Indiferent unde m-as fi aflat, m-am gandit de multe ori, cand oamenii mi-au facut rau, ca o sa ma razbun intr-o zi. In clipele in care nedreptatea care mi se facuse – in opinia mea – imi facea nervii sa dea in clocot, gandul unei razbunari mai mult sau mai putin inteligente, mai mult sau mai putin nemiloase, m-a ajutat sa depasesc criza. Ca sa fiu cinstita, uneori am si trecut la fapte, dar am facut totul cu atata stangacie, incat am sfarsit tot eu prin a-mi cere iertare. Mi s-a facut mila de marsavi si jale de prapaditii care, din nimicnicie, din frica, din slabiciune, mi-au facut rau. Lehamitea a venit la timp ca sa nu-mi ingaduie sa comit fapte de care apoi sa-mi fie rusine. Pentru ca am bagat de seama ca numai oamenii mici la suflet si spirit sunt rai si dusmanosi, ca doar neica-nimenii se bucura la rautati, la carcoteli, la barfe otravite. Ca doar cei care-ti sunt net inferiori se impauneaza cu dreptul de a te judeca, de a iti rastalmaci vorbele si faptele si de-a se bucura ca, uite, au fost atat de vigilenti si abili, incat au fost in stare sa emita judecati de valoare despre un om care face ceva ce ei nu vor fi in veci in stare sa faca. Dar recunosc, inca si inca o data, ca razbunarile se anunta uneori ca niste recompense dulci. Nu pot sa ma prefac ca nu stiu ca-ti vine, adesea, nu sa intorci si obrazul celalalt, ci sa intorci iute o ocara si mai iscusita. M-a invatat mai demult mama mea draga ca atunci cand chiar vrei sa te razbuni, nu exista razbunare mai buna decat sa ai o viata fericita. Ca nimeni nu te poate invinovati daca tu nu te simti vinovat, si ca nicio intriga, oricat de marsava, nu poate avea sorti de izbanda atata timp cat tu ai sufletul curat si constiinta nepangarita de vreo minciuna. Sigur ma refer la justitia omeneasca, aceea despre care eu cred ca va randui intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu, binele de rau, dreptatea de ticalosie, legea de faradelege. La intelepciunea straveche din care si-au luat zborul vorbe miezoase cum ca n-ar muri caii cand vor cainii, cum ca pietrele raman si dupa ce trec apa, nedreptatea, supararea, furtuna… Sau la versurile atat de simple si de limpezi ale lui Pavel Stratan, pe care eu il admir fara masura: “Oricum castiga cei ce fac, altii doar incearca”...
Posted on: Sun, 17 Nov 2013 13:01:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015