In cele ce urmează voi comenta doar cateva dintre tezele istoricului Lucian Boia, teze ce au stârnit o oarecare valva in spatiul publicistic romanesc. Mai inainte de toate, trebuie sa observ ca domnul Lucian Boia nu vine cu nimic nou in materie de informatie istorica, ma refer la cea autentica, numai ca aceasta este interpretata potrivit conceptiilor domniei sale. 1. Problema latinitatii romanilor si a limbii romane. In ceea ce priveste limba romana, domnul Lucian Boia afirma ca „evident este o limba neolatina, numai ca este cea mai amestecata sau cea mai putin latina dintre limbile neolatine”. Aici, inclusiv din punct de vedere strict filologic domnia sa se inseala, au argumentat contrariul alti filologi si aceste argumente le-am prezentat intr-un alt post din acest blog avand chiar acest subiect. Evident, daca nu suntem latinisti din tot dinadinsul, teza domnului Boia nu ar trebui sa ne deranjeze foarte mult. Este adevarat sunt numeroase influente si imprumuturi lexicale straine in limba romana, in special slave care dau expresivitate, personalitate si imbogatesc limba noastra. Cred ca exista putine limbi in lume au un atat de mare numar de sinonime de diverse etimologii pentru acelasi substantiv, insemnand o tot atat de numeroasa paleta de nuante si de expresie (ex: zapada, nea, omat). Domnul Lucian Boia sustine ca era imposibil ca Dacia sa fie romanizata in 165 de ani. Totusi, este un fapt istoric recunoscut ca romanizarea a fost un proces care a inceput cu mult timp inainte de efectiva cucerire romana si a continuat multa vreme dupa ce administratia romana a fost retrasa din Dacia. Relatiile economice sau politice cu civilizatia si cultura romana existau de multa vreme, mai ales de cand romanii au fondat provinciile Moesia, Illyricum sau Pannonia, inveciante spatiului geto-dacic. Romanizarea a fost un proces extrem de complex, determinat de o multitudine de factori si conjuncturi, in functie de care a depins insasi durata procesului. Nu este nimic rau in asta, dar ceea este cu adevarat surprinzator este ca pe un istoric de o asemenea factura il preocupa inclusiv aspectul rasial. Domnul Boia il citeaza pe Eutropius care spune ca Dacia a fost colonizata cu colonisti veniti din toata lumea romana (ex toto orbe romano) si, pe acesta baza, afirma ca romanii nu preau au cu adevarat sange roman, intrucat putini colonisti proveneau din Peninsula Italica. Iarasi o chestiune care ar putea sa ne intereseze mai putin (probabil ca ce era valabil pentru Dacia, era valabil si pentru alte colonizari romane in provincii), insa studii genetice recente evidentiaza elementul indo-european predominant. Romanii nu au sange sirian, egiptean sau nord-african, asta e un lucru clar. Exista similitudini naturale cu zestrea genetica a popoarelor vecine, precum popoarele balcanice (bulgari, sarbi sau greci), mai putin insa datorat elementelor genetice specific slave, cat mai mult substratului tracic, si mai general indoeuropean, existent in regiune. 2. Problema intarzierii istorice in raport cu constituirea statelor centralizate europene. Se stie ca dupa prabusirea Imperiului Roman si era marilor migratii, primele state centralizate au fost constituite de semintiile barbare (francii in vestul si nord-vestul Europei, vandalii in Peninsula Iberica sau longobarzii in Italia. Aceste popoare barbare au preluat modele ale vechii civilizatii romane, insa este adevarat ca nu populatia romanizata initiala din aceste teritorii a avut rolul determinat in constituirea acestor prime state medievale europene. Teritoriul de astazi al Romaniei fiind in estul Europei a fost in calea tuturor marilor navaliri, asa cum si domnul Boia cunoaste. Fie ca a fost vorba de goti, cumani sau slavi, putine din popoarele barbare in tranzit pe teritoriul romanesc s-au impamantenit si au constituit state, cele mai multe au parasit, impinse unele de altele teritoriul romanesc sau au creat structuri statale cu totul efemere. Exceptie fac poate doar cumanii. Venirea slavilor si indeosebi a maghiarilor a intarziat si mai mult constituirea statelor centralizate romanesti, desi acestea existau si atunci in forma cnezatelor si voievodatelor. Singurul ragaz istoric a fost marea invazie mongola din anul 1241, care cauzand slabirea puternicilor vecini, a permis in sfarsit inceperea procesului fondarii tarilor romane. Domnul Lucian Boia reuseste sa ne socheze evidentiind un fapt arhicunoscut, Tarile Romane s-au constituit abia in secolul al XIV-lea. Domnul Boia ne aminteste de Polonia, Ungaria, Serbia sau Bulgaria, state vecine constituite cu mult inaintea Valahiei si Moldovei. Foarte adevarat, numai ca aceasta se circumscrie a ceea ce spuneam mai inainte, fara a mai aduce in discutie diversitatea conditiilor istorico-geografice de care depinde existenta unui fapt istoric. De altfel, ne putem intreba cate state au existat efectiv in lunga perioada medievala in Europa. Franta, Anglia, Sfantul Imperiu Roman, Spania, Portugalia, Bizantul, in afara de cele deja enumerate. Putem verifica la ce data s-au constituit state precum Elvetia, Belgia (1579 Uniunea de la Arras) , Finlanda (1580 - atestarea numelui Ducatului Finlandei), Rusia (dupa marea invazie mongola din 1241), Slovacia, sau mai recente ( Ucraina, Macedonia, Estonia, Letonia). Putem sa ne referim la statele europene desfiintate timp de cateva secole si apoi reinfiintate in secolul XIX sau XX - Ungaria, desfiintata in 1526, reaparuta in cadrul dualismului austro-ungar in 1867); Polonia, desfiintata in 1795, reinfiintata in 1918; Grecia reinfiintata in 1828; Italia, constituita ca stat unitar in 1861, etc. Constatam ca foarte multe dintre actualele natiuni europene faceau parte din structuri statale mai mari constituite si fondate pe autoritatea unor monarhi, sub forma unor uniuni personale sau pur si simplu nu au existat ca state distincte in toata intreaga perioada a Evului Mediu. Blestemul de care vorbeste Lucian Blaga de a fi totdeauna la periferie, la margine, ne-a ajutat sa supravietuim ca popor in decursul istoriei, fapt care mie ca roman mi se pare cel mai important. 3. Romanii pastreaza un decalaj important fata de restul Europei, ramanand una dintre cele mai putin evoluate natiuni ale continentului. Incontestabil exista un decalaj economic important fata de Occident pe care il resimtim cu totii, incontestabil a existat si un decalaj istoric, dupa parerea mea perfect explicabil privit prin prisma conditiilor istorice din regiunea noastra. Consider ca acest decalaj de dezvolatare se micsoreaza si se recupereaza oricum, depinde de mai multi factori in ce rastimp. Faptul ca avem una dintre cele mai ridicate ponderi a populatiei rurale nu ma deranjeaza, specificul culturii noastre populare este unul rural, un fond cu care altii s-ar mandri. Rensaterea nationalismelor in Europa a mers intotdeauna pe revalorificarea originii si a traditiilor populare cele mai vechi, mai primitive si mai reprezentative. Si aici domnul Boia ne bombardeaza cu alte statistici, mai mult sau mai putin reale, cu care ne domonstreaza ca inclusiv in perioada interbelica eram chiar pe ultimul loc in Europa. Poate domnul Boia dispune de cifrele reale, eu imi amintesc ca am invatat alte cifre la Istoria Romanilor in liceu, care ne aratau ca eram in cel mai rau caz la acelasi nivel cu vecinii nostri de la nord, vest sau sud. Oricum, mult mai putin conteaza unde locuieste omul, la sat sau la oras, ci cum traieste omul respectiv. 4. Romanii sunt un popor care nu se revolta niciodata si accepta absolut orice. Asa se explica lipsa unei veritabile rezistente la comunism. Aici trebuie sa-i dau intr-o oarecare masura dreptate domnului Boia. Ar trebui sa mai lucram la solidaritatea nationala. Insusi faptul ca ideile domnului Boia sunt luate in serios si comentate, arata ca suntem un popor si o societate destul de toleranta si democratica, care accepta cea mai rece critica mergand pana la defaimare. Intr-adevar a existat o mai palida rezistenta a elitelor ramase fata de comunism spre deosebire de tarile aflate in aceeasi situatie. Insusi domnul Boia, nascut in anul 1944, nu cred ca se poate lauda cu asa ceva. Si in aceasi situatie sunt cei mai multi din intelectualii nostri foarte anticomunisti de astazi. E adevarat ca bugetarii romani nu au iesit in strada pentru ca li s-au redus salariile cu 25%, dar l-as intreba pe domnul profesor ce diferenta exista intre rascoala de la 1907 si mineriadele din anii 1990. Cat priveste admiratia pentru Biserica Catolica Poloneza, este afinitatea domniei sale, numai ca au existat si multi preoti ortodocsi romani care s-au sacrificat si pierit in temnitele comuniste. Este o discutie mult mai ampla privind relatia Bisericii, catolica sau ortodoxa cu puterea politica, dar a manifesta o preferinta pentru una sau alta dintre biserici din acest punct de vedere, mai ales pentru o persoana nereligioasa, mi se pare superficiala si subiectiva. Ar mai fi si alte probleme de discutat cum ar fi universitatile medievale din vestul si centrul Europei, inexistente la noi. Si aici putem puncta ca universitatile medievale vesteuropene au aparut incepand cu epoca rensterii carolingiene, in zonele apartinand politic acestui spatiu sau care au avut o anumita dependenta de acesta. Sa mai amintim ca aceste universitati au fost la inceput infiintate, dominate si cenzurate de Biserica si clerul catolic, in timp ce in spatiul romanesc a triumfat ritul bizantin ortodox. Iarasi o chestiune care tine de conditiile istorice si de apartenenta la un anumit spatiu spiritual si nu de o inferioritate care tine de esenta spatiului cultural romanesc.
Posted on: Wed, 28 Aug 2013 19:11:06 +0000