Gândul zilei - 2 iulie 2013/Daily Thought - July 2, 2013 Sf. Treime se manifestă la facerea omului Sf. Treime este una dintre cele mai mari taine ale creştinătăţii; adică, Dumnezeu unul în fiinţă şi întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Acest adevăr de credinţă ne-a fost descoperit prin Revelaţia supranaturală divină păstrată prin voinţa şi lucrarea lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Această descoperire divină supranaturală s-a făcut în mod progresiv, fiind desăvârşită în şi prin persoana şi activitatea Domnului nostru Iisus Hristos. Această taină este primită şi înţeleasă de noi prin credinţa care “depăşeşte orice întelegere” şi prin lucrarea Sf. Duh, Mângâietorul, care este cu noi până la sfârşitul veacului (vezi Ioan 15:26). Poate că cea mai clară explicaţie asupra Sf. Treimi, una în fiinţă şi întreită în persoane, ne vine de la Sf. Atanasie. Sfântul părinte dă exemplul cărămizii, care este formată din pământ, apă şi foc. Dacă unul din aceste trei elemente lipsesc, cărămida nu se poate forma.În acelaşi fel, spune el, se manifestă şi există Dumnezeu ca Sf. Treime — Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Inţelegerea noastră omenească nu poate pătrunde adâncul acestei taine mari. Cu mintea noastră strâmtă, dar încălzită de credinţă şi însetată de cunoaştere, atribuim fiecărei persoane treimice o lucrare specială în opera mântuirii noastre. Tatălui îi atribuim creaţia, Fiului, mântuirea, iar Sf. Duh, împlinirea. Într-adevăr, din Sf. Scriptură şi din credinţa noastră (explicată în Credeu) învăţăm că: Tatăl este creatorul a toate cele ce sunt; Fiul este mântuitorul nostru prin naşterea, moartea şi învierea Sa; iar Duhul Sfânt este împlinitorul făgăduinţei, căci prin harul Lui dobândim şi noi învierea şi intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar, de fapt, Dumnezeu, deşi întreit în persoane, este Unul în fiinţă şi lucrare. Ca Dumnezeu adevărat, fiecare persoană a Sf. Treimi participă egal şi nedespărţit la întreaga operă de mântuire a omului. Astfel vedem că deşi desemnată ca lucrare a Tatălui, creaţia este efectuată prin participarea Sf. Treimi. Dar la facerea omului, coroana creaţiunii lui Dumnezeu, Sf. Treime se manifestă în mod special. Se remarcă însă o deosebire între participarea Sf. Treimi la creaţia Universului şi la creaţia omului. Deşi prezenţa Sf. Duh este menţionată în Facerea 1:2: Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor, pare evident că nu i se atribuie un rol major în creaţia propriu-zisă, ci doar unul de deasupra-veghere. Participarea Fiului la Creaţie este mărturisită de Sf. Apostol Ioan când spune: Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără de El" (Ioan 1:3). Cu toate acestea, Fiul pare să joace doar un rol “executiv” şi secundar în procesul acestei creaţii. Fiul este Cuvântul lui Dumnezeu, şi dacă prin cuvânt Dumnezeu a creat lumea, a creat-o de fapt prin Fiul. La crearea omului însă, Sf. Treime participă direct, deşi, din nou, Dumnezeu Tatăl deţine rolul predominant, iar participarea Ei este confirmată de Sf. Scriptură în mod explicit. Manifestarea Sf. Treimi la crearea omului apare mai ales în perioada de "pre-facere" a omului, adică în perioada de dinaintea facerii lui propriu-zise. De fapt, prima menţiune despre Sf. Treime, prima descoperire supranaturală despre Sf. Treime, în Sf. Scriptură, este făcută în legătură cu perioada de pre-facere a omului. În Facerea 1:26 citim “...Dumnezeu a zis să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră...” Din acest text înţelegem mai multe lucruri: 1. Conferinţă Treimică. În primul rând vedem că facerea omului a fost plănuită de Dumnezeu într-o conferiţă treimică, condusă de Dumnezeu Tatăl. Pluralul să facem este important, pentru că indică prezenţa la consfătuire a mai multor persoane, care nu pot fi decât persoanele treimice: Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. 2. Decizie treimică. La această conferinţă, Sf. Treime decide să-l facă pe om. Deşi pare că îndemnul sau propunerea vine de la Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu trebuie înţeles ca Dumnezeu Sfânta Treime. In felul acesta propunerea, luarea deciziei şi executarea ei, sunt lucrările Sf. Treimi. 3. Modelul treimic-dumnezeiesc. Apoi, mai înţelegem că Dumnezeu în Sf. Treime decide nu numai facerea ca atare a omului, ci şi modul sau modelul după care omul va fi creat, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în Sf. Treime. Numele om, spune Sf. Grigorie Palama, nu este aplicat în mod separat sufletului sau trupului, ci amândurora împreună, căci au fost făcute împreună după chipul lui Dumnezeu. 4. Facerea-act treimic. Îndemnul să facem indică de asemenea co-participarea Sf. Treimi la facerea omului, putând fi tradus şi cu noi, adică Sf. Treime, să facem împreună. Crearea omului este opera Sf. Treimi, deşi în crearea efectivă a omului este menţionat doar Dumnezeu Tatăl. Nu era necesară numirea celor trei Persoane treimice, pentru că, aşa cum spune Sf. Irineu, Fiul şi Duhul Sfânt sunt cele doua mâini ale lui Dumnezeu (Tatăl) active în facere. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, aflăm din Facerea 2:7. Deci, creaţia omului este subsecventă creaţiei Universului: şi ca trup, omul este creat din creaţia care-l precede. Din acelaşi loc, aflăm că Domnul Dumnezeu i-a suflat (omului) în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu. Intreaga creaţie îşi găseşte astfel, în om, ţelul şi desăvârşirea. În om, natura, materia este unită cu suflarea (Duhul) lui Dumnezeu, fiind spiritualizată. Prin om aşadar întreaga creaţie este împlinită. În concluzie, putem afirma că facerea omului a fost un eveniment deosebit. Dumnezeu a acordat o atenţie specială facerii omului, în care am distins mai multe trepte. Crearea omului apare ca un proces în care autorul este Dumnezeu. Aceasta este dovedită şi de faptul că la crearea omului Dumnezeu se manifestă în mod clar ca Sf. Treime, şi ne este descoperită şi nouă aceasta chiar în Cartea Sfântă. Dragostea faţă de om a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, a fost arătată de la început. Şi această dragoste va fi cu noi, şi continuă să ne cheme în comuniune cu El ca Sf. Treime. Numai când vom fi în El şi prin El şi la El crearea omului se va desăvârşi, căci numai atunci chipul lui Dumnezeu din noi se va realiza ducându-ne la asemănarea cu El. În a şaptea zi, după ce Domnul Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, şi iată că erau foarte bune (Facerea 1:31) şi S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse (Facere 2:2) . Din El (Sf. Treime, în special Tatăl), prin El (Sf. Treime, în special Fiul) şi pentru El (Sf. Treime, în special Sf. Duh) sunt toate lucrurile, exclamă Sf. Apostol Pavel. A Lui (Sf Treime: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh) să fie slava în veci!" (Romani 11:36). ~Pr. Cornel Todeasa
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 01:36:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015