Era prin luna ianuarie. Maxim februarie. Zic: hai sa bag nasul sa vad ce scriu ceilalti pe Atelier Liternet. Aleg la intamplare una. Click si intru pe povestea unei tipe, Simona. Am citit si imediat dupa aceea mi-am aprins o tigare. De nervi. Am mai citit o data si dup-aia inca o tigare. Si daca tot am inceput am citit-o si-a treia oara. Stiu , sunt compulsiva-impulsiva, nu e nevoie sa-mi subliniati chestia asta. Mi-am zis: 'Jur pe ochii mei ca n-o s-o mai citesc pe fata asta! Adio, Simona, sau cum naiba te cheama.' Iar eu cand promit ca nu mai fac ceva, nu mai fac. Pret de 5-10 minute. Pana a doua zi terminasem de citit tot ce a publicat pe Liternet! Punct. La un moment dat a decis sa nu mai scrie,insa. A disparut in ceata. Am crezut ca pleznesc de fericire in ziua aceea. Ofticoasa pe talentul altora cum sunt.... Ei bine, nu! Tipa s-a razgandit. A reanceput sa faca ceea ce stie cel mai bine sa faca in viata, dupa parerea mea. (ca n-o cunosc, stiu doar ca traieste in Germania). Nici macar nu stiu cu ce se ocupa. Presupun ca e o scriitoare. Desi imi tremura mainile pe tastiera de invidie o sa va fac share pe ceea ce am citit azi dimineata. Va invit s-o cunoasteti. Se numeste Simona Cratel si este suficient de nebuna ca sa va ramana intiparita pe creier si sa va indragostiti de ea....( si eu va omor pe toti!! ) Cand ma mai calmez un pic, va zic care sunt eseurile mele preferate. In cazul in care nu va ia si pe voi valul si pana maine dimineata ati citit-o toata! De la cap pana la picioare! Hai sa traim!
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 15:55:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015