Intelesul adevarat al crucii Cruce sau stalp?-stauros Isus a mai spus: „dacă doreşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa (stâlpul, stauros) de zi cu zi şi să Mă urmeze” (Luca 9:23). Credinciosul ascultător se leapădă de sine atunci când se consacră lui Dumnezeu prin Isus Christos şi crede în valoarea jertfei lui Isus care îi înlătură păcatele şi-l împacă cu Dumnezeu. Din pricina consideraţiei pentru acest act al credinţei şi ascultării, Iehova îndreptăţeşte pe un asemenea consacrat, aplicându-i valoarea Răscumpărătorului. Atunci, Dumnezeu acceptă consacrarea. Moartea omului perfect Isus, în orice mod a fost ea pricinuită, a satisfăcut cerinţele vieţii deoarece pedeapsa care a fost aplicată lui Adam a fost moartă. Pentru ce a fost crucificat Isus? Isus n-a fost pironit pe o cruce, adică pe un lemn în forma unei cruci de astăzi cum este prezentat aceasta în multe ilustraţiuni şi tablouri cari sunt făcute şi expuse de oameni; Isus a fost crucificat prin aceea că trupul lui a fost pironit de un lemn simplu. O astfel de moarte a zis în simbol: "Acest om este blestemat de Dumnezeu". A muri ca un păcătos a fost o moarte ruşinoasă, şi crucificarea pe lemn a voit să zică: "Cel ce moare aici este condamnat la moartea unui păcătos nedemn". Aceasta a fost o poruncă pe care a scris-o Dumnezeu în legea sa. (Deuteronomul 21:22,23). Din pricina păcatului său intenţionat, blestemul lui Dumnezeu a fost asupra lui Adam. Pentru ca Isus să devină Răscumpărătorul şi Salvatorul, El care a fost într-adevăr fără păcate, a trebuit să moarăca un păcătos nelegiuit. De aceea a permis lehova ca Fiul său prea iubit să sufere moartea prin aceea c-a fost pironit pe lemn. "Christos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, fiindcă este scris: " Blestemat e oricine este atârnat pe lemn". (Galateni 3:13). "Dumnezeul părinţilor" noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn". (Faptele Apostolilor 5:30). Faptul că Isus a fost crucificat pe lemn, este o mărturie pentru întreagă creaţiunea că el a suferit de bunăvoie moartea cea mai ruşinoasă şi a fost pe deplin ascultător lui Dumnezeu în împrejurările cele mai nefavorabile. Prin aceasta el a satisfăcut toate cerinţele legii lui Dumnezeu cu privire la un om păcătos. Isus ca om a devenit sărac şi a murit în ocară. El a fost înviat din morţi ca creatură divină şi este acum "viu în veci" şi a primit bogăţie nemăsurată de la lehova. Spre sprijinirea acestei concluziuni observaţi darea de seamă divină: "El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi l-a dat numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca în numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri de pe pământ şi de subt pământ, şi orice limbă să mărturiseascăspre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Christos este Domnul". (Filipeni 2:6-11). Când Dumnezeu atrage pe cineva la Christos, după cum am arătat mai sus, unul ca acesta dacă vrea să fie plăcut lui Dumnezeu trebuie să arate credinţă în Dumnezeu şi Christos şi să facă o consacrare de a face voinţa lui Dumnezeu, în tocmai cum Christos Isus s-a obligat să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu. (Vezi Psalmul 40;7,8). Ucenicii lui Isus au fost atraşi la el. Isus i-a învăţat şi învăţătura sa este valabilă şi pentru toţi aceia cari sunt aleşi din lume ca un popor pentru numele lui Iehova. "Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă Urmeze. Pentru căoricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui". (Matei 16:24.25,27). Aceste cuvinte ale lui Isus arată că omul care voieşte să fie un urmaş adevărat al lui Christos Isus trebuie să se lepede de sine, adică trebuie să făgăduiească de bunăvoie să renunţe la voinţa sa egoistă şi să facă cu bucurie voinţa lui Dumnezeu. Aceasta este consacrare. A fost voinţa lui Dumnezeu ca Isus să moară o moarte de jertfă, şi este asemenea voinţa lui Dumnezeu ca cei ce au parte cu Christos Isus la împărăţia sa să moară împreună cu el şi să fie înviaţi din morţi ca creaturi spirituale. Aceasta înseamnă că omul care voieşte să trăiască cu Christos Isus trebuie să moară ca om; el trebuie să-şi dovedească credincioşia faţă de Dumnezeu şi Christos din timpul consacrării sale până la moarte prin faptele sale. Cine se dovedeşte credincios pe acela în răsplăteşte Christos la venirea sa a doua. Omul care arată credinţă în Dumnezeu şi Christos Isus prin aceea că ia hotărârea să facă voinţa lui Dumnezeu, este acum pe punctul de a fi făcut drept sau de a putea sta înaintea lui Dumnezeu; aceasta este numită "îndreptăţire".
Posted on: Tue, 16 Jul 2013 17:08:21 +0000