GASESTE-MI PASII....BY LAURENTIU COZMA. Gãseşte-mi paşii pe stãncile bãtrâne şi doar atunci vei şti cã am plecat ... Nu e un joc al dragostei nebune, lipsesc demult, dar nici nu ţi-a pãsat. Priveşte-ţi chipul în oglinda vieţii şi vezi ce-a mai rãmas din el acum, E prea pãtat de semnele tristeţii ce-au dat nãvalã-n viaţa ta, oricum ... Sã plângi, strigând spre cer şi sã te doarã... durerea sã ţi-o spargi de-acele stânci... Gãseşte-mi paşii trişti din acea searã. Vei şti cã am plecat cu-adevãrat, atunci ... Pe stânci mai sunt şi azi doar flori de gheaţã şi-i frig pe mal, ca-ntr-un castel pustiu, Sãrutul meu ţi-ar da o nouã viaţã, dar l-ai gonit atunci şi-i prea târziu. Gãseşte-mi paşii pe stâncile bãtrâne. Numai atunci vei şti cã am plecat. Pãstreaz-aroma dragostei nebune ce ne-a unit, apoi, ne-a-mprãştiat... Stai pe nisip, cerşind doar o privire. Ţi-e teamã sã mã cauţi sus, pe stânci ... Mai crezi şi-acum cã este doar o glumã şi n-am plecat cu-adevãrat atunci ... Dar marea mi-a rãmas prietenã bunã şi-mi va pãstra în ea secretul trist, Te va cuprinde-n vis cu-a ei furtunã şi îţi va aminti cã mai exist. Gãseşte-mi paşii printre stropi de gheaţã, pe-acele stânci pe care am pãşit, Vei şti atunci cã am plecat, iubite ... şi doar atunci vei şti cât m-ai rãnit ... L&C
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 18:43:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015