Imi placi cand nu vorbesti pentru ca parca esti absenta si ma auzi din departare, si glasul meu nu te atinge. Pare ca ochii tai si-ar fi luat zborul si pare ca o sarutare ti-ar fi inchis gura. Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu, te nasti din lucruri, plina de sufletul meu. Fluture de vis, semeni cu sufletul meu, si semeni cu vocabula melancolie. Imi placi cand nu vorbesti si esti parca distanta. Si pare ca te plangi, fluture gangurind. Si ma auzi din departare, si glasul meu n-ajunge pan’ la tine; lasa-ma sa tac cu tacerea ta. Lasa-ma sa-ti vorbesc tot cu tacerea ta luminoasa ca un felinar, simpla ca un inel. Esti precum noaptea, tacuta si-nstelata. Tacerea ta e stelara, atat de departata si atat de simpla. Imi placi cand nu vorbesti pentru ca parca esti absenta Distanta si dureroasa ca si cum ai fi murit. Un cuvant atunci, un suras ajung. Si ma bucur, ma bucur ca nu e adevarat. Pablo Neruda
Posted on: Fri, 05 Jul 2013 21:55:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015