GHEORGHE GHEORGHIU DEJ-cronica unei morti neasteptate sursa:R.I.P.V.I.P. DATA NAȘTERII: 8 noiembrie 1901, Bârlad, Județul Tutova, astăzi Județul Vaslui DATA MORȚII: 19 martie 1965 (63 ani), București CAUZA OFICIALĂ A DECESULUI: neoplasm pulmonar şi hepatic (cancer) A FOST: Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965 19 martie 1965, ora 17:43, Gheorghe Gheorghiu Dej moare în reşedinţa sa din bd. Aviatorilor. Pentru apropiaţii lui este un deznodământ asteptat. Boala fatală s-a declanşat cu puţine luni în urmă. Au fost chemaţi cei mai buni medici din ţară să-şi spună cuvântul. S-a făcut o încercare cu medici aduşi de la Paris. Acelaşi verdict – prea târziu. Era vorba de un cancer galopant. A dat naştere la nenumărate speculaţii. Mulţi au văzut în această moarte subită mâna Moscovei. Kremlin-ul căuta un înlocuitor pentru Dej ca să scape de un vasal indisciplinat. Intrigile înlocuirii lui Hruşciov cu Brejnev (octombrie 1964) îi ţinuse pe sovietici ocupaţi. În ianuarie, Dej participase la Varşovia la o întrunire cu şefii statelor comuniste din Europa. S-a spus că fusese iradiat iar cancerul lui galopant îşi avea aici cauza. Altă versiune susţine că iradierea lui Dej a început mai devreme. O piatră misterioasă primită cadou care se afla pe biroul lui Dej, era o bucată de uraniu. Era expus cîteva ore pe zi iradierii. Mai mulţi colaboratori ai lui Dej au murit de cancer in perioada următoare. E o coincidenţă? De observat că alţii, deşi îl vizitau zilnic, nu au avut de suferit. O altă versiune susţine că boala fatală s-a declanşat mai devreme cu un an, dar cei rămaşi fideli Moscovei din anturajul lui nu au luat măsurile necesare pentru a-l îngriji. Mai mult, au fost chemaţi doctori sovietici, care i-au administrat un tratament inadecvat. Cine era cel care conducea din umbră acest complot? Ceauşescu! Departe de a fi un lider naţionalist, Ceauşescu ar fi fost vândut Moscovei. El fusese şcolit la sfîrsitul anilor 40 la Academia Militară Frunze. Întors în ţară a fost făcut general, şi, sub protecţia Kremlinului, a avansat rapid în ierarhia de partid. Intrigi politice În vreme ce populaţia se hrănea cu zvonuri şi temeri, în culise, se disputa succesiunea lui Dej. Cine erau actorii dramei? Gheorghe Apostol, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Draghici, Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceausescu. Intrigile s-au declanşat dinainte să moară Dej. Familia a fost repede scoasă din joc chiar de aceia care pînă atunci probaseră a fi slugile cele mai umile ale clanului Dej. Mai ales cu preferata lui, Lica, mai cunoscută pentru traiul ei costisitor, plăcereile luxului, amanţi, apariţiile în filme. Deşi nu avea pic de talent, presa o ridica în slăvi. A circulat atunci o vorba de duh, Lica Gheorghiu e “tare-n tată.” A trebuit sa fie urgent chemată în ţară ca sa asiste la funeralii. Apostol era favoritul lui Dej. Ca semn de maximă încredere, în 1954, îi cedase postul de şef al partidului, Dej reţinând pentru el şefia Guvernului. Moscova ceruse ca aceste două poziţii să fie deţinute de persoane diferite. În martie 1965, pe patul de moarte, Gheorghiu Dej, invita membrii Biroului Politic. Fiecăruia îi cere să îl desemneze pe Gheorghe Apostol ca urmaş al său la funcţia supremă. Toţi sunt de acord. Nicolae Ceausescu si Alexandru Draghici, temutul ministru de interne cu care era aliat, au spus, însă, că anunţul acestei alegeri trebuie să fie facut după funeralii. Ceilalti au acceptat, crezind ca este o pură formalitate, devreme ce erau înţeleşi asupra persoanei. De fapt, cei doi pregateau o lovitură de teatru şi voiau să câştige timp. O moarte dinainte anunţată O cronologie retrospectivă, în răspăr, a vieţii liderului comunist român arată că, în perioada 19-20 ianuarie 1965, o delegaţie condusă de Gheorghiu-Dej a fost prezentă la Varşovia. Acolo unde Dej şi delegaţia lui au făcut valuri cu “Declaraţia de independenţă din aprilie 1964″, cu poziţia faţă de CAER şi, foarte interesant, cu relaţiile deosebite cu conducerea Partidului Comunist Chinez. Toate acestea apăreau ca o periculoasă breşă în “monolitul sistemul comunist”. La întoarcere, Dej s-a simţit rău. Se plângea că “luase o răceala” – după spusele şefului său de cabinet, Paul Sfetcu. Aşadar, cancerul galopant de care a murit Dej putea proveni de la Varşovia. Mergând însă, mai adânc în timp, vom observa că Dej a avut, după o vizită la Moscova, în 1963, o intervenţie chirurgicală (polipi la vezica urinară) urmată de un verdict de “pacient sănătos” şi de o medicamentaţie diametral opusă bolii de cancer. Şi mai adânc: conform relatărilor aceluiaşi şef de cabinet Paul Sfetcu, în toamna anului 1956, Miron Constantinescu i-ar fi dăruit lui Dej o casetă cu uraniu extras de societatea “Sovromquartit“. Uraniu care, după ce a fost înlăturat din biroul lui Dej, ar fi dat peste cap aparatele de verificarea radiaţiilor. În fine, este interesant de menţionat că, imediat după 1944, Dej a fost tratat la Moscova, de boala de plămâni contractată în puşcărie. Când a survenit aşadar “momentul-cheie” al declanşarii cancerului “de partid şi de stat”? Doar o consultare atentă a expertizei medico-legale şi o anchetă serioasă asupra morţii lui Dej ar putea să scoată la lumină adevărul. Ultima apariție publică ghe dej alegeriPe 5 martie, cu prilejul alegerilor de deputaţi, s-a făcut ultima înregistrare televizată. Iar peste trei zile, Dej a ieşit ultima dată în public. Primul cetăţean al ţării a votat spre seară, încercându-se astfel mascarea efectelor bolii. În faţa secţiei de votare nr. 19 Griviţa Roşie a fost tras în ritualul unei hore, spre spaima celor care-i cunoşteau starea. A făcut o fotografie de grup, reprodusă pe prima pagină din „Scînteia” de-a doua zi. În stânga lui Dej, pe primul rând, s-au plasat Gheorghe Maurer, Nicolae Ceauşescu şi Chivu Stoica (foto). Din camera de spital amenajată la reşedinţa personală, Dej n-a mai ieşit decât pentru ultimul drum. Gheorghiu-Dej a murit înconjurat de demnitari În după amiaza zilei de 19 martie 1965, membrii Biroului Politic s-au strâns împrejurul muribundului Gheorghe Gheorghiu-Dej înştiinţându-l de rezultatele alegerilor în Marea Adunare Naţională (MAN). În „Scînteia” din 20 martie, cei prezenți erau nominalizaţi în această ordine: Apostol, Bodnăraş, Borilă, Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroş, Alexandru Bârlădeanu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec, Mihai Dalea, Gheorghe Gaston Marin, Gogu Rădulescu, Gheorghe Rădoi. Alexandru Bârlădeanu: „În 19 martie ’65 eu primesc un telefon : “Veniţi imediat, tovarăşul Dej a intrat în comă!” M-am dus repede la locuinţa lui, locuinţă foarte modestă. I s-a construit o casă pe care el a lăsat-o fiicei sale după aceea. El singur s-a retras într-o căsuţă alături, mică, în care avea un hol de două ori mai mic decât ăsta, o sufragerie foarte mică şi-un birou de lucru. Şi sus, un dormitor al lui şi-al însoţitorului lui. Trăia foarte modest şi mânca modest… M-am dus acolo. Jumătate din membrii Biroului Politic erau deja veniţi. Dej pe un pat de spital, horcăia a moarte. Noi stăteam neputincioşi, aşteptam sfârşitul…” Conştient că va muri curând, Dej a cerut să-i fie aduşi, la pat, cei trei nepoţi, a povestit mezina, Mândra Gheoghiu. Din regretul vieţii ce se stingea, a rămas amintirea lacrimilor ce i se scurgeau pe obraz în timp ce-i privea pe ei, pe copii (Lavinia Betea, „Poveşti din Cartierul Primăverii”, Curtea Veche, 2010). La ora 17:43, Gheorghe Gheorghiu Dej, Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române și-a dat ultima suflare. Primul care s-a dus să-l sărute pe Dej a fost Ceauşescu, afirmă același Bârlădeanu: „Şmecherul Ceauşescu s-a mişcat cu repeziciune în toate. După şedinţa Biroului Politic din acea după-amiază, Ceauşescu a revenit în casa mortului. Chipurile să prezinte condoleanţe familiei ce aştepta sosirea ambulanţei să transporte cadavrul la Spitalul „Elias” pentru îmbălsămare. Întâlnindu-l aici pe Paul Sfetcu, şeful de cabinet, i-a şoptit acestuia: „E bine că eşti şi tu aici. Fii atent la ce se întâmplă şi apoi vii să mă informezi!” („13 ani în anticamera lui Dej”, Curtea Veche, 2008). Ceaușescu își pregătea intrarea. Răsunet național „Inima tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej a încetat să mai bată”, a titrat pe 20 martie, oficiosul partidului, „Scânteia”. În Comunicatul semnat de CC al PCR, Consiliul de Stat şi Consiliul de Miniştri al RPR se anunţă „cu adâncă durere” încetarea din viaţă „după o boală grea” a celui ce-a fost liderul partidului şi şeful statului, „fiu credincios al clasei muncitoare şi al poporului român, conducătorul iubit al partidului şi poporului nostru”. Același ziar a publicat fișa clinică a “pacientului de partid şi de stat”: “În a doua jumătate a lunii ianuarie 1965, tov.Gheorghe Gheorghiu Dej a prezentat semnele unei afecţiuni pulmonare cu tuse şi expectoraţii reduse sero-muco-sanghinolente. Examenul sputei nu a arătat nimic deosebit (…) La 2 martie 1965 (…) s-a stabilit diagnosticul de neoplasm pulmonar şi hepatic (…) În ziua de 19 martie, după ora 16, starea bolnavului s-a înrăutăţit brusc, bolnavul a întrat în comă şi a încetat din viaţă la ora 17,43″!. Buletinul medical al “bolnavului nr. 1 al României” era semnat de elita medicinii din acele timpuri în frunte cu Voinea Marinescu, ministrul Sănătăţii. În 23 martie 1965 s-a anunţat hotărârea CC al PMR, Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri al RPR de „eternizare a memoriei” lui Dej. Au decis să-i editeze cuvântările şi biografia, să-i ridice statui la Cluj şi la Bucureşti, busturi monumentale, plăci comemorative, să-i dedice o sală la muzeul naţional şi un timbru memorial, să-i cinstească numele atribuindu-l unor localităţi, străzi, întreprinderi, şcoli şi unei burse republicane. Ceremonii funerare maiestoase Pe 24 martie, la ora 10.30, împrejurul catafalcului au luat figuri îndurerate componeţii ultimei gărzi de onoare: Ceauşescu, Chivu Stoica, Maurer, Apostol, Bârlădeanu, Bodnăraş, Borilă, Drăghici, Moghioroş, Coliu, Răutu, Sălăjan, Voitec, Dalea, Niculescu-Mizil şi Verdeţ. Dintre oaspeţii străini, cea mai înaltă reprezentare la funeralii a fost la nivelul delegaţiei bulgare, condusă de Jivkov, şi a celei chineze, în frunte cu premierul Ciu Enlai. Cortegiul funerar însoţit de trena imensă a mulţimii îndurerate s-a scurs apoi pe traseul desemnat către mausoleul botezat pompos „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism” (situat în Parcul Carol). Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost omagiat ca un erou la moartea sa și a avut parte de funeralii naționale. În semn de omagiu, funeraliile s-au încheiat cu salve de tun. Sirenele tuturor fabricilor şi uzinelor, vaselor maritime şi fluviale româneşti au răsunat simultan cu clopotele bisericilor. Circulaţia trenurilor şi a maşinilor s-a oprit, iar angajaţii şi-au înterupt lucrul încremenind, trei minute, în reculegere. După 1990, trupul său a fost exhumat și reînmormântat în cimitirul Bellu (Serban-Voda), câteva alei mai sus de mormântul lui Aurel Vlaicu și a câtorva mari generali români (intrarea dinspre Bd. Olteniței a cimitirului). Numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost purtat o perioadă de timp de Universitatea Politehnica din București și de orașul Onești. De asemenea, orașul rusesc Liski a purtat, în perioada 1965-1990, numele de Gheorghiu-Dej (Георгиу-Деж). surse: stelian-tanase.ro, historia.ro, ceausescunicolae.wordpress
Posted on: Sun, 27 Oct 2013 12:11:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015