INFLUENŢA ASUPRA MEDIULUI Din datele furnizate de Roşia Montană Gold Corporation rezultă că se urmăreşte o exploatare de mare extindere la suprafaţă („în mediu deschis”).Aceasta implică decopertarea totală a zonei respective, strămutarea a aproximativ 2000 de persoane, respectiv a 800 de locuinţe (740 case individuale şi 138 apartamente), a 8 biserici, 9 cimitire, şcoli, etc şi distrugerea unor importante vestigii istorice, deci aproape 3000 ha condamnate la deşertificare sau transformate în iazuri cu înaltă încărcătură toxică. În acest scop, societatea a solicitat concesiunea a 2120 ha în vatra localităţii Roşia Montană şi 800 ha în comuna Bucium. Decopertarea va produce, după unele estimări, 200 milioane tone de steril care trebuie depozitat şi ,,fixat”, a 226 tone de steril rezultat din prelucrarea tehnologică şi nevoia creării unor iazuri de mare suprafaţă, pentru decantarea celor 180000 tone de ape de la instalaţia de flotaţie a minereului, bogate în cianuri, care trebuie stocate pentru decantare şi neutralizare. Ţinând seama de amploarea activităţilor ce se vor desfăşura sunt uşor de prevăzut consecinţe grave asupra mediului înconjurător, între care menţionăm: 1. Pădurile, pe o suprafaţă extinsă vor fi înlăturate, prin tăieri rase, ceea ce va imprima zonei un pronunţat caracter de deşertificare. Vor fi influenţate profund ciclurile biogeochimice locale, ceea ce va marca începutul unor modificări ale regimului precipitaţiilor, regimului termic, circuitului maselor de aer, precum şi apariţia şi intensificarea proceselor de eroziune a solurilor,dereglarea regimului hidrologic al apelor curgătoare ducând la creşterea frecvenţei şi amploarei inundaţiilor, a alunecărilor de terenuri, cu urmări profund negative asupra valorii peisagere, turistice a zonei şi implicit asupra economiei populaţiei la sate (păşunatul, lemne pentru prelucrare, pentru foc, construcţii, etc.). Vor dispărea cele mai multe specii de plante şi animale din această zonă, unele rare, vulnerabile sau periclitate. În aceste condiţii, zona va deveni sterilă. 2. În condiţiile de relief accidentat, depozitarea cantităţilor impresionante de rocă dislocată crează pericolul alunecării acestor halde - adevărate avalanşe de steril - care distrug totul în calea lor (păduri, construcţii), după cum a arătat experienţa din Munţii Călimani referitoare la exploatarea la suprafaţă a sulfului. Chiar construirea de diguri pentru consolidarea haldelor nu este totdeauna eficientă, după cum s-a constatat în Munţii Retezat când în urma unor ploi mai puternice digul de protecţie din zona Zlătuia (bazinul hidrografic al Râului Mare) s-a rupt. Pe lângă aceasta, apele de precipitaţii antrenează o cantitate considerabilă de materiale din halde, poluează apele curgătoare şi totodată schimbă chimismul apelor – omorând majoritatea vieţuitorelor. 3. Va exista un permanent pericol al poluării apelor din râuri şi a celor freatice cu cianuri provenite fie din infiltraţii în sol (dacă iazurile cu ape ce conţin cianuri nu au fundul şi malurile impermeabile), infiltraţii care contaminează apa potabilă (de exemplu, apa radioactivă provenită din uzina de uraniu de lângă Feldioara – a ajuns în fântânile din satul Rotbav din lunca Oltului), fie prin fisurare sau ruperea digurilor. Tehnologia de solubilizare a aurului cu cianuri, proces lent care durează de la câteva zile la câteva luni, necesită stocarea apelor în iazuri de decantare de foarte mare capacitate. Acestea ocupă suprafeţe de sute de hectare în zone dens populate ştiut fiind că zona de risc conform normelor Uniunii Europene este de 100 Km. Astfel, se creează riscuri de contaminare persistentă a solului, apelor şi aerului. Emisiunile de cianuri în aer pe plan mondial, în cursul anului 1992, corespunzătoare unei producţii de aur de 2200 tone, sunt estimate la 20000 tone, soluţii în suspensie, foarte stabile la degradare (timpul de înjumătăţire este de 267 zile- după Korte şi Coultson -1999). Deşi doza de cianuri letală pentru om este de 1-3 mg / Kg corp, dozele foarte mici, repetate produc modificări patologice cu grade diferite de gravitate, mergând până la tulburări respiratorii, cardio-vasculare, tiroidiene sau ale sistemului nervos. În Nevada, în perioada 1986-1990 cianurile au produs moartea a peste 10000 de animale (Albert Worta şi colab.1992). Ele se acumulează în plante, organisme acvatice şi mamifere, intră în reţeaua trofică a ecosistemului, împreună cu alţi poluanţi (plumb, mercur, cadmiu ş.a.), prezenţi în minereu. Un studiu amplu, recent (1999),consacrat impactului ecologic al substanţelor chimice, în particular al mineritului aurului cu cianuri, semnalează mai multe cazuri recente de contaminare a unor râuri, lacuri sau mări cu cianuri: Colorado (1990) şi Carolina de sud (1992) în SUA, Papua Noua Guinee (1992), Guyana (1995), Ghana (1999). În ţara noastră, un proces similar s-a produs la Baia Mare (unde iazul avea o suprafaţă incomparabil mai mică, cca.6-8 ha) care prin intensitatea şi aria de manifestare a efectelor negative ne-a atras critici severe ale Comunităţii Europene şi solicitări de despăgubiri din partea ţărilor vecine (105 milioane $ din partea Ungariei ). De altfel, chiar studiul intitulat “Evaluarea stării actuale a sistemelor ecologice” prezentat de Compania Roşia Montană Gold Corporation recent (21 ianuarie 2003) la Alba Iulia în sprijinul promovării proiectului precizează la pagina 2: “Exploatarea minieră la suprafaţă ce s-a desfăşurat în ultimele decade a determinat perturbări drastice ale complexelor de ecosisteme”. 4. Infuenţele directe negative asupra cadrului natural şi asupra vieţii, menţionate mai sus, vor fi agravate de influenţe indirecte, respectiv cu acele influenţe negative care se manifestă într-un lung şir de conexiuni ale structurilor biologice şi proceselor circulaţiei materiei şi fluxului energiei. Alterarea climei locale, cu creşteri ale temperaturii, scăderea precipitaţiilor, intensificarea mişcărilor de aer, apariţia şi consolidarea unor zone cu procese şi fenomene cu efecte intens degradative, ocuparea unor suprafeţe mari cu halde de steril, afectarea unor populaţii largi umane prin alterarea chimismului mediilor de viaţă terestru, acvatic şi chiar atmosferic şi apariţia unor boli, în special la copii, reprezintă câteva din categoria acestor influenţe. Exploatarea care implică decopertarea unei mari suprafeţe, prin explozii provocate cu un amestec de nitrat de amoniu şi motorină va avea consecinţe negative nu numai asupra stabilităţii versanţilor şi a holdelor de steril ci şi asupra locuinţelor păstrate în acea parte a localităţii neafectată de această activitate. Sub acest aspect, mai trebuie avut în vedere posibilitatea producerii unor seisme locale, eventualitate puţin probabilă dar nu în totalitate exclusă. 5. Munţii Apuseni, vor suferi, o dată în plus, influenţe puternic distructive. Proiectarea şi instalarea unui obiectiv economic de o asemenea amploare într-o zonă intens populată, reprezintă o abdicare şi nesocotire a celor mai elementare criterii de protecţie şi conservare a naturii.Tehnologiile preconizate de Societatea Comercială “Roşia Montană Gold Corporation”, care au la bază utilizarea cianurilor pentru solubilizarea minereului şi extragerea aurului, nu se aplică nicăieri în lume în zonele cu o densitate apreciabilă a populaţiei umane. La sfârşitul exploatării, zona Roşia Montană va include câteva cratere imense cu o adâncime de 400 m, care vor persista ca atare, în vecinătatea imediată a restului localităţii neafectată de această activitate. 6. Degradarea cadrului natural şi toate consecinţele negative menţionate, în cazul demarării proiectului de la Roşia Montană, sunt confirmate şi de alte situaţii asemănătoare din Europa. Astfel, Societatea “Australian Company Normandy” a deschis o exploatare a zăcământului aurifer de la Bergama (Pergamon), utilizând aceeaşi tehnologie prin solubilizarea cu cianuri a zăcământului aurifer. Există astăzi un curent puternic european împotriva acestui tip de exploatări, având în vedere date precise privind depunerile de substanţe toxice pe sol şi infiltrarea apei, precum şi emanaţiile de vapori toxici rezultaţi în procesul tehnologic, cu efecte distrugătoare asupra vegetaţiei, faunei şi populaţiilor umane. În acest sens, menţionăm “Declaraţia de la Bergama (Pergamon)” (1997), care precizează: “…pe baza unor probe evidente, incluzând tehnologiile implicate şi a cunoaşterii mediului natural şi a celui cultivat, extragerea aurului planificată în regiunea Bergama (Pergamon) este inacceptabilă” şi care a blocat acţiunea, în urma unei hotărâri guvernamentale. Anterior acestei manifestări, la data de 17 noiembrie 1994, la Strasbourg, Parlamentul European a adoptat o poziţie asemănătoare, împotriva exploatării zăcămintelor auro-argentifere bazată pe solubilizarea cu cianuri. Ameninţarea distrugerii patrimoniului istoric şi arheologic
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 13:15:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015