Intr-o zi, cineva mi-a relatat o povestioara. Povestioara, care mi-a ramas in memoria, multa vreme. De aceea, doresc sa o transmit mai departe: Un calugar tibetan se plimba, printr-o padure cu unul dintre discipolii sai. Mergand cei doi, la un moment dat, ajung in fata unei ape. Pe malul acesteia, se afla o femeie frumoasa si tanara. Fiind imbracata cu o rochie eleganta, nu stia cum sa faca sa traverseze raul. Nici unul dintre cei doi nu aveau permisiunea sa atinga o femeie. Totusi, mentorul se ofera sa ia doamna in brate si sa o traverseze apa. Discipolul ramane mut in fata acestei situatii. Ajungand la poarta manastirii, ucenicul isi intreaba maestrul: Maestre, noi calugarii, nu avem voie sa atingem femeile. De ce ai incalcat acest principiu? Raspunsul maestrului, fu urmatorul: Daca eu am lasat femeia, jos din brate, la rau, tu de ce ai adus-o pana aici cu tine?. Acest exemplu, ilustreaza cat este de important, sa lasam grijile, in locul potrivit, sa nu le ducem cu noi, unde nu le este locul...
Posted on: Mon, 25 Nov 2013 14:24:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015