Evolutie personala constienta < 5 > Tehnica legerii...constiente. Avem in permanenta un numar oarecare de optiuni , indiferent de subiectul acestora. De modul cum le executam cat mai bine, depinde efectiv calitatea vietii noastre. De aceea consider, ca definirea unei tehnici de alegere, personala, eficienta, cu rezultate favorabile in proportie multumitoare, este foarte importanta. Impresia generala este ca optiunile ni se ofera. Exista un mediu, exista niste optiuni, noi alegem, beneficiind de rezultate. Oriunde privim, daca avem rabdare, putem gasi mii si mii de optiuni imediate, unele cunoscute, altele noi, unele momentane, altele de perspectiva, o multime. Sa spunem ca in prezent avem in spatiul vizual 100 de optiuni. Problema care se pune e cum ne gestionam timpul in perioada imediat urmatoare? Asta plaseaza totul in planul mental. Inainte definim ce cautam, apoi numaram optiunile. Alegem de exemplu sa scriem , presupunem ca suntem in casa. Acum, din cele 100 de optiuni, raman poate doar vreo doua, pix sau creion, calculator sau coala de hartie, caiet etc. Pur si simplu, prin definirea cautarii, eliminam, filtram fara efort, 94 de optiuni si raman doar o mica parte. Sa presupunem ca dorim sa scriem pe hartie, insa....cu stiloul. Optiunea respectiva nu este in mediu in acel moment. Putem spune ca "nu avem de ales", scriem cu pixul sau creionul. De fapt avem si alte optiuni, optiunea de a ne deplasa in alta locatie unde exista stilou, optiunea de a amana totul pana gasim stilou, optiunea de a renunta la scris, ce mai, o multime de optiuni legate numai si numai de stilou. deci avem clar de unde alege. De fapt daca alegem sa scriem cu creionul, nu e renuntare la stilou, e pur si simplu alegerea creionului, ca fiind o varianta mai putin placuta, insa mai rapida si lipsita de efort. "N-am avut de ales", reiese in acest caz ca fiind de fapt, "am facut o alegere comoda". Formularea scuzei cu "nu am.." este de fapt o mascare a lui "sunt comod". Reiese de aici ceva util, cand folosim scuze, ne mintim in primul rand pe noi, daca le consideram reale. Daca in schimb ne asumam responsabilitatea alegerii, descoperim ceva despre noi, altfel ascuns dupa acea scuza, poate de ani de zile. "Nu am timp, nu am chef, nu am cum, nu stiu", deasemenea sunt masti in relatia cu noi si ceilalti. Toate ascund aspecte ale noastre, despre cum gestionam timpul, energia, caile de rezolvare a unor probleme, cum ne gestionam acumularea cunostintelor, preferand sa nu stim. O metoda utila de depistare din fasa a "automintirii" , este utilizarea inainte de afirmatie, in minte normal, a lui "intentionez sa...". Reiese clar ce am ales cand spunem..."intentionez sa nu stiu". Dupa cum se vede, in mod real, optiunile se definesc practic in momentul in care ne definim preocuparea fata de o activitate sau alta. Practic nu optiunile din mediu , cele 100, de care spuneam, fac o alegere sa fie dificila, ci modul cum am definit ce vrem sa facem, ce cautam. In general cand cautam totul, sau cand nu cautam nimic, vedem 100 de optiuni, 100 de propuneri. Cand cautam, cum spuneam, sa scriem ceva, vedem doar vreo 6. Asta spune ceva despre tehnica alegerii: .... definind ce cauti, definesti optiunile din care alegi !...... In exemplul cu creionul si stiloul, si cu posibilitatea de a amana activitatea, alegand totusi o varianta in prezent, observam caracteristica principala a programarii, capacitatea de a efectua acum, o actiune care genereaza efecte la un anumit moment Asta efectiv ne scoate total din regnul animal, chiar daca si acestea isi programeaza mersul la apa, uneori pasii unei vanatori in grup, migratiile etc. La animale e un sistem oarecum imitat, invatat. Omul in schimb, face alegerea acum , constient ca o face, constient deasemenea, de valoarea ei reala de necesitate de un anume tip. Cunoastem toti starea lui "vai, cat am cautat asta". E o alegere veche, care avea niste conditii de indeplinit. Sistemul propus de filmul "The Secret" , se bazeaza efectiv pe aceasta capacitate de a programa atentia sa se orienteze spre oportunitati specifice cand apar in mediu. Ei propun sa folosim sugestia, insa acesta nu implica memorarea unui adevar indiscutabuil, ci a unei afirmatii discutabile in prezent. Sunt vesel...cand sunt trist, ma umple bucuria...cand ma buseste plansul, etc. Cand sunt trist, eventual aleg o preocupare vesela, si in timp, tristetea dispare. Fara sugestii care ma fac vulnerabil la sugestiile din mediu, a celorlalti, doar o alegere a unei preocupari diferite de cea pe care o fac in acel moment. Adevarul indubitabil este efectuarea unei alegeri dintre niste optiuni existente, in prezent sau estimate. Indicutabil e un adevar. De ce "The Secret" nu pune problema asa, e evident, nu sunt interesati de a ne invata sa facem alegeri corecte, le scade profitul, asa ne dau direct o optiune pe care o vand, in cazul in speta: legea atractiei. Un om preocupat de a scrie, care a ales sa scrie atunci cand gaseste un pix, va sesiza fara dubiu imediat cand oportunitatea "pix" apare in mediu. Nu va fi atras, doar se va orienta spre pix. Nu atractia...ci alegerea, cautarea ii genereaza atentie sporita la tot ce seamana cu un pix. Se poate face un experiment in acest sens. Intr-un magazin unde nu stiti organizarea, intrati cu ideea ca va atrage un obiect, apoi cu ideea ca....pentru obiectul acela intrati acolo, si il cautati. Cu prima idee in cap, nici macar nu va obositi sa intrebati unde sunt obiectele de acel gen...doar va atrag. Normal, dupa o calatorie roata prin magazin, ajungeti langa el si..."iete mai, m-a atras". Da. Numai ca traseul seamana izbitor cu traseul in cazul in care...ne plimbam la plesneala, sa vedem pe unde este si ce este. Practic cu acela in care...nu ne atragea nimic. In al doi-lea caz, mergem direct la vanzator, intrebam unde, si mergem direct. Asta fara sa pierdem vremea. Deci...aveti grija ce va atrage. Misteriosul unei legi universale, ce se vinde bine, sau realitatea unei alegeri pamantesti asa, care pas cu pas, genereaza alegeri din optiuni reale, cum ar fi cautarea, planificarea, creatia....nu atractia. Alegem o preocupare, si opotunitatile visavis de preocupare, ies in evidenta, sau daca nu exista, iese in evidenta necesitatea unor alegeri si preocupari intermediare, ca scrierea unei carti, vanzarea ei, castigul substantial, alegeri necesare cand e vorba de a cumpara sau construi casa visurilor. O casa a visurilor care ne atrage...ne atrage in imaginatie, ca o obsesie asa, si ne tine acolo, in asteptarea momentului cand, nu-i asa, casa rasare de la sine. Nu mai spun ca daca ne atrage, nici nu ne trece prin cap sa scriem cartea, sa o vindem, sa facem bani. Mai mult, potential, ajungem in casa visurilor noastre...ca vizitatori. Obiectiv atins, numai ca noi visam ceva diferit. E un mod foarte placut, comod, si nici nu e scump, cumperi o carte, un film, apoi iti lasi visurile sa ramana visuri. Alegerea din optiunile existente, sau alegerea de a genera optiuni prin creatie, inventand ceva real, un mecanism, o chestie palpabila, prin ea insasi este adevarata, indiscutabila, si depinde nu de factori exteriori, ci numai si numai de implicarea noastra. Nu de putine ori depinde si de ... cata imaginatie fantastica e transpusa in ce alegem. Normal , putem alege sa retraim o situatie ca sa o facem mai bine decat data trecuta. Cu visul asta ramanem, in cel mai fericit caz, ajungem intr-o situatie prezenta, reala, asemanatoare. Chiar daca titlul spune ceva despre o tehnica, ma refer nu la una pe care o voi defini eu, ci la una pe care o veti defini dumneavoastra. Utilitatea alegerii e clara. Efectul ei in concentrarea utilizarii resurselor si energiei e evidenta. Cum ies la iveala optiunile din care alegem, e evident, pe baza la ce cautam, ce ne preocupa. Urmeaza ca fiecare sa stea o zi in dilema asa, sa se gandesca...mai, cum sa fac alegeri ok? Ce mecanism sa folosesc , astfel incat optiunile din care aleg sa fie cele mai bune. Cum spuneam, preocuparea...face vizibile optiunile, deci si in acest caz, preocuparea pentru a defini o tehnica, va scoate in evidenta acele optiuni, care ni se potrivesc. Si daca mecanismele celorlalti...au grad prea mare de risc, mecanismul propriu, bine gandit, poate fi de mii de ori mai bun. Pot sprijini un om sa-si defineasca o tehnica. Cu toate astea, fiecare are caracteristicile lui, tehnica e in functie de ele. Tehnica mea, poate de exeplu sa genereze in viata altora dezechilibre majore, si numai pentru faptul ca o preia de buna, fara sa o inteleaga. Tehnica personala, elimna acest inconvenient...in procesul elaborarii ei, e inteleasa si din acesta cauza, mult mult mai usor de utilizat, perfectionat, evaluat efectul potential. Eu doar , propun o constientizare: Definind o tehnica de alegere personala, avem la purtator o unealta de evolutie si cosmetizare a vietii, fantastic de utila.
Posted on: Fri, 12 Jul 2013 19:21:32 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015