Fericita esti, daca te simti ca un copil sarman in mijlocul oamenilor cultivati sufleteste. Nu invidia si nu cauta euforii spirituale. Misticii cauta asemenea senzatii de har si in loc sa obtina contemplatia adevarata cad in naluciri diavolesti. Domnul da perceperea harului sau celui care si-a curatat inima de patimi. Sfintii Parinti dobandisera acesta stare, dar noi, pacatosii, trebuie sa ne rugam cu cainta si sa-i cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne putea razboi cu patimile. Patericul povesteste ca un ucenic i-a spus batranului “Cutare vede ingeri”. Batranul i-a raspuns: “Nu-i de mirare ca vede ingeri, dar as avea mare admiratie pentru cel ce isi vede pacatele“. Desi scurta, aceasta pilda a batranului este de o mare adancime duhovniceasca, caci nimic nu este mai dificil decat de a te cunoaste pe tine insuti. Tu scrii “Cuvintele rugaciunii au devenit una cu Domnul si sunt de nedespartit de Domnul Insusi”. Nu gresiti, si asa si trebuie sa fie. Da, “bunatatea, bogatia, dragostea parintilor si laudele ce ne inconjoara” sunt o mare piedica in viata duhovniceasca. Sfintii Parinti se temeau de aceste ispite si le evitau pe cat posibil. Tocmai de aceea s-au retras in manastiri si in pustiuri. Dar tu nu ai nevoie sa te retragi nicaieri. Straduieste-te sa fii inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul! Restul este trecator, gol si de mica importanta. Noi trebuie sa ne aducem aminte si chiar sa ne convingem ca vom muri intr-o buna zi. Si acolo, viata vesnica ne asteapta, timpul se opreste. Doamne, fie-ti mila! Te afli la o varsta si la o intorsatura primejdioasa a vietii tale. Smereste-te si, pana la moarte, nu te increde in tine insati. Dumnezeu sa te intelepteasca! Continua sa te rogi cum te rogi acum. Daca ai VIETILE SFINTILOR, te sfatuiesc sa le citesti din cand in cand; ele te vor inspira si te vor invata multe. Cu dragoste in Hristos. * nedatata Multumeste lui Dumnezeu ce ti-a dat sa gusti, fie cat de putin, “cat de bun este Domnul”. Este adevarat,nu trebuie sa-i descoperi altcuiva viata ta launtrica – [...] – daca nu are aceeasi viata ca a ta. Sfantul Antonie cel Mare scrie: “Daca vorbesti despre lucruri duhovnicesti unuia care nu este induhovnicit, toate aceste ii vor parea ridicole”. In scrisoarea precedenta ti-am vorbit despre smerenie si-ti repet: “Smereste-te, copila mea: vrajmasul este foarte viclean si noi suntem slabi”. Sfantul Macarie cel Mare scrie: “Am cunoscut oameni ce erau intr-o asemenea stare de desavarsire duhovniceasca, incat contemplau slava sfintilor din ceruri; au trait 6 ani aceasta stare, si totusi – este cumplit sa o spunem – s-au pierdut”. El mai citeaza cazul unor martiri ce au indurat chinuri groaznice, dar totusi au cazut. Cat despre iertarea pacatelor, Duhul Sfant graieste prin gura proorocului Iezechiel: “Dar daca cel rau se intoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a facut si pazeste toate legile Mele (…), nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi facut (…). Dar si dreptul, daca se abate de la dreptatea sa (…), toate faptele lui bune pe care le va fi facut nu se vor pomeni” (Iz.18,21-22,24) Pastreaza-ti discernamantul, copila mea! Fii inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul! Trag mare folos din faptul ca traiesc intr-o incapere comuna si ca dorm alaturi de ceilalti, toti ingramaditi pe dusumele. Dumnezeu este unul, dar multe sunt caile care duc la El. Ne-o arata pilda Sfintilor Parinti: unii au inaintat in viata duhovniceasca practicand rugaciunea interioara, altii recitand psalmi, canoane si tropare. As mai adauga numai atat: Sfinti Parinti spun ca, chiar si la sfinti, cusururile firesti se pastreaza – si aceasta pentru smerenia lor. Este cu siguranta foarte placut sa fii cu Mantuitorul pe Tabor; dar trebuie de asemenea sa fii cu El si pe Golgota; deci, inarmeaza-te cu rabdare! Cel ce are urechi de auzit sa auda (Lc. 14 35) Domnul sa te lumineze! * 21 februarie 1947 Iti doresc atat tie, cat si lu X., sa veti parte de un sfant post. Dumnezeu sa va ajute sa-l treceti bineplacut Lui si sa va bucurati de luminoasa inviere a lui Hristos. Ai acum cartea Sfantului Varsanufie. Consult-o caci este foarte de folos. Poti gasi in indexul alfabetic intrebarile legate de problemele tale. Iti trimit o carticica ce contine o explicatie sistematica a invataturii morale a Sfantului Isaac Sirul. Citeste-o fara sa te grabesti. Fiica duhovniceasca a parintelui X.X. nu-mi scrie. Sunt bucuros de asta, caci nu voiam sa intru in legatura cu multi oameni. Tu insa scrie-mi cand doresti! Iti voi raspunde cu dragoste, in masura puterilor mele. Imi doresc sa fii o adevarata credincioasa, in sensul deplin al cuvantului. Desigur, fumatul nu este bun, dar sunt mai aspru in ce priveste patimile sufletului: invidia, ranchiuna, judecarea, rautatea, ipocrizia, batjocorirea si dragostea de argint. Patimile trupului ne umilesc mult adesea. Mandria este mai rea decat toate; prin ea diavolul si-a pierdut stralucirea initiala pentru a deveni intuneric. Mandria este inventie diavoleasca. Cu voia lui Dumnezeu, vom discuta despre patimile sufletului cand ne vom vedea. Fiica mea, doreste-ti smerenia si pana in clipa mortii nu te increde in tine insati! Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute: aceasta este lucrarea harului, pe care nu putem s-o pastram decat prin smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune: “Acolo unde a fost o cadere ea a fost cauzata de mandrie“. Este un mare noroc pentru noi ca avem scrierile Sfintilor Parinti, deoarece ei vorbesc pe larg despre viata duhovniceasca. Desigur, e bine sa inaintam in viata spirituala sub indrumarea unui parinte duhovnicesc; este foarte periculos sa te conduci numai dupa carti. Este ca si cum o persoana ce nu a studiat medicina ar cere de la farmacie otrava in loc de medicamente potrivite. [...] Marele Staret Paisie Velicikovski, si el, s-a plans de lipsa indrumatorilor spirituali; el, care era experimentat in viata duhovniceasca, ne sfatuia sa ne calauzim simplu, vorbind cu persoane cu aceeasi viata duhovniceasca si citind scrierile Sfintilor Parinti. Deci, comunitatea voastra este cat se poate de utila, deoarece aici schimbati idei. Nu trebuie insa sa va tulburati daca apar unele neintelegeri – asa se se intampla si ascetilor. Dumnezeu este unul, dar cei ce merg spre El au orizonturi diferite. De aceea este de folos si profitabil sa ai un interlocutor ce-ti impartaseste modul de gandire. Sfantul Serafim spune: “Daca vrei sa-ti pierzi armonia sufleteasca, vorbeste cu cineva care are un alt fel de a fi decat tine”. De fapt asa se intampla. Daca este linistitor sa discuti cu o persoana, poate fi penibil sa discuti cu o alta: n-ai nimic sa ii spui si speri sa plece. Deoarece ai volumul al doilea al Filocaliei, citeste Capetele Sfantului Isihie despre trezvie si rugaciune. Lupta impotriva gandurilor este aici foarte bine explicata. Citesc adesea aceasta carte; nu pot sa ma dezvat de ea si nu ma oboseste niciodata. Este sursa de inspiratie; chiar daca noi nu urmam sfaturile Sfantului Isihie este bine sa cunoastem esenta vietii duhovnicesti. Ce scrisoare lunga ti-am scris, nu prea inchegata, dar asta nu face nimic. Dumnezeu sa va pazeasca! * 30 decembrie 1947 Hristos este in mijlocul nostru! In ultima ta scrisoare, imi vorbesti din nou despre incercarile tale; insa acuma, multumita lui Dumnezeu, ele au trecut. Sfintii Parinti au spus ca nu exista mantuire fara suferinta. Acestea au doua avantaje. In primul rand, ne dau ravna catre Dumnezeu si ne invata sa-L multumim din tot sufletul. In al doilea rand, ele ne elibereaza de preocupari si griji inutile. In scrierile lor, vedem cum Sfintii Parinti se mahnesc si se descurajeaza ca si noi; ei chiar au incercat stari pe care au preferat sa nu le pomeneasca, ca sa nu tulbure si sa nu deznadajduiasca pe incepatorii in ale vietii duhovnicesti ca si noi. Desigur, Dumnezeu ingaduie suferinta in masura in care fiecare o poate suporta. Suferintele ne smeresc; avem o oarecare infumurare sa dorim sa progresam in viata duhovniceasca prin propriile noastra forte. Or, prin suferinta, invatam smerenia si pricepem ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, straduintele noastre nu sunt suficiente. Trebuie sa ne straduim sa practicam virtutile, dar izbanda depinde de har. Doar celor smeriti Dumnezeu le da Harul Lui. Iar fara intamplari ce ne smeresc este imposibil sa devenim smeriti! Sfintii Parinti au expus in amanuntime in scrierile lor ceea ce trebuie sa fie o viata duhovniceasca plina de intelepciune; ori, doar facand aceasta experienta putem incepe sa intelegem scrierile lor. Daca te pui la lucru, daca-ti cureti inima de patimi, totul iti va deveni foarte limpede si pe inteles. Sfinti calugari, rugati pe Dumnezeu pentru pacatosii de noi si deschideti mintile noastre sovaielnice invataturilor voastre! Tu-mi scrii ca indeletnicirile te distrag de la rugaciune. Pastreaza amintirea lui Dumnezeu in timpul activitatilor tale! Si asta tot rugaciune se cheama. Este bine ca aspiri la viata duhovniceasca si la rugaciune; este jumatate din calea mantuirii; pentru restul, Domnul te va ajuta sa inaintezi. Dar nu te incredinta acediei si nu-ti pierde curajul. Imi spui ca parca nici macar nu ai inceput. Este un sentiment bun, ce te duce la smerenie. Este o regula a vietii duhovnicesti: cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat mai mult ne vedem greselile si pacatele. Dumnezeu sa ne fereasca sa ne credem drepti! Dumnezeu sa va ajute si sa va elibereze de chinurile vesnice! * 1947 Am primit biletul tau si-ti raspund. Totusi, nu lua cuvintele mele ca pe un ordin sau ca pe o regula, ci ca un simplu sfat, pe care poti sa nu-l urmezi, daca crezi ca el contravine Sfintei Scripturi si traditiei Sfintilor Parinti. Nu te grabi si nu tanji inainte de vreme dupa stari sufletesti inalte.Fiindca intr-adevar, nu prin salturi, ci printr-o cale rabdatoare inaintam in viata duhovniceasca. Ai vazut deja in parte ceea ce nu-ti este de folos: cartile lumesti, politica si vizita oamenilor fara rost. Da, toate acestea sunt daunatoare celui preocupat de viata lui sufleteasca. Felul in care lupti cu patimile este bun; oricare ar fi patimile pe care le descoperi in tine lupta impotriva lor, si asta nu doar cu proprile tale forte, ci si cu ajutorul lui Dumnezeu. Acorda totusi mai multa atentie celei mai mari patimi cu care te afli in razboi. Mai afla si ca, desi nevointele sunt ale noastre, biruinta depinde de har. Harul ne este dat ca raspuns al smereniei, si nu al ascezei. Cu cat un om se smereste mai mult, cu atat harul il viziteaza mai des. Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute, ci harului! Sa stii de asemenea ca omul nu se poate afla tot timpul in aceeasi stare launtrica. Este ca si cu vremea: exista schimbari. Este bine sa te afli pe Tabor, dar uneori trebuie sa ne aflam si pe Golgota. Cel ce vegheaza si are discernamant gaseste multe ocazii pentru a face experienta acestora. Sfantul Isaac Sirul a vorbit despre aceasta in cea de-a 46-a cuvantare a sa. Scrii: “Am putina nadejde sa ajung acolo unde Sfintia Voastra mergeti”. Ia-ti inapoi aceste cuvinte! Judecata Domnului nu ne este cunoscuta: stim noi care va fi locul fiecaruia? Este imbucurator ca te-ai impacat cu X. Fa intotdeauna asa chiar daca, din partea ta, nu exista nici un motiv de discordie. Staretii de la Optino sunt pnevmatofori si hraniti de duhul Sfintilor Parinti. Ii stimez si ii respect in mod deosebit. In concluzie as spune doar atat: “Purtati-va sarcinile unii altora, si asa veti implini legea lui Hristos“ (Gal.6,2). Nu fa celorlalti ce nu-ti place sa ti se faca tie - iata o regula de aur! Adu-ti aminte mai des de ceasul mortii. Nu judeca pe nimeni, orice ar fi; daca judeci pe altul, vei cadea in aceleasi pacate. Nu poate fi altfel. Ma rog ca Dumnezeu sa te binecuvanteze. * 5 ianuarie 1948 Domnul cunoaste slabiciunea noastra si ne-a dat cainta zilnica – si asta pana-n clipa mortii. Sfantul Ioan Scararul scrie: “Vechile obiceiuri ii chinuie adesea chiar si pe cei ce isi plang pacatele, si nu este de mirare. Cauza caderilor noastre este necunoscuta si nici o minte nu poate pricepe”. Mai spune: “Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te indeparta de la calea Domnului, ci inainteaza cu indrazneala si fara nici o indoiala, ingerul tau pazitor iti va rasplati rabdarea”. Avva Dorotei a spus: “Nu cel ce se imbata odata este betiv, ci cel ce bea tot timpul; si nu cel ce cade odata in desfranare este un desfranat, ci cel ce pacatuieste tot timpul”. Pedepsele sunt diferite si potrivite nivelului spiritual al fiecaruia. Trebuie sa fim ingaduitori cu cel care cade, incurajandu-i virtutile, pentru ca, fara sa aiba intentia de a pacatui, a cedat din neatentie ispitei: in schimb, pentru cel care nu face nici un efort, se impune o pedeapsa aspra, ca sa-si dea seama de asta si sa caute in continuare virtutile. Asa incat, unica ta slabiciune merita ingaduinta. Nu este nimic! Mai degraba esti incercata de un strop de mandrie. “Cum am putut face una ca asta?” Dumnezeu sa te pazeasca!” (din: Cuviosul Ioan de la Valaam, “Fericirile”, Editura Anastasia, 1997
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 21:56:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015