Era o noapte neagra cu stelele acelea stralucitoare jucause, pentru ca era o ploaie de stele. Nu cred ca o sa imi ajunga tigarile sa scriu tot ce am in minte acum. Am inceput o sticla de tarie si am aprins alta tigara. Fumul dens, era ca un fel de camera fonica, pentru ca aveam impresia ca nu mai pot auzi atunci cand se ciocaneste la usa. O asteptam si mi se parea ca asteptatul acela este interminabil, izolat. Speram sa se fi schimbat sa fie alta, dar era aceeasi femeie cu chipul de copil necioplit, cu parul prins intr-o coada neglijenta si ochii albastri mari, iar pe buze, pe buze purta un ruj rosu, asa cum obisnuia si in trecut. Trecuse 8 ani de cand nu ne vazusem, iar mie mi se parea ca nu s-a schimbat deloc. Are aceeasi talie subtire, pe care iti vine sa o saruti, aceleasi picioare interminabile, rochia mereu peste genunchi si aceeasi eleganta ce domina orice barbat, oricat de puternic ar fi; este o femeie adevarata. O priveam insetat de dragoste, era ca un izvor la care ma uitam sa imi reincarc bateriile, pentru ca timpul nu a fost asa de bun cu mine precum a fost cu ea. Nici macar nu apucasem sa ma barbieresc. Era frumoasa, era angelica, era o femeie pe care oricare barbat si-ar fi dorit-o langa el, iar eu puteam sa o am langa mine o viata intreaga si am refuzat; defapt am fost mai mult prost decat am refuzat. Eram tanar. "Nu ma inviti sa iau loc ?" au fost cuvintele ei, dar atunci cand a inceput sa vorbeasca, buzele ei se jucau strengareste pe fata ei, iar eu ma simteam ca un copil la prima dragoste; si ea chiar era prima mea dragoste, iar din ce vad, ultima. I-am oferit un loc, fara sa ma uit in ochii ei, ceva nu ma lasa, nu puteam, ma simteam vinovat. Atunci ea mi-a spus "Ce mult te-ai schimbat. Esti un barbat adevarat acum si barba asta care o ai, iti da un aer de maturitate, cat de mult a trecut..." si vine si ma imbratiseaza. Si-a cuibarit capul pe pieptul meu, iar eu ii vedeam gatul dezgolit si ii vedeam venele si inima cum ii pulseaza. Simteam fiecare bataie de inima si imi doream atat de mult sa o sarut pe gat atunci, dar nu am facut-o. O doream, da o doresc si acum! I-am raspuns:" Timpul nu a fost asa de bun si cu mine. Tu arati ca acum 8 ani, esti neschimbata, aceiasi ochi si buze jucause, aceleasi picioare lungi, esti la fel de frumoasa cum erai si pana acum, esti o norocoasa" i-am spus cu o voce tremuranda. Eram gelos ca timpul a fost asa de bun cu ea. Tot ce mi-a raspuns a fost "Minti la fel de frumos ca pana acum". Am tacut si am mers la bar, i-am aratat o sticla de vin rose, iar ea a dat afirmativ din cap. Era vinul ei preferat, nu puteam da gres cu asta. Dupa ce am ciocnit, nu au ramas decat sunetele paharelor ce se izbeau de masa ori de cate ori erau ridicate pentru a sorbi din ele. Imi era atat de dor de ea, iar cele doua ore au trecut fara sa ne dam seama sau nu stiu, pentru ca mie mi s-au parut interminabile, tacerea aceea era in stare sa sparga timpane, nu era genul de tacere ca atunci cand esti singur intr-o camera, era tacerea aceea ce te apasa cu mii de amintiri si de vorbe aruncate atunci cand ar fi trebuit sa nu spunem nimic. Iar cand m-am trezit era dimineata. femeiacujurnalulsecret.blogspot.ro/2013/08/flacara-de-august.html
Posted on: Tue, 20 Aug 2013 21:13:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015