Gândul zilei - 30 Septembrie 2013/Daily Thought - September 30, 2013 Mai presus de toate, trebuie să ne rugăm Definiţia rugăciunii pe care o auzim cel mai des este aceea dată de Sf. Grigorie de Nisa. El numeşte rugăciunea “o conversaţie cu Dumnezeu.” Iar Sf. Ioan Crisostomul comentează că “într-adevăr noi vorbim cu Dumnezeu în timpul rugăciunii.” Rugăciunea este importantă pentru că Dumnezeu ia aminte la noi. Domnul a spus: “Adevărat, adevărat vă pun vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da...cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:23-24). O parabolă Când Domnul nostru Iisus a fost întrebat despre importanţa rugăciunii, El a spus Parabola judecătorului nedrept şi a văduvei stăruitoare (Luca 18:1-8): “…şi le-a spus o parabolă, cum trebuie să se roage în toată vreme şi să nu-şi piardă curajul, zicând: ‘Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.’ Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el zicând: ‘Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!’ ...şi pentru o vreme n-a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: ‘deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face drepate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit.’” şi a zis Domnul: “Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor săi care strigă către El ziua şi noaptea, El, care rabdă îndelung pentru ei? Vă spun vouă că degrabă le va face dreptate. Dar fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?” Această parabolă ne aminteşte de proverbul american: “The squeaky wheel gets the grease.” În româneşte noi spunem, “mielul blând suge la două oi.” Aceste proverbe din limbaje moderne ne ajută la înţelegerea sensului parabolei şi ne arătă importanţa rugăciunii pentru nevoile noastre pământene. Două părţi ale rugăciunii Adesea se spune că sunt două feluri de rugăciuni: rugăciunea private (personală) şi rugăciunea publică sau comună (comunitară). Dar acesta este un mod greşit de a înţelege rugăciunea. Credinciosul dreptmăritor crede că rugăciunea este una, dar că are două laturi. Există o latură privată (personală) a rugăciunii prin care noi suntem chemaţi să vorbim personal cu Dumnezeu. Domnul a spus: “...când te rogi, intră în camera ta şi închinzând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare” (Matei 6:6). Imediat după aceea (în versurile 9-13), El ne învaţă Rugăciunea Domnească. Există de asemenea o parte publică şi în comun a rugăciunii – rugăciunea pe care o oferim în Biserică împreună cu ceilalţi credincioşi. Psalmistul spune despre aceasta: “Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor…inima mea şi trupul meu s-au bucurat în Dumnezeu Cel-Viu...Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda” (Ps. 83: 1,2, 4). Sunt unii care insistă că cea mai importantă parte a rugăciunii este cea privată sau particulară. Convingerea lor vine din credinţa că mântuirea este o lucrare privată între fiecare individ şi Dumnezeu. Ei îşi suportă convingerea citând cuvintele Domnului împotriva făţarnicilor: “că lor le place să-şi facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi şi prin răspântii, ca să se arate oamenilor” (Matei 6:5). De asemenea, ei arată că de multe ori Domnul nostru s-a retras într-un loc izolat, pentru a face rugăciuni personale. Sunt alţii care insistă că rugăciunea liturgică sau corporată este cea mai importantă şi că ne împlinim obligaţia de a ne ruga prin participarea la Sf. Liturghie în fiecare Duminică. Ei îşi bazează argumentul pe faptul că Domnul Iisus s-a rugat împreună cu apostoli săi în sinagogă şi a spus, “Când doi sau mai mult sunt adunaţi în numele Meu,voi fi în mijlocul lor” (Matei 18:20). Care este mai bună? Adevărul este că ambele laturi ale rugăciunii sunt importante, şi ele trebuie, de aceea, să fie combinate. Nici una fară cealaltă nu este completă, şi aşadar, nu este suficientă pentru mântuirea sufletelor noastre. Este important să ne rugăm în casele noastre, dar este la fel de important de a ne ruga împreună în Casa Domnului (Biserica Sa) cu oamenii Lui şi Îngerii Lui. Exemplul perfect al rugăciunii complete este dat chiar de Domnul nostru Iisus Hristos care s-a rugat singur în locuri solitare, dar şi cu apostolii săi şi cu alţi oameni în templu şi sinagogă. De aceea să ne apropiem de Dumnezeu nu cu două feluri de rugăciuni diferite, ci cu o singură rugăciune care are două părţi, amândouă la fel de importante pentru mântuirea noastră. Dar să nu uităm că nu contează unde suntem, cel mai important lucru este să ne rugăm. Rugăciunea este esenţială sufletelor noastre, precum Sf. Ioan Crisostomul spune: “Ceea ce apa şi soarele sunt pentru trup, rugăciunea este pentru suflet.” ~Pr. Cornel Todeasa
Posted on: Tue, 01 Oct 2013 00:41:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015