Gheena un loc al pedepsei veşnice Cu excepţia micului număr de studenţi serioşi ai Bibliei, există foarte puţini oameni care ştiu ce este de fapt Gheena. Marea majoritate a oamenilor este total ignorantă cu privire la un subiect care ar trebui să-i intereseze foarte mult. Este un lucru regretabil, deoarece în cea mai mare parte ei nu sunt responsabili pentru ignoranţa lor. Acum câteva sute de ani, oameni legaţi de crezuri au tradus greşit unele cuvinte greceşti în multe versiuni ale Bibliei. Acesta este unul din motivele pentru înţelegerea greşită generală a acestui subiect despre ce înseamnă pedeapsa veşnică a celor nelegiuiţi. Un alt motiv este faptul că clerul creştinătăţii face foarte puţin pentru a-i informa pe omeni despre adevărata natură a Gheenei, deşi mulţi dintre ei cunosc adevărul despre chestiune. Spre sud-vest şi imediat în afara vechii cetăţi a Ierusalimului era o vale cunoscută mai întâi în ebraică ca gey ben [b’ne] hinom, „valea fiului [sau fiilor] lui Hinom”. Mai târziu, aceasta a fost numită doar gey hinom, „valea lui Hinom”, sau în limba greacă, Gheena. De fapt aceasta era o trecătoare adâncă şi îngustă cu versanţi prăpăstioşi şi stâncoşi, situată nu departe de marele templu şi palat al lui Solomon. O parte a acestei văi a fost numită mai târziu Tofet şi unii cred că acolo se afla un loc unde se adunau cântăreţii şi muzicienii regali ai lui Solomon pentru a umple valea cu cântări de laudă lui Iehova – Ios. 15:8; 2Regi 23:10; Ier. 19:2,6. Cu toate acestea, la bătrâneţe, când inima lui Solomon s-a întors de la a-L servi pe singurul Dumnezeu adevărat, el a construit în această vale altare dezgustătoare pentru dumnezei păgâni şi zeiţe, lui Moloh, Baal, Chemoş şi Astarteea (1Regi. 11:5-7). Se spune că aici a fost ridicat un monstruos idol de bronz care era încălzit pe interior şi în ale cărui braţe înroşite în foc închinătorii la idoli îşi aruncau de vii fiii şi fiicele. Ca urmare, această vale ce odată răsuna de lauda lui Iehova a fost umplută de ţipetele copilaşilor ce erau oferiţi ca jertfe zeului focului Moloh – 2Cron. 28:3; 33:6. La timpul potrivit, credinciosul împărat Iosia a pus capăt acestei cruzimi şi pentru ca acea practică să nu mai apară din nou el a profanat valea, pângărind-o cu oase ale oamenilor morţi (2Regi. 23:10,14; 2Cron. 34:4,5). Din acel timp înainte Gheena a devenit groapa de gunoi folosită de toţi pentru deşeurile cetăţii, un loc unde era depozitat tot gunoiul şi toată murdăria din Ierusalim. Aici erau aruncate trupurile animalelor moarte şi ale criminalilor executaţi. Acesta era crematoriul cetăţii şi pentru a întreţine arderea flăcărilor se adăuga sulf sau pucioasă. Marginea stâncilor era crestată, iar o parte din gunoiul aruncat se agăţa de stânci şi deoarece începea descompunerea, de fapt viermii sau larvele erau cei care consumau resturile de carne şi nu flăcările sulfuroase de dedesubt. Pentru mintea evreilor Gheena a devenit un simbol viu al nimicirii, un lucru dezgustător, o repulsie pentru ochi şi pentru nări o duhoare. Ce exemplu şi ce ilustraţie potrivită a fost Gheena pentru a fi folosită de Ieremia! Când acest profet al lui Dumnezeu a arătat la acel loc pângărit ca la un exemplu despre ceea ce intenţiona Iehova să facă acelei naţiuni rebele, ei au înţeles ce a vrut să spună. Ei au ştiut că Atotputernicul Dumnezeu intenţiona să-i nimicească la fel de complet cum era distrus orice era aruncat în Gheena literală. „Aşa voi face acestui loc, zice Iehova, şi locuitorilor lui şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul; şi casele din Ierusalim şi casele împăraţilor din Iuda, care sunt pângărite, vor fi ca locul Tofetului”. „De aceea, iată, vin zilele, zice Iehova, când nu se va mai numi Tofet, nici Valea fiului lui Hinom, ci Valea Măcelului” – Ier. 19:12,13; 7:32,33, AS. Şi aşa s-a întâmplat, atunci când Ierusalimul a fost nimicit în cele din urmă în anul 70 A.D. Potrivit istoricului evreu Josephus, între 2.000.000 şi 3.000.000 de locuitori au murit de foame sau de boală, ori au fost ucişi de romani, şi se pare că multe din trupurile lor moarte au fost aruncate în Gheenă după acea îngrozitoare luptă. Atunci, având în vedere ce însemna Gheena, literal şi simbolic, ce ilustraţie sau simbol mai bun putea folosi Marele Profet Isus Cristos când le-a spus iudeilor ce era pregătit pentru cei nelegiuiţi cu voia? Când El a spus că unii erau pasibili să fie azvârliţi în Gheena, ascultătorii Săi de acum două milenii ştiau exact despre ce vorbea El. Ei ştiau că dacă flăcările sulfuroase nu le nimiceau trupurile moarte, larvele omniprezente o făceau. În fiecare caz ei ştiau destul de bine că dacă erau aruncaţi în Gheenă, însemna că ei erau criminali nedemni, fie de o înmormântare, fie de înviere, ci meritau numai nimicirea. Dar unii pot întreba: ‘Când sau unde a vorbit Isus de Gheenă? În Bibliile noastre catolice Douay şi protestante Regele Iacob nu găsim cuvântul Gheena’. Foarte adevărat. Oamenii care au tradus Biblia în engleză din Ebraica şi Greaca originală şi din Latina Vulgata, în prima parte a secolului al XVII-lea, erau atât de ataşaţi mintal şi atât de constrânşi de crezurile făcute de oameni de „chinul veşnic” şi „iazul de foc”, încât ei nu erau liberi să facă nici măcar o traducere corectă. Ca urmare, în cele doisprezece locuri din Scripturile Greceşti Creştine, numite în mod obişnuit „Noul testament”, unde apare numele Gheena, ei l-au tradus „iad”, cuvânt tradus de ei şi din cuvântul ebraic Sheol şi din cuvintele greceşti Hades şi Tartaros. Toţi traducătorii moderni cu oarecare reputaţie, atât catolici cât şi protestanţi, au fost obligaţi să facă note şi să-şi ceară scuze pentru grosolana greşeală din textele următoare: Matei 5:22,29,30; 10:28; 18:9; 23:15,33; Marcu 9:43,45,47; Luca 12:5; Iacov 3:6. Traducerile Engleză Revizuită, Americană Standard, Standard Revizuită, Uniunea Catolică, cele ale lui Spencer (catolică), Young, Rotherham, Weymouth, Moffat, Emphatic Diaglott, Traducerea Lumii Noi şi multe alte versiuni moderne, fie corectează eroarea în text, fie o consemnează în notele lor marginale. Nu este chin în Gheenă Ce înseamnă asta? Nu există chin veşnic în flăcările Gheenei ce nu se sting niciodată? Acest lucru este corect, chiar dacă este contrar părerii populare. Părerea generală susţinută de religioniştii organizaţi este că Gheena este doar un alt nume pentru fantasticul iaz de foc ecleziastic, atât de fanatic învăţat de cler. Simpla consemnare a cuvântului grecesc Gheenă în Bibliile noastre nu înseamnă nimic, dacă clerul continuă să înşele oamenii să creadă că Gheena este un loc al chinului veşnic. Aşa cum observă Enciclopedia Americană (ediţia 1942, vol. 14, p. 81): „Multă confuzie şi înţelegere greşită s-a cauzat de traducătorii timpurii ai Bibliei ce au redat repetat Sheol din Ebraică şi Hades şi Gheena din Greacă prin cuvântul iad. Simpla transliteraţie a acestor cuvinte de către traducătorii ediţiilor revizuite ale Bibliei n-a fost de ajuns pentru a clarifica în mod considerabil această confuzie şi această părere greşită”. Există o mare deosebire între chinul veşnic şi nimicirea veşnică. Gheena simbolizează expresia din urmă, un loc al nimicirii veşnice. Nu era nici vorbă de chin în Gheena din vechime din afara zidurilor Ierusalimului, căci nimic viu nu era aruncat acolo. Să fii chinuit ar trebui să fii viu! De aceea, Gheena nu poate simboliza în nici un chip chinul sau tortura, nici temporar, nici veşnic. În acest punct este bine să luăm în considerare ce au de spus traducătorii moderni. Nota marginală din Matei 5:22 din traducerea Uniunii Catolice 1941 nu spune că în Gheenă erau aruncaţi criminalii de vii pentru a fi chinuiţi în foc şi pucioasă, ci mai degrabă acela era locul „unde trupurile criminalilor erau arse după executarea sentinţei”. Comentând acelaşi text, romano catolicul Dr. F.A. Spencer, în traducerea sa din anul 1937, spune că atunci când regele Iosia a profanat valea Gheenei „evreii au folosit-o după aceea ca loc de depozitare a gunoaielor pentru tot felul de deşeuri şi pentru trupurile animalelor moarte şi ale criminalilor. Pentru a preveni infecţia, flăcările erau întreţinute acolo tot timpul; şi locul a devenit un simbol al stării de pedeapsă pentru cei pierduţi”. Observaţi că existau flăcări în Gheena literală, dar acestea nu erau folosite pentru a chinui nici chiar pe cei mai răi criminali, ale căror trupuri moarte erau aruncate acolo, deoarece aceştia erau consideraţi ca nedemni de înviere. După ce oferă o scurtă istorie a locului, anexa de la pagina 891 din Emphatic Diaglott a lui Benjamin Wilson (1864), declară: „Gheena, de atunci, aşa cum apare în Noul Testament, simbolizează moartea şi nimicirea completă, şi nu semnifică în nici o parte un loc al chinului veşnic”. La care poate fi adăugat următorul paragraf semnificativ găsit în anexa Traducerii Lumii Noi a Scripturilor Greceşti Creştine (1950), pagina 767: „Nici un fel de animale vii sau creaturi umane nu erau aruncate în Gheenă pentru a fi arse de vii sau chinuite. De aceea locul nu putea simboliza niciodată o regiune nevăzută unde sufletele umane sunt chinuite în foc literal şi atacate veşnic de viermi care nu mor (Isa. 66:24). Deoarece criminalilor morţi aruncaţi aici li se refuza o înmormântare decentă într-un mormânt de amintire, care simbolizează speranţa unei învieri, Gheena a fost folosită de Isus şi de discipolii Lui pentru a simboliza nimicirea veşnică, distrugerea totală din Universul lui Dumnezeu, sau ‘moartea a doua’‚ o pedeapsă veşnică. De aceea, condamnarea la aruncarea trupului mort în Gheenă era considerată cea mai rea pedeapsă. Din Gheena literală şi din semnificaţia ei s-a tras simbolul ‘iazul de foc şi pucioasă’ din Apocalipsa 19:20; 20:10,14,15; 21:8”. „Focul” este un simbol al nimicirii complete. În consecinţă, Apocalipsa spune într-un limbaj simbolic că cei care nu primesc viaţă sunt aruncaţi în iazul de foc care este „moartea a doua”. De asemenea, Iuda 7 spune că Sodoma şi Gomora au fost pedepsite cu „focul veşnic”. Acesta nu este un foc literal, căci acele cetăţi se află acum sub apă pe fundul Mării Roşii. Isus spune în parabolă că „oile” primesc viaţă veşnică, dar „caprele” care se împotrivesc, „tăiere veşnică” prin nimicire (Mat. 25:46, NW; ED). Relatarea despre omul bogat şi Lazăr din Luca 16:19-31 este doar o parabolă, deci nu literală. Nu există nici măcar o scriptură care sprijină „chinul veşnic”, când sunt înţelese corect. Ceea ce vor primi Diavolul şi urmaşii lui, în mod drept, este tăierea veşnică de la viaţă prin nimicire.
Posted on: Sat, 03 Aug 2013 10:48:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015