Interviu la un post de radio din Ploiești, 17 iulie 1997 Sunt fratele Frank şi vin din Germania. Am fost de mai multe ori în ţara dumneavoastră, dar nu am fost niciodată în oraşul dvs. De aceea, este un privilegiu deosebit pentru mine ca să vă vorbesc despre planul lui Dumnezeu cu omenirea. Sunt misionar de mulţi ani; sunt în slujbă de peste patruzeci de ani şi am vizitat exact o sută douăzeci de ţări; am circulat peste trei milioane de mile cu avionul şi am ţinut peste opt mii de predici. Deci Dumnezeu mi-a dat un privilegiu deosebit, ca să împărtăşesc Cuvântul Lui cu foarte, foarte mulţi oameni din toată lumea. Desigur, călătorind în atâtea ţări, am întâlnit diferite religii. Eu nu vreau să numesc niciuna din ele, dar sunt atât de multe şi fiecare din ele pretinde că este corectă. Dar, conform Cuvântului lui Dumnezeu, este o singură persoană care a trăit pe pământ şi care a putut spune: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”. Dumnezeu nu este într-o religie, pentru că toate religiile au început cu nişte oameni. Dar noi avem nevoie de mai mult decât de religie. Noi avem nevoie de viaţa veşnică. Dacă privim în istoria omenirii, înţelegem că Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Au fost multe teorii care au apărut de-a lungul timpului, dar acestea nu schimbă cu nimic realitatea. Ceea ce a spus Dumnezeu de la început se repetă sub ochii noştri în fiecare an; şi nu numai în fiecare an, ci în fiecare zi şi în fiecare oră. Dacă Îl cunoaştem pe Creator, Îl putem recunoaşte în creaţia Sa. Nimeni nu poate explica viaţa. Şi este foarte important să ştim acest lucru: că Dumnezeu este viaţa veşnică. Şi toate lucrurile pe care le-a creat El, sunt o parte din El, au viață în ele. Dacă privim în natură, vedem toţi pomii: poate sunt milioane de pomi fructiferi, dar în fiecare an avem fructe noi. Apoi frunzele cad din pomi şi în următoarea primăvară viaţa revine. Nimeni nu vede fructele, vede un pom. Deodată vezi că toate încep să înverzească, îţi dai seama că este din nou viaţă în pomi. Apoi vezi frunzele şi apoi vezi fructele în pomi. Cum explicați acest lucru? Atât de multe feluri de fructe şi este viaţă în aceste fructe, pentru că ele cresc. Dacă ceva este mort, el nu creşte. Trebuie să aibă viaţă, ca să crească. Dacă ne uităm la noi înşine, la reproducerea începând cu Adam şi Eva, este viaţă în fiinţa umană. Şi fiecare copil născut în această lume este o fiinţă vie aşa cum l-a creat Dumnezeu la început. Noi Îl vedem pe Dumnezeu pretutindeni în creaţia Sa maiestuoasă, dacă ochii noștri spirituali sunt deschiși pentru acest lucru. Cei care nu cred în Dumnezeu ca şi Creator, vorbesc de marea explozie de la început, de marele „Big Bang” de la început, despre o evoluţie. Dar aceasta este una din multele teorii. Eu am nevoie de realitate. Eu vreau să cunosc adevărul, nu o imaginaţie cu care a venit cineva acum o sută de ani sau acum două sute de ani. Eu vreau să mă întorc la Biblie, la prima pagină, la primul verset din primul capitol; aici scrie: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”. La început, pământul era pustiu şi fără formă. Dar apoi Dumnezeu a vorbit şi din nou a vorbit până când totul a apărut în forma pe care o avem astăzi. Şi în Biblie este scris cum au fost făcute toate aceste lucruri. Şi în Geneza cap. 2.1-3, citim că Dumnezeu a făcut lucrarea de creaţie în şase zile şi S-a odihnit în a şaptea zi. Noi credem ceea ce spune Biblia. În Cuvântul lui Dumnezeu, care este format din Vechiul şi Noul Testament, găsim întregul plan al lui Dumnezeu cu omenirea. Planul Său a fost să aibă fii şi fiice cu Sine, în veşnicie. Dar Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Poţi mânca din toţi pomii din Grădină, dar este un pom de care nu trebuie să te atingi, pentru că în ziua în care vei mânca din el, vei muri”. Deci, dacă privim la început, păcatul a fost rezultatul necredinţei şi neascultării şi vedem căderea în păcat din Grădina Eden fiindcă primii oameni au fost neascultători faţă de Dumnezeu, nu au mai avut părtăşie cu Dumnezeu şi au fost scoși din Rai. Dar Dumnezeu, în marele lui har, nu a vrut ca omenirea să fie pierdută. Şi în Vechiul Testament se aduceau jertfe pentru ca oamenii să fie împăcaţi cu Dumnezeu. Şi imediat după căderea din Grădina Eden, Dumnezeu a dat făgăduinţa din Geneza 3.15, că „sămânţa Lui va veni şi va zdrobi capul Şarpelui”. Aceasta vorbeşte o limbă foarte clară: Dumnezeu ne-a vrut înapoi, de aceea El a trebuit să-l biruiască pe Satana, care a înşelat primele ființe umane. Deci, în perioada Vechiului Testament, Dumnezeu a făgăduit mântuirea, Dumnezeu L-a făgăduit pe Mântuitorul. La începutul Noului Testament s-au împlinit o sută nouă prorocii din Vechiul Testament şi Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost născut pentru un scop măreț: ca Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, să ne înfieze prin Isus Hristos, Fiul. De aceea predicăm Evanghelia: ca să arătăm planul lui Dumnezeu cu omenirea. Aşa cum am spus deja, sunt un misionar. Am predicat în diferite ţări: musulmanilor, hinduşilor, sikh-iştilor, budiştilor, la multe, multe religii şi popoare. Cunosc părerile lor, învăţăturile lor, dar eu vreau să subliniez, pentru că eu cred în a spune adevărul, că Dumnezeu nu este la originea niciunei religii. Au fost filozofi care au venit cu anumite păreri, dar mântuirea nu poate fi într-o învăţătură sau într-o părere. Aşa cum Creatorul este răspunzător de creaţia Lui, aşa şi noi avem nevoie de Mântuitorul, pentru a fi mântuiţi. Eu sper că înţelegeţi această comparaţie. Acum, dacă privim în creştinism, avem biserica romano-catolică, avem biserica ortodoxă greacă, avem biserica lutherană, avem biserica calvinistă, biserica anglicană, biserica prezbiteriană, avem toate celelalte biserici: metodiste, baptiste şi multe altele. În acest moment, 324 de biserici denominaţionale sunt unite în Consiliul Mondial al Bisericilor. Dar nu este suficient să aparţii uneia din aceste biserici. De obicei, prin naşterea firească, suntem născuți într-o anumită religie; deja bunicii sau părinţii noştri au fost într-o anumită religie şi noi suntem născuţi într-o anumită naţiune, familie şi religie. Dar ca să fim cu Dumnezeu în veşnicie, trebuie să ascultăm ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. În Noul Testament, în Ioan 3, Domnul nostru a spus în mod clar: „dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. Oamenii pot primi orice act religios, ei pot fi creştinaţi când sunt copii, pot fi confirmaţi, pot fi căsătoriți în biserică, pot fi îngropați de biserică, pot primi toate sacramentele, dar toate aceste lucruri nu salvează sufletul. Numai dacă credem cu adevărat în Isus Hristos, că El a fost Jertfa cerută de Dumnezeu, că El a murit în locul nostru și aşa cum spune Scriptura în 2 Cor. 5.19: „Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”, atunci avem posibilitatea să fim mântuiţi. Aşa cum am spus, totul trebuie să fie în legătura sa: mântuirea noastră este legată de Mântuitorul, vindecarea noastră este legată de Vindecătorul, viaţa veşnică este legată de Dumnezeul cel veşnic. De aceea, Biblia spune în Ioan 17:3: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. Şi la acest text adăugăm și pe cel din 1 Ioan 5:20, unde Biblia vorbeşte despre singurul Dumnezeu adevărat şi despre viaţa veşnică pe care o avem prin Isus Hristos; Biblia spune: „Cine are pe Fiul, are viața, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viața”. Deci, dragii mei ascultători, trebuie să vă decideți. Sper că înţelegeţi că eu trebuie să fiu cinstit înaintea lui Dumnezeu şi de aceea trebuie să vă spun adevărul. Eu sunt răspunzător în mod direct înaintea lui Dumnezeu, nu reprezint o religie, nu reprezint o biserică; Domnul m-a chemat la slujbă pe 2 aprilie 1962, când am auzit vocea Lui puternică, în mod audibil; şi El mi-a spus următoarele lucruri: „Robul Meu, timpul tău pentru acest oraş se va încheia în curând. Te voi trimite în alte oraşe ca să predici Cuvântul Meu”. Eu nu ştiam că în vremea noastră sunt posibile astfel de lucruri. Eu ştiam Vechiul şi Noul Testament, ştiam că Domnul vorbise prorocilor şi apostolilor Săi, dar aceasta se întâmplase demult. Eu nu știam că El mai vorbeşte şi acum şi că îmi poate vorbi chiar mie. Eu am întâlnit doi evanghelişti care au venit din America: unul era Billy Graham; el a predicat unor mulţimi foarte mari – era în 1953. Apoi în anul 1955 a venit un om al lui Dumnezeu din America: numele lui este William Branham. Şi Dumnezeu l-a folosit pe el într-un mod deosebit. Timp de o săptămână întreagă am participat la adunările lui. În fiecare întâlnire au fost prezenţi aproximativ douăzeci de mii de oameni şi pentru mine Biblia a devenit o realitate vie. Şi apoi când Domnul m-a chemat la slujbă am fost binecuvântat într-un mod deosebit prin predicile fratelui Branham care avea o cunoştinţă şi o descoperire a lui Hristos și a Cuvântului Său. Dar, revenind repede la subiectul nostru, înainte de a încheia. Noi avem o singură şansă în timpul vieţii noastre, să primim ceea ce ne-a dat Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul nostru. Numai acolo unde Dumnezeu a întâlnit omenirea, Îl poate întâlni și omenirea pe Dumnezeu şi acest loc este în Isus Hristos. El a fost singurul născut fără păcat. Aşa cum spune Biblia, Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria şi Copilul, Isus Hristos, S-a născut şi plinătatea Dumnezeirii a locuit trupeşte în El. Deci, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine în clipa când El a murit pe crucea Golgotei. Voi nu sunteți mântuiți purtând o cruce. Am văzut că a devenit foarte la modă purtatul crucilor. Dar mântuirea vine numai prin credinţa în lucrarea încheiată, de mântuire, care a avut loc pe crucea de la Golgota. Şi cum am încercat să spun înainte: nu ajunge să fii membru într-o biserică sau adunare. În Mat. 16, vers. 16 la 18, Domnul nostru a spus: „Eu voi zidi Biserica Mea”. Indiferent de locul unde aparţinem, noi trebuie să venim la Dumnezeu prin Isus Hristos, să primim mântuirea şi viaţa veşnică, iertarea păcatelor noastre şi să fim împăcaţi cu Dumnezeu şi să primim pacea cu El. Astfel ca atunci când va sosi ultimul nostru ceas, să auzim aceleaşi cuvinte: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai”. Veşnicia este fără sfârşit. Şi nu există o a doua şansă. Biblia spune în Romani 14.8: „Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim”. Dacă trăim fără El, murim fără El. Numai în Isus Hristos, care este Mântuitorul nostru personal, am primit viaţa veşnică. Numai dacă trăim cu El şi prin El, acum, cât suntem încă pe pământ, vom fi cu El în veşnicie. Tu trebuie să-L primeşti pe Hristos acum. Citeşte Cuvântul lui Dumnezeu şi fii ascultător de tot ceea ce poruncește Scriptura. Aşa cum scrie în Marcu 16, în marea trimitere pe care Domnul a dat-o: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit, dar cine nu va crede, va fi osândit”. Dragi prieteni, încă un gând înainte de încheiere: timpul harului a avut un început şi va avea şi un sfârşit. Nu pot să merg la toate referinţele biblice, dar eu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și vă pot spune că, în conformitate cu împlinirea profeţiei biblice, înţelegem că revenirea lui Isus Hristos este foarte aproape. În Luca 24, chiar în ultimele versete, ni se spune că Isus Hristos a fost înălțat în slavă din faţa ucenicilor. De fapt, ei au văzut cum El a fost ridicat la cer. În cartea Faptelor 1.11 ni se spune că acelaşi Isus Se va întoarce în acelaşi fel în care a fost înălțat la cer. Sunt multe referinţe biblice, în 1 Corinteni 15, de la v. 51, în 1 Tesaloniceni 4 de la v. 13 şi multe alte referinţe biblice, care vorbesc despre revenirea lui Isus Hristos. De asemenea în Matei 24, în Luca 21 şi în multe alte texte din Scriptură, Domnul nostru a vorbit despre timpul de sfârşit, când vor fi războaie şi veşti de războaie şi multe catastrofe vor veni peste pământ. Şi apostolul Pavel, scrie în 1 Tesaloniceni 5, că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea, dar el nu mai vorbeşte despre războaie, ci despre pace şi linişte. Noi am avut Primul Război Mondial: 8,5 milioane de oameni au murit. Am avut al Doilea Război Mondial: 55 milioane de oameni au murit. Am avut apoi în Europa, timpul Războiului Rece, în care Europa a fost împărţită în Est şi Vest. Dar din 1989, totul este diferit. Nu mai există Războiul Rece. Eu îmi amintesc titlurile din ziarele noastre, în care tot timpul puteam citi că „va fi o conferinţă de pace şi securitate în oraşul cutare”. Aceleaşi cuvinte pe care le-am citit în ziarele noastre, ca titluri, le găsim în 1 Tesaloniceni 5. Pretutindeni se vrea pace şi linişte. Războaiele s-au terminat, Războiul Rece s-a terminat, Europa nu mai este divizată; acum vedem unificare la toate nivelurile: în religie, în economie, în politică, totul se uneşte. Şi în conformitate cu profeţia biblică, vechiul imperiu roman apare din nou ca putere mondială. În Matei 24.14, Domnul nostru a spus: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul”. Şi în Apocalipsa 14:6, Biblia spune că Evanghelia veşnică va fi predicată tuturor națiunilor. Deci, prin harul lui Dumnezeu, acea diviziune a Europei care ne împiedica să împlinim această însărcinare, nu mai există. Acum avem posibilitatea să învăţăm şi să predicăm tuturor națiunilor Cuvântul și Evanghelia şi prin aceasta se împlineşte Scriptura. Pentru că Isus a spus: „Când se vor întâmpla aceste lucruri, sfârşitul este aproape”. Nimeni nu ştie exact timpul şi noi nu ştim timpul. Şi Biblia spune: „Nimeni nu ştie timpul”. Dar dacă privim în istoria omenirii, au fost circa două mii de ani de la Adam la Avraam, două mii de ani de la Avraam la Hristos şi noi acum ne apropiem de încheierea unei perioade de aproape două mii de ani. Şi fiecare are o mare aşteptare. Evreii se întorc în ţara lor, şi din 1948 avem un stat Israel. În conformitate cu Biblia, „ei se vor întoarce în zilele de pe urmă”. Şi acest lucru se întâmplă în timpul nostru. În 1998 ei vor sărbători al cincizecilea an de veselie, după ce s-au întors şi sunt o ţară. Eu nu pot intra în toate detaliile. Vreau doar ca voi să ştiţi că Dumnezeu are un plan. Aşa cum Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi S-a odihnit în a şaptea zi, care sunt zile naturale, pentru că Biblia spune că „…a fost o seară și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua…”. Şi în Scripturi, în Psalmul 90:4 și în 2 Petru 3:8, Biblia spune: „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani sunt ca o zi”. Foarte curând se vor împlini șase mii de ani şi în conformitate cu Apocalipsa 20, acolo ni se spune de trei ori că noi vom împărăţi cu Hristos o mie de ani. Astfel, ştim că ceva se apropie: sfârşitul unui lucru şi începutul altui lucru. Eu doresc ca toţi cei care ascultă acest program, să-şi găsească drumul lor personal spre Domnul şi să fie pregătiţi pentru venirea Lui, recunoscând lucrarea de răscumpărare care s-a întâmplat pe crucea Golgotei, unde Isus Hristos Şi-a vărsat sângele Lui sfânt. Și Biblia spune că viaţa este în sânge – deci, El Şi-a dat viaţa Lui pentru viaţa ta, Şi-a vărsat Sângele Lui ca să plătească preţul pentru răscumpărarea noastră. Tu nu trebuie să fii pierdut, tu poţi fi mântuit chiar acum. Şi eu doresc ca Dumnezeu să fi vorbit inimii tale şi chiar acum ne vom ruga cu tine. Oriunde ai fi, doar apleacă-ţi capul, nu-ţi fie ruşine. Să ne rugăm împreună: Doamne Isuse, noi am auzit Cuvântul Tău, mesajul Evangheliei lui Isus Hristos. Tu ai vorbit inimilor noastre, Te primim ca Mântuitor personal al nostru. Recunoaştem lucrarea făcută de pe crucea de la Golgota. Doamne, eu cred că Tu eşti Mântuitorul meu, eu cred că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea – şi în aceasta sunt inclus şi eu – cu Dumnezeu. Doamne, eu cred chiar acum în Tine, ca Mântuitor al meu personal. Eu îmi mărturisesc toate păcatele mele. Te rog iartă-mi tot ceea ce am făcut vreodată, curăţă-mă, sfinţeşte-mă şi primeşte-mă ca şi copil al Tău! Îţi mulţumesc prin credinţă, drag Tată, în Numele scump al Domnului nostru Isus Hristos. Amin.
Posted on: Thu, 22 Aug 2013 19:38:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015