Gândul zilei - 6 august 2013/Daily Thought - August 6, 2013 Strălucirea Domnului “pururea fiitoare” Meditație la Schimbarea la față a Domnului Mântuitorul nostru Iisus Hristos și-a manifestat puterea Sa divină și prin actele miraculoase pe care le-a săvârșit. Astfel, Domnul Iisus a săvârșit minuni asupra naturii: prin cuvântul Său, apa Galileii s-a liniștit, mirând chiar pe apostoli. Iisus i-a liniștit zicând: „Nu vă fie frică, sunt Eu.” Iar în Cana Galileii, El a schimbat apa în vin, uimind pe naș cu vinul cel bun. La fel, Domnul Iisus a săvârșt minuni asupra oamenilor: a zis slăbănogului să-și ia patul și să umble, și el s-a tămăduit îndată. S-a atins cu mâna de ochiul orbului sau a luat de mână pe fiica lui Iair...și îndată s-a săvârșit minunea. Când l-a vindecat pe orbul din naștere, ucenicii L-au întrebat: „Cine a păcătuit de acesta s-a născut orb? ” Iisus le-a spuns: „... nici el, nici părinții Lui, ci aceasta s-a petrecut ca să se preamărească Dumnezeu.” Dumnezeu, așadar, se preamărește în minunile Sale. Schimbarea la față a Domnului este o minune savârșită asupra Lui Însuși. Prin ea, Mântuitorul nostru își dovedește cu prisosință dumnezeirea Sa. „Eu sunt Lumina lumii,” spune Domnul Iisus, „cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12). Locul unde s-a săvârșit minunea Schimbării la față a Domnului este Muntele Taborului, care domină întinderea Galileii. De pe culmea lui se pot privi localități din țara Sfântă în care Mântuitorul și-a desfășurat activitatea. Martorii oculari la săvârșirea minunii au fost apostolii Petru, Ioan și Iacob. Au fost trei la număr, probabil pentru ca mărturia lor întreită să aibă autoritate în fața oamenilor. Rugăciunea precede minunea Mântuitorul a chemat cu Sine pe cei trei apostoli Petru, Ioan, și Iacob, ca să se roage, precum Mântuitorul a mai făcut-o altă dată. Înaintea celor mai importante evenimente din activitatea Sa mântuitoare, Domnul se retrage la rugăciune, la care îi invită uneori și pe ucenicii Săi. Și acum scopul urcării pe munte nu era numai rugăciunea. El voia să dea acestor ucenici ai Săi o dovadă despre dumnezeirea Sa, ca ei, la rândul lor, să întărească pe ceilalți. Voia să-i facă să guste o clipă din dulceața strălucirii Sale dumnezeiești, ca să nu se piardă mai târziu când Îl vor vedea batjocorit și răstignit pe cruce. „În munte Te-ai schimbat la față, și pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, Hristoase Dumnezeule, au văzut. Și dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască patima cea de bunăvoie, și lumii să propovăduiască, că Tu ești cu adevărat raza Tatălui” (Condacul sărbătorii). Ajunși pe vârful muntelui, Iisus a început să se roage și ucenicii Lui i-au urmat pilda. Deoarece rugăciunea se lungea, apostolii au fost cuprinși de somn (Cf. Luca 9:32). Când s-au trezit, L-au văzut pe Mântuitorul schimbat la față. Strălucirea Schimbării la Față Minunea s-a împlinit, fără ca apostolii să priceapă chipul săvârșirii ei. Acum Domnul lor le apare în strălucire negrăită și necuprinsă. Manifestarea dumnezeirii Sale este atât de deplină, atât de luminoasă, încât ei abia dacă o pot privi. Chipul Domnului de “rob,” luat pentru noi (Filipeni 2:6-8), este învăluit în lumină cerească. „Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17:2). „și a strălucit fața Lui ca soarele,” pentru Fericitul Augustin, închipuie „limpezimea Evangheliei.” Iar „veșmintele Lui s-au făcut albe ca zăpada,” închipuie „curăția bisericii,” care s-a zis prin proorocul: și de vor fi păcatele voastre precum cârmâjul (jarul), ca zăpada le voi albi (Isaia 1, 18). Apariția lui Moise și a lui Ilie Un alt aspect minunat al Schimbării la față a Domnului nostru Iisus Hristos este apariția lui Moise și Ilie. Pentru ce oare această arătare a lui Moise și Ilie în strălucire? Ei se arată, desigur, pentru a-și arăta adorarea către Mesia, Care a venit să mântuiască și pe cei din Legea Veche. Aceste două figuri ale Vechiului Testament au primit viziuni ale lui Dumnezeu pe munte și apariția lor atestă faptul că Hristos este într-adevăr Dumnezeu Întrupat, Cel care a fost prevestit de Lege și Profeți. Precum Fericitul Augustin remarcă: „Ilie și Moise vorbeau cu El, fiindcă harul Evangheliei are mărturia în Lege și Profeți: în Moise, Legea, în Ilie, Profeții.” În fața acestei străluciri în care li se arătă Domnul, apostolii sunt copleșiți de un sentiment de adorare, care îi împiedică să privească și să grăiască. Într-un târziu, Sfântul Apostol Petru, trezit din acest extaz, zice: „Doamne, bine este să fim noi aici. Să facem trei colibe; una Ție, una lui Moise, și una lui Ilie” (Matei 17:4; Marcu 9:4). El nu mai voia să plece din acel loc minunat. Divinitatea lui Iisus mărturisită Mărturia divinității lui Iisus este întărită de un alt fapt minunat. Un nor luminos se coboară din cer și Îl învăluie pe Mântuitorul și din nor se aude glasul lui Dumnezeu Tatăl: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultați.” Acest glas îl auzim acum, către sfârșitul activității Domnului, precum a fost auzit și la începutul acestei activități, când El a primit Botezul de la Ioan în râul Iordanului. Fără îndoială, glasul Tatălui ceresc este confirmarea supremă a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Dar prin el mai vine și mărturia că în Iisus Hristos, Dumnezeu Tatăl a "binevoit" să împlinească lucrarea mântuirii neamului omenesc, de unde și datoria omenirii de a-L asculta și de a-I urma pilda. Îndemnul veșnic: pe Acesta să-L ascultăm „Pe El să-L ascultați,” ne porunceăte Domnul Dumnezeu. Să cităm din nou pe Fericitul Augustin: „A vorbit Ilie, dar pe Acesta să-L ascultați. A vorbit Moise, dar pe Acesta să-L ascultați. Au vorbit proorocii, a vorbit Legea, dar pe Acesta să-L ascultați, glasul Legii și limba proorocilor.” Așadar, Domnul împlinește, în El și prin activitatea Sa, atât Legea, cât și proorocii. Să-L urmăm pe Domnul, deci, căci El este „Calea, Adevărul și Viața.” Să umblăm în lumina Lui pururea fiitoare, adică lumina taborică – în toate zilele vieăii noastre. Iar când sărbătorim marele praznic al Schimbării la față a Domnului, să ne rugăm și noi prin cuvintele minunatului imn: „Schimbatu-Te-ai la față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi mărirea Ta, pe cât li se putea. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, dătătorule de lumină, mărire Ție! ” (Troparul sărbătorii). ~Pr. Cornel Todeasă
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 22:00:15 +0000