George Enescu (Muzică) La Radio s-a facut o mare emisiune muzicala pentru Statele Unite ale Americii la care a fost invitat si corul “Carmen”, “Filarmonica” si alte institutii de muzica. In afara de repetitiile facute la sediul nostru, a trebuit sa facem si o repetitie generala in studioul nou al Radio-ului. Ca celebritati, in afara de Folescu, solistul corului “Carmen”, dirija la Filarmonica maestrul Enescu, probabil una din rapsodiile sale de inspiratie romaneasca, asa ca am avut prilejul sa-i vad laolalta pe acesti doi mari reprezentanti ai muzicii noastre. In pauze, maestrul Enescu nu se ducea la bufet sau sa se odihneasca in vreo incapere mai aerisita, ci ii placea grozav sa stea de vorba cu noi, cu “carmenistii”, intrucat isi dadea perfect seama de sincera si marea admiratie ce-o aveam pentru dansul. Tin minte ca odata, la una din aceste interesante convorbiri, ne-a spus, cu marea modestie care-l caracteriza pe aces tom de geniu: -Se spune ca as fi unul din cei mai apreciati violonisti din lume! (Dar el era, pe atunci, chiar cel mai de seama violonist al timpului.) Si-apoi adauga parca putin mahnit, zambind, totusi cu candoarea unui copil: Dar eu cant la fel de bine si la pian si nimeni nu spune nimic despre asta! *** Era prin anul 1945, data precisa n-as putea s-o spun, desi a avut insemnatate deosebita in viata marelui musician. Lucram pe atunci in cadrul Oficiului de Studii si Planificare al municipiului Bucuresti, care functiona in localul Primariei de Verde, din Piata Banu Manta. O zi frumoasa de joi sau de sambata. Avand treaba la serviciile de la etajul I, am coborat in holul mare al Primariei. Aici, lume multa si impestritata, plimbandu-se de colo-colo, in asteptarea orei de intrare la diferite birouri: un fel de sala a “pasilor pierduti” de la Tribunal, numai ca ceva mai vesela! Dau sa ma strecor printre solicitanti, cand, rezemat de un stalp, nu-mi vine sac red pe cine vad, privind senin si surazator in jurul sau: maestrul George Enescu! Ma uit mai bine sa nu cumva sa fac vreo confuzie: dansul era, in carne si oase. Ma apropii cu respectul cuvenit: -Sa traiti, maestre! -Buna-dimineata, dragul meu! -Ma iertati, daca va deranjez, dar ce faceti aici? Eu lucrez la Primarie si, daca doriti sa va servesc cu ceva, va stau la dispozitie! -Da? Imi pare bine! M-ai intrebat ce fac aci? Am sa-ti spun! Si adauga simplu si surazator: Iata: ma casatoresc astazi! -Felicitari din suflet! Si asteptati dumneavoastra aci, la rand cu toata lumea, maestre? Va rog sa-mi dati voie sa va parasesc numai cateva clipe. Ma inapoiez imediat! Glont, la oficierul de Stare civila Tita Radulescu, cu care eram bun prieten de ani de zile. -Mai, Tita, stii tu cine-si asteapta randul la casatorie, pe sala, cot la cot cu toata lumea? Maestrul George Enescu! -Ce vorbesti dom’le? De ce n-a venit sa-mi spuna, ca-l luam primul. Hai cu mine la el! Sa traiti, scumpe maestre! Va rog sa ma iertati, n-am stiut! Trebuia sa veniti sa-mi spuneti! Poftiti, va rog! Mi-am amanat toate treburile si m-am inapoiat la Starea civila. Maestrul Enescu a chemat-o pe mireasa, care era vechea sa prietena principesa Cantacuzino, si au intrat amandoi in biroul oficierului. -Va rog, poftiti! a rostit oficierul ceremonios, indreptandu-si esarfa tricolora de pe piept. Care sunt martorii dumneavoastra, va rog? -Pai…, a spus maestrul Enescu putin dezorientat, n-am martori… N-am stiut ca e necesar… -Nu e nimic, maestre, unul va fi colegul meu Bajenaru si pe-al doilea vi-l gasim imediat! Ciupercea, ii striga el cameristului, cheama-l imediat, dar imediat, pe Dumitrescu, aci! Dar iata ca maestrul Enescu, politicos se aseaza in stanga miresei. M-am apropiat discret de dansul si i-am soptit: -Maestre, ma iertati ca va deranjez, dar va rog sa va asezati in dreapta principesei; la casatorie locul de cinste ii revine mirelui. -Daaaa?! surase el amuzat. N-am stiut! Dar ce coincidenta fericita sa te intalnesc pe dumneata aici… Si adauga razand: Iata ca sunt prilejuri, cand oamenii se-nteleg perfect si fara ajutorul… muzicii! A urmat ritualul casatoriei, cu intrebarile si raspunsurile de rigoare, declaratia celor doi protagonisti uniti prin casatorie si semnaturile in registru. Astfel am avut marea cinste sa semnez alaturi de maestrul Enescu, ca martor al casatoriei sale. Dupa oficierul de stare civila, eu l-am felicitat primul. El mi-a strans mana cu afectiune si mi-a spus: -Iti multumesc, dragul meu, pentru toata bunavointa ce mi-ai aratat-o! -Maestre, a fost cea mai mare onoare din viata mea sa va fiu martor, nu obisnuit, ci official, la cel mai important eveniment din viata cetateneasca a dumneavoastra, pe care n-am sa-l uit niciodata. Sa traiti si sa fiti fericit! Dar, dup ace proaspetii casatoriti s-au retras, iata ca ma acosteaza un ziarist de ocazie, cum misunau multi pe vremea aceea, cu carnetul si stiloul in mana: -Ce-i tot spuneai “lu’ maistru”, dom-le, c-am vazut ca tot timpul l-ai tinut de vorba? I-am spus interlocutorului povestea cu “locul de cinste al mirelui” la casatorie, si atat! A doua zi a aparut in “Informatia”, urmatorul reportaj: “Maestrul George Enescu, la oficierea casatoriei sale, cavaler ca intotdeauna, a oferit principesei Cantacuzino locul de cinste din dreapta, nestiind ca acesta, la asemenea ceremonii este locul barbatului…etc., etc.” Dupa participarea mea, cu totul intamplatoare la casatoria maestrului Enescu si inca magulitoarea calitate de martor, l-am mai vazut pe ilustrul musician o singura data. Se anuntase “Concertul de Bach” la doua viori, avand ca protagonisti doua celebritati mondiale: George Enescu si Yehudi Menuhin, profesorul si elevul. Se dadea la cinematograful “Patria”, ca fiind o sala mai spatioasa decat Ateneul Roman! Nu auzisem acest faimos concert niciodata si tineam neaparat sa iau parte la el; dar biletele se vandusere de mult. Ce era de facut in aceasta neplacuta situatie? Concertul se apropia… m-am interesat asiduu in toate locurile unde aveam audienta si un prieten, meloman si el, m-a intrebat: -Tu tii neaparat sa asculti concertul la spectacol… nu te-ai multumi si cu repetitia lui generala? -Ba bine ca nu, poate ca e chiar mult mai interesant! -Nu poate, ci sigur. Violonistii se opresc de multe ori si reiau anumite masuri, iar orchestra, la fel, asa ca asculti mai mult decat concertul in sine, care merge snur! -Le stiu eu toate astea, dar vorba e: cum sa fac? -Sa te duci sa-ti cumperi bilet la repetitia generala ca s-au pus in vanzare chiar azi si mai sunt destule… Snobii se-nghesuie la concertul in sine! Adevaratii melomani, sincerii iubitori de muzica se multumesc cu repetitia generala! *** Mare dreptate a avut prietenul meu! Am trait clipe emotionante, de neuitat, care m-au impresionat pana la lacrimi! Cei doi geniali violonosti George Enescu si Yehudi Menuhin au fost extraordinari! Totusi, dupa prima parte a concertului, maestrul Enescu (care, dupa cum se stie, a fost profesorul lui Menuhin), n-a parasit scena si l-a retinut pentru cateva clipe pe celebrul sau elev, mai tanar cu 35 de ani. Folosind varful arcusului a dat inapoi foile partiturii de pe pupitru, cu o dexteritate si iuteala vertiginoasa, de prestidigitator, si s-a oprit la un pasaj pe care i l-a cantat fostului sau elev. Dupa ce a terminat, Yehudi Menuhin, a reluat si el pasajul dupa indicatiile primite de le marele sau profesor si pe cand il canta cu mai multa caldura, i-a zambit, dand din cap usor, ca si cum ar fi voit sa confirme: “Intr-adevar, iubitul meu dascal, asa e mult mai frumos!” La ora aceea, cum se spune, violonistul american se bucura de aceeasi faima ca si maestrul roman. Era o stea stralucitoare de prima marime care aparuse pe firmamentul muzicii mondiale! Ar fi putut foarte bine sa se simta vexat si sa spuna: “Va rog, lasati-ma, scumpe maestre, m-ati invatat la timpul respectiv. Va multumesc, dar acum zbor pe propriile-mi aripi, am si eu personalitatea si conceptia mea” etc., etc. Dar Yehudi Menuhin era mult prea mare ca sa se comporte astfel. Pentru el, profesorul sau roman ramanea acela si pentru toata viata si-i urma sfaturile binevoitoare cu sfintenie! Dar ce putini “oameni”, de talia lui Yehudi Menuhin au fost si sunt pe lume.
Posted on: Fri, 27 Sep 2013 07:05:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015