Esti extraordinar…pur si simplu! ======================== Sunt - TopicsExpress



          

Esti extraordinar…pur si simplu! ======================== Sunt momente cand simti ca viata e nedreapta. Sunt multe astfel de momente. Strangi pumnii si ai vrea sa zbori, sa evadezi, sa gasesti cel mai mic motiv si sa ”rupi” aparentele. sa destrami ”cosmarele” si sa scapi de gandurile devastatoare ce te impresoara… Traiesc acum un astfel de moment dar nu despre el am sa-ti povestesc ci despre unul similar intamplat mie acum doi ani, in 2009. Era o cumpana in viata mea, destramarea familiei, pierderea unei iubiri de o viata si multe altele se adunasera astfel incat pentru destul timp eram parca imobilizat… Nu-mi puteam lua gandul de la Alex, nu-mi venea sa cred ca plecase cu mama lui si casa e pustie, stateam ca prostit si ma ciupeam de nas crezand ca totul e doar un cosmar… Nu stiu cat a trecut, nimic nu mai conta, orele si zilele se perindau ciudat, noaptea venea dar nu puteam sa dorm, soarele rasarea si atipeam pe un colt de fotoliu incremenit intr-o pozitie de papusa dezarticulata… Nu mancasem nimic de zile, mama venea cu mancare dar tot ea o arunca apoi, cainele se culcase la picioarele mele si nu manca nici el, eu doar respiram si ochii imi priveau in gol mistuiti de dorul de tata inca nestiut… Cand au plecat aveam 98 de kg, cand mi-am revenit aveam 78 de kg, este ciudat cum imi revin imagini de atunci acum cand simt iar un dor devastator… Oricum ar fi a fost o experienta de viata extraordinara si simplul motiv ca acum pot sa scriu si sa-ti impartasesc din chinul si viata mea imi aduce aminte si ma face sa stiu deja ce am de facut…. Ce am de facut??? Ce ai de facut cand viata pare a fi nedreapta, cand totul se intoarce impotriva si esti tu singur parca impotriva lumii intregi??? Am sa-ti povestesc ce am facut eu, mama mi-a spus luni mai tarziu ca i-a fost tare frica sa n-o iau razna, sa nu ma apuc de prostii sa nu dau in alte alea gen bautura, femei, tampenii… Desigur ca esti ranit pe moment si mai ales vulnerabil, durerea poate e insuportabila si eu stiu pentru ca goneam noaptea pe sosea dorind sa ma invart de mii de ori, strangeam volanul ce are si acum urme pe el… Goneam cu furie intrebandu-ma ce Dzeu sunt eu de vina, de ce tocmai mie trebuia sa mi se intample, cu ce am gresit, de ce, de ce… Priveam tinta inainte dar vedeam parca un tunel de amintiri, totul fugea pa langa mine si motorul infuriat scrasnea cauciucurile cu vaiet de disperare… la un moment dat chipul copilului meu l-am vazut parca era langa mine si nu am stiut cum sa i-au mai repede piciorul de pe blestemata de padala de acceleratie ce parca mi se lipise de talpa… Dar nu te sfatuiesc sa faci asta, e o minune ca nu am patit nimic, si daca iti spun ca e o minune azi cand sunt atat de avid de minuni si deja impresurat de minunile ce mi s-au intamplat de atunci pana azi… ei bine, poti simti sufletul meu rugandu-te sa te linistesti oricum altfel dar nu expunandu-ti viata si viitorul… Ce am facut mai departe??? Cat a durat??? Cum s-a intamplat?? Pur si simplu nu mai simteam nimic si tot ce stiu e ca a existat o raza de soare in sufletul meu care intr-o zi mi-a invadat viata cu caldura, a gonit dracii si gandurile rele si care m-a dus alargand in NATURA. Aveam 98 de kilograme, sunt un tip bine facut si inalt dar nu ma simteam bine, fumam si fumez si acum dar atunci parca deodata durerea sufletului fusese inlocuita cu o amorteala a trupului, eram ostenit de ganduri, nemancat de atata timp. Intr-o dimineata devreme, sa fi fost pe la 4, era o primavara timpurie parca, am tasnit din casa de zici ca eram manat de la spate si drept in natura m-am dus, este un parc imens nu departe de mine, ei bine, acolo m-am dus …. sa alerg. Nu mai alegasem de ani, de multi ani… ma uitam la aleea ce serpuia necontenit cale de 3 kilometri si aveam in mine atata energie si dor de neverosimil incat mi-am imaginat ca am sa alerg fara oprire tot turul parcului… Ei dracie, dupa 50 de metri am zis ca mor… m-am oprit gafaind, lasandu-ma sa curg alene pe o banca. Aerul tare de dimineata imi taia respiratia si plamanii isi cereau dreptul poticnindu-se hilar… Mi-am zis stop, gata, alerg mai taziu, acum DOAR merg. Mi-am lasat numai ganduri bune sa mi se plimbe prin mine si am luat-o catinel la pas uimit de frumusetea copacilor, a tufelor de-abia inflorite, a oglinzii lacului cateodata cutremurata de siajul ratelor macanitoare… Asta am facut o luna, doar am mers, intai usor, apoi mai repede, iar usor, faceam poze si admiram gaze, flori, copaci, orice, sufletul imi era plin de frumusetea naturii… Dupa o luna am luat-o de la capat cu alergatul, deja ma simteam altfel, parca eram mai usor, parca si slabisem; nici nu ma gandeam sa ma cantaresc doar doream sa alerg. Si a venit o zi cand am alergat, picioarele parca erau ale altuia, respiram linistit un ritm constant si chit ca as fi vrut sa ma opresc am zis sa CONTINUI dat fiind ca simteam ca mai POT. Asta te sfatuiesc sa faci, indiferent ce ai de gand sa faci, ia-o usor, dar continuu, fa ceva ce te face sa te simti bine, alunga excesele de orice fel si creaza-ti un echilibru al tau si numai al tau. Pentru ca nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu. Dupa doua luni am indraznit sa ma cantaresc, pierdusem 10 kilograme margand si alergand, parca eram cu tone mai usor, alergam pe scari si fugeam cu Alex in brate, cred ca niciodata in viata mea nu am fost mai sanatos si mai plin de energie. Imi facusem o obisnuinta din a alerga, si azi fac la fel si crede-ma ca daca am facut ceva deosebit in tot acest timp se datoreaza senzatiei extraordinare fizice induse de efortul constant in aer liber, in natura. Alergam pe soare si alergam pe vant si ploaie, alergam si alerg iarna prin nameti mari pana cei ce au grija de parc nu dau zapada, este un exercitiu extraordinar sa alergi pe teren denivelat. Tot ce am facut de atunci si pana acum are la baza linistea extraordinara indusa de exercitiile ”civile”, de amator ale unui simplu efort de vointa cu propriul meu corp. Nu sala, nu medic, nu remedii alternative, chimice sau nu, nimic altceva decat mersul pe jos si alergatul oriunde si oricum. Acum trebuie sa impartasesc cu tine ceva extraordinar, ceea ce ma face sa cred in mine si in tine intr-un mod nelimitat, fara sfarsit si fara cuprins. Nu odata am scris pe foile acestui blog ca exista ceva in noi extraordinar care activat in mod constient poate si chiar face minuni. Nu iese la iveala cand tie bine, nu simti de ce esti in stare cand e soare in viata ta, ar fi frumos sa fie asa dar nu e. Dar tasneste din tine in acele momente cand nu te lasi ”supus”. Cand ganduri negre par sa te impresoare si sa te domine tinandu-te captiv in mijlocul propriilor convingeri… Daca tu crezi ca totul e terminat, daca renunti si iti gasesti scuze de genul ”asta e” sau ”asa a fost sa fie” sau ”nu am ce sa fac” …. atunci totul e clar…. in acel moment nici nu-ti dai seama cata dreptate ai, cata greutate adaugi prezentului, cat de mult limitezi extraordinarul din tine. Daca insa NU RENUNTI, nu accepti realitatea imediata ci preferi sa construiesti TU una noua, a ta, a vietii tale, pentru ca numai o viata ai si meriti s-o traiesti EXACT cum doresti, atunci extraordinarul din tine iese la iveala, atunci si numai atunci vezi de ce esti in stare. Dar e nevoie de o simpla decizie, de o zi cu soare in inima ta, de un efort de vointa ce a existat, exista si va exista intotdeauna in tine. Si iti spun – esti in stare de ORICE, esti extraordinar pana la absolut, esti reprezentarea statuilor sapate in piatra, esti gandul ce zboara cu viteze incomensurabile, esti pur si simplu esenta vietii pe acesta planeta… Ma uit la tine si o data in plus iti spun… fi constient de ceea ce ai, ce e in tine, poate e o dragoste, poate e un suspin, poate e ceva ce nici tu nu stii, poate fi doar o dorinta, un vis de o viata…. Nimic nu exista in tine degeaba, tot ce doresti si gandesti defineste propria ta substanta, altfel nimic din ce gandesti nu ar exista, totul devine realitate… mai devreme sau mai tarziu Si exact cum ai sa vezi in acest extraordinar film, TU poti orice, TU esti ORICE, si numai tu stii cel mai bine cat de mult doresti sa fii pur si simplu… extraordinar. Cu drag, Cristian.
Posted on: Wed, 14 Aug 2013 19:15:48 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015