Iată trei versuri fără autor: "fericit cel ascuns în cetate adâncit în iubire obosit în penajul de înger. chipul meu atât de aproape copiază ziua de mâine" Contează cine le-a scris? V-aţi întrebat vreodată de ce vă place sau nu un scriitor? Cât din părerea despre el este înecată în calcule sau în umori? Marius Miheţ mi-a povestit că a făcut următorul experiment: a citit studenţilor săi un fragment dintr-un roman contemporan, fără să spună cine e autorul, iar opiniile au fost nu doar favorabile, ci in total contrast cu părerea uzuală despre acel scriitor. Unii nu citesc, din principiu, romane româneşti, în ideea că oricum n-au valoare. Alţii devin adversari înverşunaţi ai câte unui autor doar pentru că nu le place numele lui sau pentru că are o faţă suspectă (de "ciudăţel", ca să rămân în limbajul zilei). Dimpotrivă emit cele mai elogioase opinii despre o carte doar pentru că scriitorul are un fizic care promite. Ca să nu mai vorbim despre lotul însemnat de admiratori ai scriitorilor cu funcţii sociale, adeseori si cei mai promovaţi, ai "vedetelor" literare, în jurul cărora se nasc cele mai suculente iluzii. Cât despre mercenari, nici nu merită... Săptămâna asta am citit poezie contemporană. Romanească. Fără să aleg autorii. Şi vă mărturisesc că a fost de-a dreptul confortabil.
Posted on: Thu, 11 Jul 2013 09:40:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015