-ai mai spus asta o data, in Manisa. Ibrahim: La vara, sultanul meu, haideti sa mergem la Manisa, sa ne amintim de vremurile bune impreuna. Sultanul: Da, vom merge Ibrahim. Si zambeste...dar ochii sai sunt tristi si furiosi in acelasi timp... Ebu Suud e cufundat in cartile lui, cand deodata da din cap...in semn ca a gasit ceva interesant. Dimineata, Mehmet merge in odaia lui Nurbahar, dar nu o gaseste acolo. Eunucul spune ca au trimis-o din palat, ca mama lui a trimis-o. In odaia lui Hurrem, Mihrimah spune ca nu a fost vina ei, dar Hurrem ii cere sa taca. Mehmet intra. Mehmet: Ce se intampla? Hurrem: De parca nu ai sti ! Mihrimah ii sopteste: Eu nu i-am spus nimic. Mehmet: Am vrut doar sa o salvez. Hurrem: Daca ai fi venit la mine, te-as fi ajutat, dar amandoi ati actionat pe la spatele meu. Mehmet: Femeia nu mai este insarcinata ! Hurrem: Daca spui ca nu mai esti un copil, trebuie sa accepti consecintele propriilor fapte. Mergi in odaia ta ! Mihrimah: Mama, am vrut doar sa imi protejez fratele ! Hurrem: Sa te gandesti la tine mai intai, Mihrimah ! Mihrimah merge la fratele ei. Mehmet: Iesi afara Mihrimah, daca nu ar fi fost dupa tine, nu s-ar fi aflat nimic. Mihrimah: Incercam doar sa te ajut. Mehmet: Iesi afara. Nu vreau sa te mai vad. Intre timp, sultanul mediteaza, atunci cand Ebu Suud intra in odaia lui. "Maria Ta, am gasit o solutie pentru problema dumneavoastra." Hurrem se intalneste cu Ayaz pasa si il intreaba daca i-a dat documentul. Ayaz a spus ca da, iar Hurrem se intreaba de ce nu s-a intamplat inca nimic si de ce de fiecare data Ibrahim reuseste sa iasa nevinovat din tot ceea ce face. Ebu catre sultan: Este o singura cale prin care va puteti atinge scopul. Aceasta carte, este tefsirul meu (traduceri si comentarii ale Coranului), as dori sa cititi un capitol, cu permisiunea dumneavoastra. Ibrahim ii spune boierului Nasuh ca stie ca a pierdut dragostea sultanului, dar acum suntem ca inainte, am stat cu el ca pe vremuri, si toata lumea ar trebui sa stie asta. Ebu Suud catre sultan: In capitolul Zumar, randul 42: Este Allah cel care iti ia sufletul in momentul mortii si retuneaza celor care sunt meniti sa traiasca, iar daca nu...vor muri in somn. El ne tine sufletele pentru cel care a ordonat moartea si trimite restul catre destin. Intradevar, in ele exista semne pentru cei care gandesc adanc. Ebu Suud continua: Binecuvantatul nostru profet, odihnindu-se in pace, spune ca somnul este frate cu moartea. Trebuie sa dormi, Maria Ta, cand dormi, nu traiti pe tot parcursul deci puteti executa persoana careia i-ati facut promisiunea doar fiind adormit. Ibrahim este in Divan cand pasa Lutfi (sotul sultanei Shah) soseste. Il intreaba daca este sanatos. Ibrahim spune: Haideti sa mergeti sa il vedem pe sultan. A intrebat de multe ori de dumneavoastra. In harem, cadana Afife o intampina pe cadana Esmahan si Sumbul spune cat de mult a crescut. Apoi pleaca sa o vada pe sultana Shah. Sumbul il intreaba pe boierul inalt care era cu ea, cine este, dar acesta il ignora. Sultana Shah ii spune bun venit fiicei sale si o intreaba cum a fost calatoria. Fiica sa spune ca a fost obositoare. Sultana Shah ii ureaza de asemenea bun venit boierului inalt, Mercan, iar Afife priveste suspicioasa. Sultanul ii spune lui Ebu Suud ca se poate retrage. Dar deodata, intra Ibrahim, iar Ebu Suud nu poate decat sa se uite mirat cat de bucuros il intampina sultanul stiind ca pe el doreste sultanul sa il execute. Sultanul il prezinta pe Lutfi lui Ebu Suud. Hurrem se intalneste cu Esmanah (fiica sultanei Shah), apoi si Mihrimah face cunostinta cu ea. Esma han spune ca a auzit multe lucruri frumoase despre Mihrimah, oamenii spuneau ca este foarte frumoasa. Ibrahim ii spune lui Lutfi pasa ca sotia sa va sta la palat in loc sa stea la Hatice. Sultana Shah intra. Apoi Ibrahim ii invita la cina la palatul lui impreuna cu sultanul. Sultana Shah ii spune sotului ei ca ea doreste sa ramana la palat, iar sotul ei este de acord. In Manisa, Mustafa merge sa o viziteze pe doamna bogata care l-a luat pe Ibrahim cand era mic. I se spune ca doamna este bine, dar ca nu se poate deplasa prea mult. Femeia nu il recunoaste la inceput, doar dupa ce ii spune el cine este. Doamna este fericita sa il vada. Intreaba ce face Ibrahim. Ea spune: Simt de parca ieri a fost ziua in care l-am luat. Cine ar fi crezut ca acel micut baietel va deveni Marele Vizir al Imperiului Otoman. Intre timp, Ibrahim merge la fetite sa. Ibrahim: Unde vrei sa mergem? Fetita: Mami. Ibrahim: Mama ta e departe de aici. Apoi ii da un cadou cu o barca. In Manisa, Fidan o anunta pe Mahidevran ca Fatma a fost ingropata. Mahidevran: De acum inainte trebuie sa fim cu totii grijulii, vezi cate necazuri a adus un singur spion? Diana: Nu va necajiti sultana, cadana Ayse o sa va daruiasca un nepot. Mahidevran: Sa dea Domnul, Diana. Mahidevran ii cere lui Fidan sa aiba grija de Ayse. Doamna ii spune lui Mustafa: Canta atat de bine la vioara, nu am mai auzit sunetul acela in casa aceasta... Mustafa: Si eu am crescut auzind cum canta. Doamna scoate o nava dintr-o cutie: Ibrahim a facut asta. Spunea ca o sa se intoarca la mama sa si ca ma va lua cu el. Mustafa: A fost in Parga o data, dar nu si-a putut vedea mama...ea murise. Doamna: Am ascuns aceasta nava ani de zile, daca ai putea sa i-o dai tu cu mainile tale...ar fi foarte bine. Sa va dea Dumnezeu tie si pasei viata lunga. Mustafa: Amin ! Ibrahim ii spune fiice sale: Barca asta te va duce unde vrei. Spune-mi...unde vrei sa mergem? Ea ii spune ca vrea la mama sa. Ibrahim: Ok, la mama ta atunci. Mustafa se intoarce in odaia sa. Mahidevran vine la el, se ingrijoreaza in privinta lui dar Mustafa spune ca este bine. Ii spune despre doamna si ii transmite salutari din partea ei. Ii arata mamei sale nava lui Ibrahim si ii spune: Sunt sigur ca ii va placea mult. Mai tarziu, in palatul lui Ibrahim este Iftaarul si toata lumea sta la masa. Sultanul se gandeste... (Este unul din monologurile sale) "Eu sunt Suleyman. Inainte de a incepe vanatoarea, eu am vanat. Pe singurul care si-a gasit drumul in intuneric. Pe cel care a fost lovit de corzile de vioara. Pe cel a carui singuratate il vindeca. Prietenul meu, ti-am oferit inima mea si nu este nicio sansa sa se intoarca inapoi la mine. Prietenul meu, ti-am daruit inima acum mult timp, daca acum...scopul tau este sa imi iei trupul , sa stii ca ti-am oferit si inima si trupul acum mult timp. Acum sultanul il aminteste cand Ibrahim i-a salvat viata in Manisa atunci cand erau mai tineri. Hurrem il aduce deodata pe sultan in prezent si il intreaba daca este bine. El zambeste. Sultana Shah intreaba de ce Beyhan inca nu a ajuns. Hatice ii spune ca va veni curand. Apoi sultanul isi aminteste de executarea sotului lui Beyhan si cum i-a spus Beyhan: "Vei fi intotdeauna Maria Ta, dar niciodata nu vei mai fi fratele meu si nici familia mea." Sultanul se trezeste din amintiri si ii spune lui Hurrem ca este timpul sa plece. Ii spune lui Hatice ca va veni alta data. Toti il privesc surprinsi. Hatice le spune sultanei Shah si sotului ei sa ramana peste noapte iar ei sunt de acord. Cand se intorc la palat, Hurrem intreaba: Ce s-a intamplat? Este bolnav. Nu ai fost prea bine la cine. Starea asta a ta ma sperie. Sultanul ii spune sa nu se ingrijoreze, vrea doar sa se odihneasca. Hurrem: Dupa toata cate s-au intamplat, Ibrahim inca mai zambeste, cat de rau din partea lui... Sultanul: Vreau sa dorm, Hurrem. In camera lor, sultana Shah si Lutfi vorbesc. Il lauda pe Ibrahim, palatul lui si cum a preluat toate functiile lui Iskender Celebi dupa ce acesta a fost executat. Lutfi: Nu iti face griji, stiu ce sa vorbesc. Shah: Stai aproape de sultan, incearca sa intrii in Divan. nu vreau sa ma intorc in Konya. Lutfi: Ibrahim nu ar permite sa se intample asta. Shah: Lasa-l pe el in seama mea. Lutfi pasa vorbeste despre cat de multa incredere are sultanul in Ibrahim. Hatice canta la vioara impreuna cu Ibrahim: Oricat de mult as invata, nu voi putea niciodata sa cant ca tine. Ibrahim ii poveste cum ii canta mama sa la vioara sa adoarma si el nu adormea doar sa o auda cantand. Mama sa se supara intr-un final si il trimitea la culcare. Hatice: Ti-e dor de ea, asa-i? In dimineata urmatoare sultanul calareste pana pe malul marii. Intre timp, Ibrahim se intalneste cu Ebu Suud, iar acesta ii spune ca Ayaz pasa il asteapta sa vorbeasca despre actul de caritate al lui Hurrem. Sultanul isi aminteste cate greseli a facut Ibrahim, cum l-a omorat pe Iskender Celebi, cum vorbea cu el insusi despre putere, cum a tradat-o pe Hatice, cum s-a intalnit in secret cu Mustafa si l-a mintit. Ibrahim il intreaba pe Ebu Suud de ce este asa ocupat, iar el ii arata propriile sale caritati. Ayaz pasa merge sa se intalneasca cu sultanul: Maria Ta, m-ati chemat? Sultana Esmahan este cu Mihrimah si il intreaba daca l-a cunoscut pe Mehmet. Mehmet se poarta rece cu Mihrimah si nu accepta sa se plimbe cu ele spunand: Poate mai tarziu. Ibrahim merge sa il vada pe sultan si afla ca este plecat. Este surprins insa cand il vede venind si ca il cheama inauntru. Am calarit putin... Ibrahim ii cere sa discute despre pregatirile de razboi. Sultanul: Vino la cina diseara si vom discuta acolo. Ibrahim ii spune ca este o onoare sa cineze cu el. Ibrahim: Sa il chem si pe Hayrettine pasa. Sultanul: Nu, vino doar tu. Mai tarziu, in seara aceea, Ibrahim sta de vorba cu copiii sai, despre caii pe care i-a ales pentru ei, ei intreaba nerabdatori cand vor merge sa ii vada, Ibrahim raspunzandu-le ca in ziua urmatoare. Hatice ii spune ca isi doreste sa petreaca Iftaar-ul impreuna si ca este un ordin. Ibrahim ii spune ca se va intoarce dupa cina, sa nu isi faca griji. A spus ca l-a chemat sultanul. Hatice: Sa te intorci acasa devreme. Hurrem il intreaba pe Sumbul daca s-a strigat Adhan, iar el ii spune ca inca nu, dar ca sultanul a chemat-o sa stea de Iftaar cu el. Ea este fericita si ii cere lui Nazli sa ii aduca rochia albastra. Il intreaba pe Sumbul daca l-a vazut pe Ayaz pasa dar el ii raspunde ca nu. Hurrem: Trebuie sa fim atenti, daca e de partea lui Ibrahim? Tacerea nu este un semn bun. Soseste Ibrahim, se intalneste cu Hurrem. Amandoi par surprinsi sa se vada si fiecare dintre ei crede ca merge sa cineze singur cu Maria Sa. Intre timp, Hatice impreuna cu Gulfem si cu copiii iau cina. Fiica lui Hatice ii spune lui Gulfem despre caii pe care tatal lor i-a cumparat pentru ei. Ibrahim ii spune sultanului ca Hizr Hayrettin ca flota va fi gata in aprilie. Apoi tot Ibrahim spune ca a trimis vorba boierului Bali Malkocoglu despre provincia care nu a trimis oile si ca el se va duce si va verifica de ce. Hurrem intreaba de face boierul Bali, ca a fost un boier loial, si ca nu se gaseste nicaieri un barbat asa ca el. Mahidevran ia cina cu Mustafa si ii spune ca se roaga ca Ayse sa nasca un copil sanatos. Mahidevran: Cand Hurrem va auzi de moartea copilului va fi foarte fericita...sa trimitem vorba ca vei avea un altul ! II spune ii Mustafa ca a avea copii este foarte important. In odaia sultanului, Hurrem intreaba daca Ibrahim o cunostea pe sultana Shah dinainte, si el spune ca da. Suleyman isi aminteste vorbele lui Ebu Suud despre el sa fie adormit cat timp executia are loc. Ibrahim spune ca ar vrea sa mearga la Erdine cu sotia si copiii sai, cu permisiunea Mariei Sale, sultanul este de acord si ii zambeste. Hurrem vrea sa plece, spunand ca vrea sa vada ce face Cihangir. Le spune noapte buna amandurora si pe hol se intalneste cu Sumbul intrebandu-l de ce nimic din ce face Ibrahim nu conteaza si ajunge sa fie mereu favoritul sultanului. Ibrahim vorbeste despre pregatirile campaniei din Italia, si isi aminteste lucrurile care s-au intamplat in Manisa. Sultanul isi aminteste cum Ibrahim ii spunea : Roma !, adaugand un punct pe harta, incurajandu-l pe sultan ca va fi mai bun decat Alexandru Cel Mare. Ibrahim spune ca il va ajuta si sultanul ii spune ca il va ajuta la randul lui. Ibrahim cere sa se retraga, iar sultanul isi aminteste toate greselile pe care el le-a facut si cum aroganta lui tinde catre putere: Ramai in camera ta in noaptea asta. Ibrahim se conformeaza. Monologul lui: "Eu sunt Ibrahim. Cel care la 10 ani a plecat din Parga si nu s-a mai intors. Cel dintre rai si iad. Prietenul si confidentul sultanului, care a vazut in ochii sultanului propria lui moarte.Cei a caror moarte este precum kama-namaz. " Sultanul se duce la culcare. Hatice se trezeste si intreaba daca Ibrahim a venit acasa, afla ca nu, si este ingrijorata. Ibrahim citeste o carte. Sultanul nu poate dormi, monologul lui este: "Oh, somnule..nu veni asta seara, nu veni la intalnirea asta, nu ne necaji. Oh, ochilor...Noaptea asta ii veti vedea fata si o veti venera...pentru ca nu ati dormit suficient nu sunteti suparati, jur pe noaptea care vine si care ne inconjoara, ca va fi intuneric. Oh, somnule ! Pleaca ! Du-te catre cei care se roaga in noaptea asta, si cauta dragostea Domnului si primeste sute de cadouri de la ei. Oh inima...nu ai dormit nici noaptea trecut, dar noaptea asta e mai rau decat ieri...noaptea asta deschide-ti ochii si priveste-ma...stelele sunt arma mea..." Apoi vedem cum Ibrahim este executat strigandu-l pe sultan si cand usa de la balcon se deschide, sultanul se trezeste strigand numele lui Ibrahim de asemenea... SFÂRŞIT! Mihai Onofrei asta e tot ce am gasit! Imi pare rau daca nu ti-a fost de ajutor!.... L-am mai postat odata! Acesta e episodul in care moare Ibrahim pasa! Insa e un video pe care eu il voi pune acum si spune ca pe Pasa il va omorî niste banditii! Ideea e confuza! Dar cred ca video-ul are dreptate! Il voi posta! Dar vom trai si vom vedea! Acest proverb se potriveste de minune! Gya
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 14:18:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015