Fonduri europene main De la deficitul democratiei pana la coruptia institutionalizata de dupa descentralizare 25 Noiembrie 2013 - Gratian Mihailescu Potrivit raportului emis de Transparency International, România este situată pe locul 66, având un indice de percepţie al corupţiei de 44 puncte, fiind depăşită în acest top de ţări ca Ruanda, Cuba sau Ghana. Indicele de Percepție al Corupției clasează țările pe baza percepţiei publice a fenomenului de corupţie în sectorul public, scorul de ţară pe care îl avem fiind cel mai mic din UE, alături de Grecia şi Bulgaria. Un scor de țară indică nivelul perceput al corupției din sectorul public pe o scară de la 0 la 100, unde 0 înseamnă că o țară este percepută ca fiind extrem de coruptă și 100 că o țară este percepută ca fiind foarte curată. Ceea ce este îngrijorător este evoluţia acestui procent: indicele României din 2006 era de 31, deci evoluţia noastră a fost de sub 2.5 pe an, având o îmbunătăţire a indicelui de percepţie al corupţiei de 13 puncte, în ultimii şase ani! Cam puțin pentru o țară membră UE! Imaginea de astăzi a României oferă o societate în care corupţia se desfăşoară la toate nivelele sociale şi în care este implicat sectorul public şi privat. Corupţia sub formă de nepotism, şpagă, mită sau conflict de interese apare în toate structurile administraţiei, la nivel local, regional şi naţional. Potrivit unui studiu realizat printr-un proiect european, “Studiul diagnostic privind fenomenul de corupţie în administraţia publică locală”, aproape 88% din cei intervievaţi sunt de părere că nivelul de corupţie din România este “ridicat” sau “foarte ridicat”, iar la nivelul administraţiei publice locale procentul este de asemenea foarte ridicat – peste 75%. Problemele structurale ale democraţiei ţin probabil de calitatea clasei politice. « Prost-crescuţi, necultivaţi pînă la bădărănie, incapabili să vorbească normal româneşte, majoritatea politicienilor noştri sunt, la ora actuală, o sumă de agenţi patogeni, cu efecte dramatice la nivel naţional. Sugrumarea adversarului e singurul lor program, ţara e ultima lor grijă, dacă nu simplă materie primă pentru o dezmăţată demagogie.» scria Andrei Pleşu despre campania electorală din 2012. Din textul său înţelegem că politicieniisunt lipsiţi de competenţă, de responsabilitate, de autoritate. Astfel, probabil se explică şi traseismul politic, deoarece omul fără o meserie e condamnat la o impură motivaţie a acţiunii politice : « El se ţine cu dinţii de fotolii şi demnităţi pentru că n-are la ce se întoarce. Întrucît altceva nu (mai) ştie, e musai să rămînă în front pînă la moarte. Iubit sau nu, eficient sau nu, util sau dăunător, el se va strădui din răsputeri să se agaţe de scena publică, împotriva tuturor evidenţelor. » Traseismul politic reprezintă moartea democraţiei, afirma unul dintre liderii politicienilor români. Conform Deutsche Welle, în mandatul 2008-2012, s-a petrecut cea mai amplă migraţie, numărul parlamentarilor trecuţi dintr-o parte în alta şi uneori înapoi sau la o terţă parte, depăşind 120. Un motiv pentru care unii doresc să intre în politică sau să îşi păstreze scaunul de parlamentar este identificat de Societatea Academică Română (SAR) : afacerile cu bani publici. Printr-un studiu efectuat de SAR 30% din cei 600 de candidaţi la alegerile din decembrie 2012, au avut beneficii din resursele publice, sub o forma sau alta. De la construcţii şi infratructură, la fonduri europene, de la consultanţă şi servicii IT, până la componente industriale, candidaţii au făcut afaceri cu statul în valoare de sute de milioane de euro. La nivel local În 2011, o analiză econtext a realizat o hartă a baronilor locali din România, a baronilor vechi si noi, a celor care au sau au avut o putere uriaşă în diferite regiuni sau oraşe. Iar cea mai mare parte din aceşti baroni sunt foşti şi actuali edili locali sau parlamentari. În total apar 65 de baroni locali. Ei sunt cei care conduc partidele, şi implicit România. Sunt regiuni şi localităţi unde timp de 20 de ani nu s-a făcut nimic. La o simplă verificare a celor mai sărace judeţe din România se poate observa că persoanele care conduc acele zone, fac parte din lista realizată de econtext. Explicaţia am găsit-o la în cadrul unei dezbateri publice : « este mult mai uşor sa ai un feedback şi să rămâi la putere sau într-un ciclu electoral cu o populaţie săracă, care nu are acces la informaţie, nu are acces la sănătate, la cultură… » Până în prezent, corupția instituționalizată, la nivel local arată în felul următor: 1. Funcționarii, șefi de agenții și instituții guvernamentale sunt numiți de la centru, pe criterii politice. Este un sistem care hrănește clientelismului politic care pedepsește competența, corectitudinea și profesionalismul. Din cauza acestor numiri politice și a faptului că ocuparea forței de muncă în sistemul public este bazată pe clientelisme și nepotisme, sunt puține șanse ca sistemul public să fie eficient. 2. Alocarea de fonduri publice este bazată strict pe criterii politice, în funcție de culoarea primarului sau a președintelui CJ, ca o recompensă și argument electoral, și ca o pedeapsă pentru cei din opoziție mai ales. Este însă și o metodă de șantaj politic, pentru a forța trecerea dintr-o parte în cealaltă. 3. Forma cea mai vizibilă a corupției este aceea de abuz în serviciu public de către primari sau președinți de CJ. Alocarea fondurilor publice este adesea însoțită de o mită care este plătită în schimbul obținerii de contracte. Pe lângă fondurile de stat, fondurile europene reprezintă moneda de schimb între politic şi sponsorii partidelor. Într-un articol anterior spuneam că licitaţiile şi achiziţiile publice din cadrul unor Programe Operaţionale, au fost oferite pe criterii de clientelism politic, în funcţie de sumele care au fost oferite de anumite firme la bugetele partidelor politice. Este un cerc vicios: firmele private de construcţii dau bani la un anumit partid pentru bugetul acestuia de campanie, aleşii de pe liste trebuie sa returneze banii firmelor plus o parte de câştig care se împarte cu politicianul respectiv. Cum mai uşor se poate realiza acest lucru decât prin „măsluirea” procesului de achiziţii publice? Dacă acest proces se realizează pe fondurile de la bugetul de stat, probabil nu se sesizează nimeni, însă când acest lucru se întâmplă cu bani europeni, UE îţi blochează fondurile. Comisia Europeană a oprit finanţările pe diferite programe din cauza acestor disfuncţionalităţi de management. Şi constatăm cu stupoare că ocupăm ultimul loc la absorbție sau CE pregătește proceduri de infringement. Deci aleşii noştri, sunt defapt aleşii partidului. În cazul în care nu veneau cu o sumă importantă la partid, nu erau promovaţi de partid şi nu erau candidaţi ai partidului. Banii care au fost „donaţi” la partid trebuie să revină la firmele sau persoanele care au sponzorizat acei candidaţi sau acele partide. Acest lucru se realizează prin „măsluirea” achizițiilor publice și prin contractele cu dedicație. Astfel cetăţeanul consideră că îşi exercită un drept constituţional, prin vot, că „schimbă ceva”, lucru care nu se întâmplă, de unde apare deficitul democraţiei în România. În perspectiva descentralizării, corupția la nivel local se va aplifica Mai sus am descris situația funcționării administrative la nivel local și regional CJ, în ultimii ani și neregulile din raporturile publice-private. Aceste legături au ajuns în ultimul timp să fie legale, aceste fraude cu fonduri publice sau fonduri europene se realizează legal, cu documente legale, folosind șiretlicuri legislative. Exemplele graitoare sunt ultimele cazuri aduse opiniei publice, ale primarului de la Vâlcea sau celui de la Năvodari. Singurul mod prin care ele pot fi depistate este urmărirea fiecărui caz individual și demonstrarea legăturilor de cumetrie existente. Din păcate lipsa societății civile active și controlul politic al mass-media la nivel local și regional nu permit acest lucru. Puterile excesive oferite președinților de CJ prin descentralizare vor fărămița procesul decizional, și vor trimite România în Evul Mediu ca mod de funcționare, scriam săptămâna trecută pe blog. Într-un al articol scriamcă dacă regionalizarea nu se va realiza eficient fenomenele de corupţie vor fi mai mari. Pe plan local şi regional resursele sunt mai vizibile, iar legăturile dintre afaceri şi politicieni sau funcţionari publici locali vor fi mult mai apropiate, fără a fi controlate. Procesele de achiziţii publice sunt expuse mai mult la fenomenul de corupţie. Într-un raport al Comisiei Europene, Romania ocupă ultimul loc atunci când e vorba de guvernare regională. Conducătorii locali și regionali dețin un control financiar şi legislativ, care le permite să menţină electoratul, antreprenorii și firmele clientelare care vărsa sume importante în bugetul partidului. Nu există transparență decizională, nu există competiție, responsabilitate la nivel local și regional. În România există Agenţia Naţională de Integritate (ANI), Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF). Din păcate infrastructura acestor agenţii şi resursele umane limitează activitatea acestora la nivel regional, doar DNA-ul având servicii teritoriale. Pe viitor sunt mari șanse ca țara va ajunge în fruntea clasamentului realizat de Transparency International, depășind țări ca Grecia și Italia, țări cu „tradiție” în domeniul corupției. Toate acestea, coraborate cu cumetriile deja existente și practicile împământenite, pot transforma România într-un focar al corupției instituționalizate.
Posted on: Tue, 26 Nov 2013 06:48:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015