Evanghelia după Luca (Luca) cap. 22-24 22 Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat şi au căzut la învoială să-i dea bani. După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului. Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: "Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm." "Unde voieşti să pregătim?" L-au întrebat ei. El le-a răspuns: "Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra şi spuneţi stăpânului casei: "Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?" Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele." Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu." Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: "Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu." Apoi a luat pâine; şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o zicând: "Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea." Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: "Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi." "Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. Negreşit, Fiul Omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!" Şi au început să se întrebe unii pe alţii, cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? Isus le-a zis: "Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi, sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă. Voi sunteţi aceia, care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel." Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." "Doamne", I-a zis Petru, "cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte." Şi Isus i-a zis: "Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti." Apoi le-a mai zis: "Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? "De nimic", I-au răspuns ei. Şi El le-a zis: "Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: "El a fost pus în numărul celor fărădelege." Şi lucrurile privitoare la Mine, sunt gata să se împlinească." "Doamne", I-au zis ei, "iată aici două săbii." Şi El le-a zis: "Destul!" După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită." Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, zicând: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta." Atunci I s-a arătat un înger din cer ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare şi le-a zis: "Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită." Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Şi Isus i-a zis: "Iuda, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului?" Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple, şi au zis: "Doamne, să lovim cu sabia?" Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: "Lăsaţi-i! Până aici!" Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat. Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: "Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? În toate zilele eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului." După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: "Şi omul acesta era cu El." Dar Petru s-a lepădat şi a zis: "Femeie, nu-L cunosc." Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: "Şi tu eşti unul din oamenii aceia." Iar Petru a zis: "Omule, nu sunt dintre ei." Cam după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: "Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean." Petru a răspuns: "Omule, nu ştiu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: "Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori." Şi a ieşit afară, şi a plâns cu amar. Oamenii, care păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: "Proroceşte, cine Te-a lovit?" Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori. Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: "Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le-a răspuns: "Dacă vă voi spune, nu veţi crede; şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. De acum încolo, Fiul Omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu." Toţi au zis: "Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Şi El le-a răspuns: "Aşa cum o spuneţi; da, sunt!" Atunci ei au zis: "Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui." 23 S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. Şi au început să-L pârască, şi să zică: "Pe omul acesta l-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului şi zicând că el este Hristosul, Împăratul." Pilat L-a întrebat: "Eşti Tu Împăratul Iudeilor?" "Da", i-a răspuns Isus, "sunt!" Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: "Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta." Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: "Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, până aici." Când a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte. Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod şi le-a zis: "Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată, că după ce l-am cercetat cu de-amănuntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l pârâţi. Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul." La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat. Ei au strigat cu toţii într-un glas: "La moarte cu omul acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba!" Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: "Răstigneşte-L, răstigneşte-L!" Pilat le-a zis pentru a treia oară: "Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul." Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El. Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele şi a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri. Căci iată, vor veni zile când se va zice: "Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!" Atunci vor începe să zică munţilor: "Cădeţi peste noi!" Şi dealurilor: "Acoperiţi-ne!" Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?" Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit "Căpăţâna", L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Isus zicea: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: "Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu." Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: "Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!" Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: "Acesta este Împăratul Iudeilor." Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: "Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!" Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău." Şi a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!" Isus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai." Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: "Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!" Şi când a zis aceste vorbe Şi-a dat duhul. Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: "Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!" Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept. Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, care-L însoţiseră din Galilea, stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau. Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului. Femeile care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. 24 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învie." Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov şi celelalte care erau împreună cu ele. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă mirat de cele întâmplate. În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" - "Ce?" le-a zis El. - Şi ei I-au răspuns: "Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?" Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut." Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?" Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El şi au zis: "Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Şi au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?" S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc, şi zicând: "A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon." Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!" Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu." (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: "Aveţi aici ceva de mâncare?" I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: "Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi." Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: "Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus." El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.
Posted on: Sat, 24 Aug 2013 17:43:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015