Florina Sanda Cojocaru AI PUTEA? De te-aş ruga să mai rămâi cu mine În nopţile pustii şi reci, De te-aş ruga atât de departe Să nu pleci, Ai putea? De te-aş ruga să rămâi cu mine în noiembrie, An după an, zi după zi, De te-aş ruga să te opreşti din drum, Să vii cu mine, Ai veni? Sufletul tău e asemeni unei păsări, Şi câte colivii frumoase i-aş cumpăra, Mai devreme sau mai târziu, Sufletul, el, sufletul tot va zbura. De te-aş ruga să faci ceva să nu mă doară, Când tu vei spune sufletului: Zboară! De te-aş ruga să faci ceva, Să-mi treacă de dragoste, de dor, de neputinţă, De te-aş ruga să am credinţă, Ai putea? Doamne, de te-aş ruga, Să mi-l mai laşi, Încă o ploaie de vară să treacă, Să opreşti timpul şi ai săi paşi, Şi limbii de ceas să-i spui ca să tacă! Troieneşte-ne, Doamne, pe pământ, în zăpadă, Nimeni s-audă, nimeni să vadă! Doar dragostea noastră să aibă puterea, Să fie mai caldă, mai dulce ca mierea! De te-aş ruga să mai rămâi cu mine, iubite, În nopţi lungi, triste, de iarnă, În clipe din trecut, fericite, Şi nori peste noi zăpadă să cearnă, Ai putea? De te-aş ruga mereu, ca într-un cânt, Să rămâi aici, pe pământ, Ai putea? Nu vreau să trag acum cortina, Ca într-o piesă, la sfârşit, Nu vreau să-ţi spun nicicând:Adio! Ci doar un : Bine ai venit! Nu vreau să îmi dispari în noapte, Un călător pribeag, pe-o stea; Rămâi, te rog, aici, cu mine! Dar ai putea?
Posted on: Wed, 06 Nov 2013 06:31:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015