IONEL BOTA Întrebând, ne vom mântui fraţilor mei, căutând încă răspunsuri... Într-o ţară în care corupţia răsună de dimineaţa, o dată cu trompeta detaşamentului de pionieri chemând la muncile patriotice tinereţea naivă iar seara se adăposteşte în safe-ul strategiilor oficiale pentru a găsi noi definiţii hoţiei, sunt prea puţini cei care şi-au păstrat demnitatea, bunul simţ, respectul celuilalt şi principiile morale. Mai interesant, că toate aceste calităţi dovedindu-se a fi, de cele mai multe ori, în defavoarea deţinătorului, sunt considerate semne de slăbiciune. Depresia şi resemnarea, lipsa de perspectivă a tinerilor în orice direcţie, peisajul social dezolant, populat de specimene înfiorător de ridicole, care sunt promovate pe toate canalele de televiziune şi în diverse reviste, ne obligă să ne retragem într-un con de umbră şi să ne re-discutăm speranţa, într-o redistribuire a însăşi fiinţei noastre colective. Ipocrizia, înşelăciunea, nedreptatea, incapacitatea de afirmare într-o lume care şi-a închis în mod brutal porţile din faţă ale sufletului pentru tot ce reprezintă cultură şi a deschis larg uşa din spate vulgarului, intrigii, ipocriziei, bârfei, compromisului, poveştilor profund mediatizate despre crime, incest, scandal, ridicol, sunt asemenea potenţiale grozăvii care traumatizează la nivel subconştient. Nu o dată se înfioară gândul că pofta avidă de imagini şi poveşti şocante a fost efectul unui experiment media de lungă durată. În decembrie 1989 noi am pătruns doar în bucla efectelor, n-am mai ştiut să căutăm zona de identificare a cauzelor iar fenomenul e de aceea tot mai incontrolabil. Lucrurile afectează profund mentalitatea generală şi provoacă un avort intelectual cu efecte grave pe termen nelimitat iar incultura, ca ideal negativ menţinut într-un soi de contumacie perpetuă, provoacă o de-sensibilizare în masă care duce la pasivitate şi lipsă de reacţie faţă de mersul dereglat al lucrurilor din această ţară. Realitatea dezarmantă e aceea care ne conduce spre izolare, liberul arbitru este o lamă cu două tăişuri pentru cel care nu este dispus a face compromisuri iar compromisul este un ingredient obligatoriu din reţeta unui succes neanunţat şi negarantat. România lui Emil Cioran există în exacerbarea speranţei până dă în clocot. Noi trebuie să ne întrebăm, deci, mereu să ne întrebăm şi în felul acesta ne vom mântui. În paradisul textului cioranian chiar şi eşecul mărturiseşte.
Posted on: Wed, 06 Nov 2013 07:34:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015