Interesant Postat de: Ovidiu Creanga | 24 decembrie 2010 Proprietățile terapeutice ale argintului Argintul Ştiaţi că? Pentru a ameliora setea, atunci cînd nu se poate bea nimic, puteţi ţine în gură un obiect de argint. - Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint. - Cei care poartă bijuterii de argint sînt mai calmi. - Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protezarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi tacîmurilor. - Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză. - Pînă la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, fiindcă era singurul dezinfectant cunoscut. Un kilogram de aur preţuia cît 7 kilograme de argint. Azi, cu un kilogram de aur, se pot cumpăra 74 kilograme de argint. Sănătate preţioasă Leacuri de argint . Apa păstrată în vase de argint are calităţile unui antibiotic natural extrem de eficient Încă din cele mai vechi timpuri, bogaţii mîncau cu tacîmuri de argint. Preoţii împart sfînta împărtăşanie cu linguriţă de argint. Apa sfinţită rezistă timp îndelungat dacă e ţinută în recipiente de argint. Ce au în comun aceste practici? Argintul, un metal ale cărui virtuţi terapeutice au fost ţinute în secret secole de-a rîndul. Astăzi, ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint au efect bactericid. Distrug circa 650 viruşi şi germeni, constituind astfel un dezinfectant extrem de eficient. Dintre toate întrebuinţările curative ale argintului, cea mai cunoscută este apa de argint, leac pe care-l cunosc şi astăzi oamenii de la sate. Şi despre care se spune că ajută la menţinerea sănătăţii şi păstrarea longevităţii. Un medicament vechi de milenii Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură cu ace de argint. Fenicienii navigau luni întregi peste mări. Ei transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp îndelungat. Vechii greci au observat că în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie. Explicaţia: foloseau tacîmuri şi veselă din argint care i-a protejat de multe epidemii şi boli. Coloniştii americani care străbăteau Vestul puneau adesea un dolar de argint în lapte pentru a-i întîrzia alterarea. La începutul secolului, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac şi puneau cîteva picături de soluţie de argint în ochii nou născutului pentru a distruge eventualele bacterii care ar fi putut provoca orbirea. Bijutierii care lucrează cu argint sînt renumiti pentru sănătatea lor. Staţiile cosmice NASA şi MIR folosesc argintul coloidal pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă. Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, detronat însă de apariţia penicilinei şi uitat pe nedrept. Antibioticele sintetice fac bine, dar au şi o serie de efecte dăunătoare, plus că organismele patogene devin rezistente la acestea. N-ar fi mai bine să încercăm şi argintul? Antibiotic şi antioxidant Rolul argintului în organismul uman poate fi descris ca un “sistem imunitar secundar”. Din rezultatele obţinute de dr. Hery Margraff aflăm că argintul are capacitatea de a distruge în 6 minute peste 650 de categorii de microorganisme patogene, virusuri, bacterii, paraziţi şi fungi. Ca antibiotic natural, argintul luptă cu bacilulul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, Streptococul mutans (cauzator principal al cariilor dentare) şi alte microorganisme dăunătoare. S-a mai constatat că argintul este un puternic antioxidant natural, distrugînd radicalii liberi (cauza a peste 60 de boli printre care cancerul şi boala Alzheimer). S-a demonstrat că argintul este şi un imunomodulator, adică ajută la creşterea imunoglobulinei din clasa A, M, G şi a limfocitelor T. În domeniul chirurgiei, argintul e folosit la unirea vaselor cerebrale sau închiderea defectelor de pe suprafaţa craniului (metoda Heingenheim). A fost folosit la filtrele măştilor celor care se ocupau cu dezinfectarea în timpul epidemiei de gripă aviară. Există mărturii şi ale bolnavilor care s-au vindecat de cancer consumînd apă de argint. De cît argint avem nevoie? Strămoşii noştri primeau o oarecare doză de argint prin hrană. Tehnologiile moderne din agricultură au distrus 85% din rezervele de argint ale solului, astfel încît acest element nu mai există în alimentele pe care le consumăm. Conform unor studii americane, deficitul de argint duce la scăderea imunităţii şi este unul dintre principalii factori de creştere a afecţiunilor maligne din ultimele decenii. Cel mai eficace aport de argint se face sub forma lui coloidală (particule de 0,001 microni), astfel este total inofensiv pentru organismul uman, care îl va elimina în 24 de ore. Argintul coloidal se absoarbe în sînge foarte repede, încă din cavitatea bucală. Cercetătorii au stabilit că 0,088 mg de argint reprezintă cantitatea medie zilnică necesară organismului uman. Organele noastre conţin argint, cel mai mult fiind în ţesutul creierului mare, în nucleul celulelor nervoase, glandele sistemului endocrin, partea exterioară a ochiului şi în oase. Surse de argint Argintul coloidal nu interacţionează cu alte medicamente şi nu are efect toxic asupra organismului, nefiind un metal greu. Dat fiind faptul că el este în forma coloidală, orice surplus se va elimina foarte uşor din organism şi nu se va acumula în ţesuturi. Nu există riscul de supradozaj, iar argintul în forma coloidală nu interacţionează cu alte medicamente. Şi Organizaţia Mondială a Sănătaţii recomandă argintul coloidal ca fiind cel mai puternic dezinfectant folosit în cazul apei potabile. Apa se poate folosi în mod preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar, sau ca un remediu valoros în terapia infecţiilor şi a bolilor. Se iau 4 linguriţe pe zi de apă tratată cu argint coloidal, pe stomacul gol. Leacul este util şi animalelor de companie. Această apă este doar un adjuvant, nu exclude vizitele la doctor şi urmarea tratamentului prescris. Cum putem obţine această valoroasă apă? Păstrînd apa potabilă în vase de argint. Există în comerţ şi apă cu argint coloidal gata preparată. Metalul preţios pentru sănătate poate fi obţinut şi din surse alimentare: organismele animale acvatice, ouă, lapte de vacă şi de capră. Atenţie la doză! În terapia cu apă de argint trebuie să ţinem cont şi de următorul aspect: pigmentarea pielii. Aceasta devine albastră, dar numai în cazul consumului exagerat de metal. Mai mult, excesul de argint în organism conduce la apariţia celulelor canceroase, la slăbirea văzului şi la dereglări psihice. Dar apa cu argint coloidal, obţinută cu tehnologii de ultimă oră, nu produce asemenea pericole, dimpotrivă, este un bun remediu împotriva microbilor. OMS recomandă 0,05-0,1mg argint pe fiecare litru de apă potabilă. Consumul de argint coloidal este sigur chiar şi pentru femeile însărcinate şi pentru cele care alăptează, ajută la dezvoltarea fetusului. Mai există şi persoane alergice la acest metal, cărora nu le este indicat tratamentul cu argint. Devin nervoase, contactează gastrite, ulcer stomacal şi intestinal, au insomnii şi dureri de inimă, le amorţesc mîinile. O particularitate a “oamenilor de argint” este că le plac dulciurile. Boli învinse de un metal În ce cazuri este indicată terapia cu apă de argint? Acnee, alergii, infecţii ale vezicii urinare, otită, tulburări de digestie, infecţii ale prostatei şi căderea părului sînt numai cîteva dintre afecţiunile care pot primi tratament cu apă cu argint coloidal. Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiuni cronice ca hipertensiune arterială, hepatită cronică, sinuzită, gastrită, ulcer, psoriazis, herpes. Cel mai simplu şi eficient produs complementar împotriva gripei, inlcusiv a celei porcine, şi a virozelor respiratorii. Se mai ştie că, acela care se spală pe faţă cu apă de argint capătă un ten frumos. Rănile spălate cu apă de argint se vindecă mai repede, nu se infectează şi cicatricele rămase după vindecare sînt mai puţin vizibile. Şi pentru păstrarea suprafeţelor afectate de arsuri cît mai aseptice este folosită tot apa de argint. Şi fiindcă tot e alertă de gripă porcină pe mapamond, trebuie să ştim că apa de argint este un excelent mijloc profilactic în timpul oricărei epidemii. Se recomandă cîte două linguriţe pe zi de apă de argint. Rezultate în tratarea bolilor grave . Deoarece în SIDA în stare activă, sistemul imunitar reprimat al corpului este expus atacului oricărui tip de boli, argintul coloidal este un medicament netoxic perfect pentru a fi folosit datorită efectului sau antibiotic pe scară largă. Un cercetător al Universităţii Brigham Young a trimis argintul coloidal la două laboratoare diferite, printre care şi centrul medical UCLA, care au răspuns: “Acesta a distrus nu numai virusul HIV, ci orice virus pe care a fost testat în laborator”. Interesant Postat de: Ovidiu Creanga | 24 decembrie 2010 Proprietățile terapeutice ale argintului Argintul Ştiaţi că? Pentru a ameliora setea, atunci cînd nu se poate bea nimic, puteţi ţine în gură un obiect de argint. - Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint. - Cei care poartă bijuterii de argint sînt mai calmi. - Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protezarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi tacîmurilor. - Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză. - Pînă la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, fiindcă era singurul dezinfectant cunoscut. Un kilogram de aur preţuia cît 7 kilograme de argint. Azi, cu un kilogram de aur, se pot cumpăra 74 kilograme de argint. Sănătate preţioasă Leacuri de argint . Apa păstrată în vase de argint are calităţile unui antibiotic natural extrem de eficient Încă din cele mai vechi timpuri, bogaţii mîncau cu tacîmuri de argint. Preoţii împart sfînta împărtăşanie cu linguriţă de argint. Apa sfinţită rezistă timp îndelungat dacă e ţinută în recipiente de argint. Ce au în comun aceste practici? Argintul, un metal ale cărui virtuţi terapeutice au fost ţinute în secret secole de-a rîndul. Astăzi, ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint au efect bactericid. Distrug circa 650 viruşi şi germeni, constituind astfel un dezinfectant extrem de eficient. Dintre toate întrebuinţările curative ale argintului, cea mai cunoscută este apa de argint, leac pe care-l cunosc şi astăzi oamenii de la sate. Şi despre care se spune că ajută la menţinerea sănătăţii şi păstrarea longevităţii. Un medicament vechi de milenii Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură cu ace de argint. Fenicienii navigau luni întregi peste mări. Ei transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp îndelungat. Vechii greci au observat că în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie. Explicaţia: foloseau tacîmuri şi veselă din argint care i-a protejat de multe epidemii şi boli. Coloniştii americani care străbăteau Vestul puneau adesea un dolar de argint în lapte pentru a-i întîrzia alterarea. La începutul secolului, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac şi puneau cîteva picături de soluţie de argint în ochii nou născutului pentru a distruge eventualele bacterii care ar fi putut provoca orbirea. Bijutierii care lucrează cu argint sînt renumiti pentru sănătatea lor. Staţiile cosmice NASA şi MIR folosesc argintul coloidal pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă. Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, detronat însă de apariţia penicilinei şi uitat pe nedrept. Antibioticele sintetice fac bine, dar au şi o serie de efecte dăunătoare, plus că organismele patogene devin rezistente la acestea. N-ar fi mai bine să încercăm şi argintul? Antibiotic şi antioxidant Rolul argintului în organismul uman poate fi descris ca un “sistem imunitar secundar”. Din rezultatele obţinute de dr. Hery Margraff aflăm că argintul are capacitatea de a distruge în 6 minute peste 650 de categorii de microorganisme patogene, virusuri, bacterii, paraziţi şi fungi. Ca antibiotic natural, argintul luptă cu bacilulul dizenteriei, cu Salmonela, Escherichia coli, Streptococul pneumoniae, Streptococul mutans (cauzator principal al cariilor dentare) şi alte microorganisme dăunătoare. S-a mai constatat că argintul este un puternic antioxidant natural, distrugînd radicalii liberi (cauza a peste 60 de boli printre care cancerul şi boala Alzheimer). S-a demonstrat că argintul este şi un imunomodulator, adică ajută la creşterea imunoglobulinei din clasa A, M, G şi a limfocitelor T. În domeniul chirurgiei, argintul e folosit la unirea vaselor cerebrale sau închiderea defectelor de pe suprafaţa craniului (metoda Heingenheim). A fost folosit la filtrele măştilor celor care se ocupau cu dezinfectarea în timpul epidemiei de gripă aviară. Există mărturii şi ale bolnavilor care s-au vindecat de cancer consumînd apă de argint. De cît argint avem nevoie? Strămoşii noştri primeau o oarecare doză de argint prin hrană. Tehnologiile moderne din agricultură au distrus 85% din rezervele de argint ale solului, astfel încît acest element nu mai există în alimentele pe care le consumăm. Conform unor studii americane, deficitul de argint duce la scăderea imunităţii şi este unul dintre principalii factori de creştere a afecţiunilor maligne din ultimele decenii. Cel mai eficace aport de argint se face sub forma lui coloidală (particule de 0,001 microni), astfel este total inofensiv pentru organismul uman, care îl va elimina în 24 de ore. Argintul coloidal se absoarbe în sînge foarte repede, încă din cavitatea bucală. Cercetătorii au stabilit că 0,088 mg de argint reprezintă cantitatea medie zilnică necesară organismului uman. Organele noastre conţin argint, cel mai mult fiind în ţesutul creierului mare, în nucleul celulelor nervoase, glandele sistemului endocrin, partea exterioară a ochiului şi în oase. Surse de argint Argintul coloidal nu interacţionează cu alte medicamente şi nu are efect toxic asupra organismului, nefiind un metal greu. Dat fiind faptul că el este în forma coloidală, orice surplus se va elimina foarte uşor din organism şi nu se va acumula în ţesuturi. Nu există riscul de supradozaj, iar argintul în forma coloidală nu interacţionează cu alte medicamente. Şi Organizaţia Mondială a Sănătaţii recomandă argintul coloidal ca fiind cel mai puternic dezinfectant folosit în cazul apei potabile. Apa se poate folosi în mod preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar, sau ca un remediu valoros în terapia infecţiilor şi a bolilor. Se iau 4 linguriţe pe zi de apă tratată cu argint coloidal, pe stomacul gol. Leacul este util şi animalelor de companie. Această apă este doar un adjuvant, nu exclude vizitele la doctor şi urmarea tratamentului prescris. Cum putem obţine această valoroasă apă? Păstrînd apa potabilă în vase de argint. Există în comerţ şi apă cu argint coloidal gata preparată. Metalul preţios pentru sănătate poate fi obţinut şi din surse alimentare: organismele animale acvatice, ouă, lapte de vacă şi de capră. Atenţie la doză! În terapia cu apă de argint trebuie să ţinem cont şi de următorul aspect: pigmentarea pielii. Aceasta devine albastră, dar numai în cazul consumului exagerat de metal. Mai mult, excesul de argint în organism conduce la apariţia celulelor canceroase, la slăbirea văzului şi la dereglări psihice. Dar apa cu argint coloidal, obţinută cu tehnologii de ultimă oră, nu produce asemenea pericole, dimpotrivă, este un bun remediu împotriva microbilor. OMS recomandă 0,05-0,1mg argint pe fiecare litru de apă potabilă. Consumul de argint coloidal este sigur chiar şi pentru femeile însărcinate şi pentru cele care alăptează, ajută la dezvoltarea fetusului. Mai există şi persoane alergice la acest metal, cărora nu le este indicat tratamentul cu argint. Devin nervoase, contactează gastrite, ulcer stomacal şi intestinal, au insomnii şi dureri de inimă, le amorţesc mîinile. O particularitate a “oamenilor de argint” este că le plac dulciurile. Boli învinse de un metal În ce cazuri este indicată terapia cu apă de argint? Acnee, alergii, infecţii ale vezicii urinare, otită, tulburări de digestie, infecţii ale prostatei şi căderea părului sînt numai cîteva dintre afecţiunile care pot primi tratament cu apă cu argint coloidal. Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiuni cronice ca hipertensiune arterială, hepatită cronică, sinuzită, gastrită, ulcer, psoriazis, herpes. Cel mai simplu şi eficient produs complementar împotriva gripei, inlcusiv a celei porcine, şi a virozelor respiratorii. Se mai ştie că, acela care se spală pe faţă cu apă de argint capătă un ten frumos. Rănile spălate cu apă de argint se vindecă mai repede, nu se infectează şi cicatricele rămase după vindecare sînt mai puţin vizibile. Şi pentru păstrarea suprafeţelor afectate de arsuri cît mai aseptice este folosită tot apa de argint. Şi fiindcă tot e alertă de gripă porcină pe mapamond, trebuie să ştim că apa de argint este un excelent mijloc profilactic în timpul oricărei epidemii. Se recomandă cîte două linguriţe pe zi de apă de argint. Rezultate în tratarea bolilor grave . Deoarece în SIDA în stare activă, sistemul imunitar reprimat al corpului este expus atacului oricărui tip de boli, argintul coloidal este un medicament netoxic perfect pentru a fi folosit datorită efectului sau antibiotic pe scară largă. Un cercetător al Universităţii Brigham Young a trimis argintul coloidal la două laboratoare diferite, printre care şi centrul medical UCLA, care au răspuns: “Acesta a distrus nu numai virusul HIV, ci orice virus pe care a fost testat în laborator”. Interesant Postat de: Ovidiu Creanga | 6 februarie 2011 HIPNOZĂ APLICATĂ debarasarea de obiceiuri urâte, urinatul în pat etc etc. Hipnoza Aplicată Debarasarea de unele obiceiuri urîte :urinat în pat, ros unghiile, supt degetele etc. Fiecare dintre noi alunecăm în transă şi ne revenim fără să ne dăm seama de nenumărate ori pe zi. Prin urmare hipnoza este un proces natural. Copiii însă sunt într-o stare vecină cu transa hipnotică 75% din timpul zilei, fapt stabilit prin cercetari clinice. Din acest motiv, copiii pot fi foarte buni subiecţi pentru hipnoterapie. Din cele peste trei sute de aplicatii ale hipnoterapiei, numeroase se referă la debrasarea copiilor de apucături neplacute, prima cred că este urinarea în pat în timpul nopţii. Din acest motiv prezentul articol va trata mai pe larg acest aspect. Mii de familii sunt disperate să găsească o soluţie ca copilul lor să nu mai urineze în pat în timpul nopţii. Circa 15 – 20% din copiii de şcoală între 4 şi 16 ani au acest neplăcut obicei. Aproximativ 5% din aceştea, păstrează acest obicei şi cînd ating vîrsta maturităţii. Dificultăţile legate de acest defect nu sunt numai mirosul urît ce se instalează în camera bolnavului, necazul de a schimba zilnic aşternuturile enureticului (persoana care scapă udul în timpul somnului), dar starea de permanentă jenă pe care o are acesta, ruşinea faţă de părinţi şi faţă cei din jur, disperarea că nu sunt la fel ca toată lumea etc. Copiii enuretici, sunt mai neatenţi, mai slabi la învăţătură, fricoşi, cu lipsă de voinţă, dominaţi de alţi copiii, sunt o pacoste pe capul părinţilor şi ei ştiu asta şi suferă, în unele cazuri ducînd la sinucidere. Există tratamente medicamentoase dar ele sunt nesigure, medicamentele sunt scumpe şi cu efecte secundare. Există şi alte feluri de terapii bazate pe metode psihologice, care costă între 2 şi 4000 de doloari, care iarăşi au un randament redus de vindecări radicale. O vindecare radicală este cînd bolnavul este “uscat” 30 de nopţi consecutive după tratament. Există foarte multe idei greşite legate de acest obicei naplăcut. Primul ar fi cel pe care îl dă prietenii, rudele, şi chiar doctorii: “Nu vă îngrijoraţi, pe măsură ce creşte copilul se va debarasa singur de acest obicei”, însă nici unul nu spune cînd se va debarasa de acst obicei, care poate fi niciodata. Cei care spun nu au un copil care face pipi în pat în fiecare noapte, ei nu ştiu că există şi adulţi euretici din copilărie, ce au grele probleme emoţionale din acest motiv, grave probleme de autorespect şi autoimagine care le distruge întreaga viaţă. Altă idee eronată este că bolnavul are vezica urinară prea mică. Dacă ar avea vezica urinară mai mică ar trebuie să se ducă mai des la toaletă, căci vezica urinară cînd este plină lansează nişte semnale ce sunt recepţionate de nişte sensori speciali care trezesc bolnavul. Motivul este altul, pacientul doarme foarte adinc şi aceste semnale nu-l trezesc. Cea mai des întîlnită metodă utilizată cel mai mult de părinţi, este să dea copilului înainte de culcare mai puţin lichid să bea. Ideia este că dacă vezica urinară nu se va umple în timpul nopţii, copilul nu va mai scăpa udul în pat. De ce nu este bună această idee. Nu poţi să-i spui copilului să nu bea apă atunci cînd îi este sete. În afară de aceasta numeroase alimente ce trec prin traseul digestiv conţin lichid, deci apă. Chiar se recomanda ca orice enuretic să bea un pahar de apă înainte de culcare. Altă idee ar fi că enuretic-ul se scapă în pat din caza unor stări emoţionale, cum ar fi sentimentul de vină, frica, sau frustrarea. Părinţii caută “să-i scoată din cap” copilului în fiacare seară orice problemă care ar pute să-i mărească doza de emoţionabilitate. Dar părinţii nu pot face acest lucru veşnic, copilul se duce la un camp, într-o excursie etc. De obicei cei atinşi de acest defect evită să se ducă în campuri sau excursii. Ce fac cei ce se duc în armată? Este vai de capul lor. Altă idee greşită a părinţilor este că dacă vor da copilului “premii” dacă nu fac pipi în pat, copilul va scăpa de acest obicei. Metoda nu este bună şi provoacă multă decurajare părinţilor şi copilului. Bietul copil nu este vinovat cu nimic, el doarme foarte adinc şi acesta este motivul. O metodă pe care o practică marea majoritate a părinţilor este să trezească copilul şi să-l ducă la baie apoi să-l ducă înapoi în pat. Cu disperare ei constată ca enureticul a făcut pipi în pat după ce a fost scos adormit la baie. Şi copilul habar nu are nici că fusese scos la baie căci dormea buştean. Asta poate să înrăutăţească şi mai mult situaţia deorece copilul a urinat în timp ce dormea buştean. Utilizarea medicamentelor este o metodă care dă rezultate vremelnice. Unele se iau pe gură, altele sunt spraiuri pentru nas. Cele ce se iau ca spraiuri provoacă sîngerarea nasuli, celelalte au efecte secundare si efectul lor încetează în momentul cînd nu mai sunt administrate. În plus sunt foarte scumpe. Mai sunt netode bazate pe un dispozitiv electric alimentat de o baterie de jos voltaj pentru a nu da naştere la elctrocutări, care dau un semnal de alarma cind apare un lichid. Deci semnalul de alarma funcţionează după ce urinarea a avut loc. Bazat pe acest sistem unele firme au dezvoltat un sistem pe care ei susţin că ar avea eficienţă şi poate duce la vindecarea totala a urinării în timpul somnului. Însă ca să poţi elimina efectul, trebuie să cunoşti cauza. Urinarea în pat are loc din cauză că pacientul doarme foarte adînc, şi semnalele lansate de vezica urinară trec neobservate de sensorii ce anuntţă ca vezica este plină. McGill Univerity din Montreal, care este o univesitate de prestigiu, a efectuat studii aprofundate asupra fenomenului denumit somn. Cercetătorii au stabilit ca somnul are 4 stagii de cite 20 de minute fiecare, în total de cca. 90 de minute un ciclu. Sunt intre 4 şi 5 cicluri de acestea pe noaptea de somn. Prima treaptă este cu un somn mai uşor, urmat de treapta a doua cu un somn mai adinc, după care urmează treapta a treia cun un somn şi mai profund, şi în sfîrşit treapta patra cu somnul cel mai profund. Fiecare treapta durează cca. 20 de minute. După treapta de somn foarte profund, treapta a patra, “adormitul” trece din nou în mod invers în treapta a treia, unde stă cca. 20 de minute, apoi ajunge la treapta a doua unde există o porţiune denumită R.E.M. (Rapid Eye Movement) tradus ar fi “Mişcarea Rapidă a Ochiului” care este zona unde se petrec visele care se repetă de 4-5 ori pe noapte. Apoi ciclul se repetă de 4-5 ori cum am mai spus. Enureticul aluneca dintr-o dată în treapta de somn profund, în treapta a patra, el nu are treptele intermediare de somn, unu, doi şi trei. În această treaptă de somn foarte adînc semnalele emise de vezica urinară nu sunt “auzite” de sensorii ce dau de veste că vezica este plină. Prin hipnoză se poate acţiona asupra subconştientului care guvernează toate funcţiunile corpului, prin urmare şi funcţiunea somnului şi în acest mod se poate ajunge la vindecarea totală a urîtului obicei de a urina în pat. Mai sunt şi alte numeroase ticuri şi defecte ce pot fi corectate prin hipnoză. Un obicei pe care îl au numeroşi copii precum şi un număr mare de adulţi este acela de aşi roade unghiile şi aşi suge degetele. Bîlbîiala este un defect pe care îl au atît copiii cît şi adulţii. Nicolae Ceauşescu avea acest defect de vorbire. Unele persoane în special femeile au ticul de a se trage de păr. Sunt atît de multe ticuri şi obiceiuri proaste, încît nu vom avea spaţiu suficient să la enumerăm pe toate, între acestea intră şi mitomania (tendinţa de a spune minciuni), cleptomania ( tendinţa de a fura), utilizarea unui limbaj urît, fumatul, drogurile etc. etc. Cea mai eficienta metoda de a scapa de aceste deprinderi de multe ori antisociale este terapia prin hipnoză. Prin hipnoză se obţin rezultate sigure şi definitive.
Posted on: Sun, 27 Oct 2013 10:58:13 +0000