GARA Privesc, concentric, cum se scurge, La fel ca visul ce sfarseste… Acelasi tren, peroane ude… Mereu o lume… se grabeste! Te-astept, sa spulberam tacerea, Aceluiasi peron de gara, Sa retraim o clipa, vrerea, Din alte vremi, din alta seara! Sa ne-ntalnim, din nou, iubite, In gara, lang-un felinar, Sa nu ne fie naruite, Sperantele, de-un ceas amar! Sa ne-amintim, tacuti… in brate, Tinandu-ne, ca doi copii, Acum… ca felinare sparte, Sunt visele…mult prea tarzii! Te-astept, sarutul sa-ti simt, iara, S-alergi grabit spre mine iar, Sa ne astepte… aceeasi gara, In al iubirii avatar! Iar vechiul felinar, acum… Ce-a devenit un… lampion, Printre iluzii, ca un fum, Mai aminteste… de-un peron! Si-atatea trenuri, in viteza, Alearga-n drumul cel de fier, Doar eu raman o… ipoteza, Si o farama de mister! Din alte vremi, iubite, iara, Mai vino… te astept in gara! (CAMELIA STAN – Gara)
Posted on: Thu, 10 Oct 2013 06:28:10 +0000