Fractura doctrinelor paralele (fragment de roman) A doua zi, la 11, m-am prezentat la domiciliul lui Hanibal Teodorescu, cum vorbisem ieri. Părea dezamăgit. Nu prea ar fi avut disponibilitatea de a conversa, dar cu un efort, mă invită în casă. Observ starea sa, şi după ce ne salutăm, luăm loc pe nişte fotolii mici, îl întreb: - Domnu’ Hani, s-a întâmplat ceva? Îi pierise zâmbetul lui fin, iar ochii negri, nu mai râdeau ca şi altă dată. Era posomorât, fără chef. - Vor să mă excludă din partid. - Cum, pe dumneavoastră? Îs nebuni? Rămân şi eu surprins, sincer. Eu speram să ajungă mare, să mă ajute şi pe mine. - Lasă-i în ... şi aruncă o înjurătură, cuvinte pe care nu credeam că e capabil să le pronunţe. Hai să discutăm problemele noastre. - Sigur, nu vă necăjiţi, se rezolvă ele cumva. - Măi, Laucreţiu, de ce te-am chemat? - mă simt oarecum vinovat că ai fost la închisoare. Nu am putut să-i opresc. In final, când s-a supus la vot, doar eu am fost împotrivă iar avocatul Lazi Dodeanu s-a abţinut, restul au ridicat mâinile, „pentru”. - Nu vă înţeleg domnu’ Hani, de arestarea mea e vorba? Atunci, în 28 decembrie ’89? - Da domnule! Despre asta vroiam să-ţi dau nişte explicaţii. - Dom’ Hani, nu trebuie nicio explicaţie, am auzit cum s-a produs. - Nu ştiu dacă dumneata cunoşti că eu am fost în CPUN şi acolo s-a hotărât arestarea dumitale. - Am aflat ceva. Am vorbit cu procurorul Ruja, cu Mihăiţă. Mi-a spus ceva, parţial doar. - In 28 decembrie a venit colonelul Cotarcă de la miliţie, care a reclamat la CPUN că dumneata i-ai ajutat pe generalii Nuţă şi Mihalea să se sustragă arestării, că datorită acestora s-au comis crime în oraş. L-a susţinut în pledoarie un căpitan de armată ce a păzit aeroportul în noaptea aceea, Petrov, a depus mărturie că ai provocat armata şi din acest motiv s-a deschis focul în aerogară. - Bănuiam eu că aşa s-a întâmplat. - Majoritatea au fost de acord, înafară de mine şi avocatul Dodeanu. Eu le-am spus că te cunosc şi nu cred că ai provocat armata. Şi am cerut să fii adus aici să ne relatezi faptele. Armata a refuzat să facem o cercetare, apoi a fost de acord judecătorul Iancu Trifan, procurorul Ruja iar ceilalţi membrii nu te cunoşteau, au fost de acord. Cum ţi-am spus, la vot eu am fost împotrivă iar Dodeanu s-a abţinut. - Eu vă mulţumesc dom’ Hani, numai că acum e mult mai greu, m-au dat afară şi sunt şomer. Nu am cu ce să-mi întreţin familia. Asta e problema mea actuală. Eu sunt absolvent de drept, ştiţi, poate aflaţi ceva post liber pe undeva, de consilier juridic. - Am să mă interesez, dar nu îţi promit nimic, că domeniul ăsta nu prea în cunosc. Am mai discutat despre disensiunile din partid, care erau generate de spiritul de revanşe, la nivel local, ce îi anima pe foştii ţărănişti, dar şi pe noii revoluţionari. Cel mai vehement se arăta un avocat, fost procuror, Ungureanu, care, probabil, pentru a mai spăla din efectul rechizitoriilor întocmite de „furt din avutul obştesc”, ţăranilor CAP-işti ce culegeau din tarla câţiva ştiuleţi de porumb să dea la găini, acum instiga la distrugerea CAP-urilor, construite tot de ei, „din temelii, până la ultima cărămidă”. Intr-un singur loc, la un CAP, i s-a înfundat, la Curtici şi Hani zâmbea satisfăcut. A mers şi acolo să-i instige să dărâme grajduri, clădiri, tot ce era imobil la CAP-ul „Lumea Nouă”, dar a dat peste un preşedinte, unul Mitruţ Muscă, inginer tânăr şi dârz, care adunase oamenii şi păzeau avuţia colectivă cu armele din dotare, furcile şi bâtele. Când avocatul Ungureanu, ţărănistul tânăr, născut după război, a început să instige la distrugere, l-au ameninţat şi luat-o la fugă. A mers la miliţie, adică poliţie, să reclame că a fost agresat, iar şeful de post din oraş era cât pe ce să-l amendeze pe el, pentru tulburare de posesie. Nu a avut succes la Curtici, l-au alungat, cu bâtele până la margina oraşului dar în alte sate, unde nu a întâlnit „un Muscă”, au dărâmat CAP-urile.
Posted on: Thu, 24 Oct 2013 14:58:33 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015