Incep sa cred ca sunt genul de femeie care ii place singuratatea si care se complace in ea. Incep sa cred ca eu sunt cea care alunga barbatii din viata mea. Nu am nevoie de afectiune cand sunt cu ei dar dupa ce-i pierd incep sa tanjesc dupa ea. Fug de dragoste si totusi in unele nopti am nevoie de acele brate dragi care sa ma tina in brate. M spunea mereu ca eu nu am nevoie de iubire, nu sunt conceputa pentru asta, habar nu am ce inseamna. Ma intreb daca totusi are dreptate si cel mai rau e ca uneori incep sa ma conving de asta. Am dat cu piciorul la multi barbati care m-au iubit, am refuzat constient dragostea lor pt ca nu puteam concepe o relatie bazata pe sentimente. Am privit nepasatoare la rugamintile lor, la lacrimile ce le varsau implorandu-ma fara sa inteleg de ce. Uneori sufar in singuratatea mea, caut afectiune, caut ca cineva sa ma iubeasca dar cum apare dau iar cu piciorul si fug. Sunt o femeie complicata, stiu, dar paradoxul este ca ei ma iubesc si sufera din cauza mea sperand ca ma voi schimba .....dar cine stie
Posted on: Tue, 20 Aug 2013 16:08:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015