****** Ion Minulescu a spus: „Dacă ar învăța toți dansul dragostei, lumea ar fi lipsită de griji și toți oamenii ar fi fericiți... Înseamnă mult să te hrănești în fiecare secundă și cu toate acestea să trăiești mereu cu senzația de foame... Pentru o viață secretă, care nu înseamnă decât o mică evadare dintr-o lume tristă, înseamnă enorm să știi să zâmbești când sufletul tău nu mai găsește lacrimi să verse, să ai puterea să speri într-o iubire utopică, chiar dacă aceasta evident nu poate rămâne decât un vis... Dar cu toate acestea este amuzant cum unele vise devin realitate... Dacă într-adevăr iubirea este un bibelou de porțelan, îmi voi aminti peste două veacuri să îl scot puțin din cutia fermecată a amintirilor și să-l șterg de praful magic al timpului, chiar dacă niciodată nu va mai străluci ca la început”... ............Razele soarelui își răspândeau măreția de culori prin toată camera... La un moment dat îi atinsesera în treacăt obrajii... Deschise ochii, dar îi închise la fel de repede... Își împreună mâinile și începu să se roage: „Bună dimineața, Doamne... Îți mulțumesc pentru orele de odihnă pe care mi le-ai vegheat în această noapte... Condu-mă Tu și în continuare... Doamne, sunt conștient că șansa pe care o întâlnim în viață îmbracă multe forme... Sunt conștient și că cea mai fericită pentru noi este clipa în care întâlnim o persoană care știe să ne facă să ne înălțăm sufletul dincolo de limitele sale obișnuite; care știe, altfel spus, să ne facă să scoatem la suprafață tot ce avem mai bun în noi... Doamne, poate că mă înșel, dar am simțit în interiorul Adnanei o „taină” pe care trebuie s-o dezleg... Ajută-mă să reușesc... Iti multumesc... Amin”... ............Se ridică din pat, deschise larg fereastra și trase puternic aer în piept... Privindu-și ceasul de la mână observă cu surprindere că dormise cam mult, chiar neobișnuit de mult... Era deja trecut de zece dimineața, dar se linisti repede: `era prima zi de vacanta`... Punându-și coatele pe pervaz, Dragoș făcu un tur de orizont – așa cum obișnuia zilnic să facă – constatând cu o oarecare surprindere că parcul era asaltat de o mulțime de plimbăreți (de toate vârstele) care formau un foarte interesant dute-vino pe aleile sale... Era o dimineață frumoasă, cum nu fusese de mult... Un superb sfârșit de primăvară... După lungile zile geroase, cețoase, ploioase, în dimineața aceea, putuse în sfârșit deschide fereastra, primind cu nesaț toată acea prospețime îndelung așteptată... Oriunde se uita, orice încerca să facă, în orice parte își îndrepta privirea – pretutindeni – ca printr-o pânză străvezie, n-o vedea decat pe Adnana... Lua telefonul de pe noptiera si-i apela numarul: -- Alo, Adnana?... Buna dimineata `surioara` mea... Sunt Dragoș... -- Bună, Dragoș... S-a întâmplat ceva... `fratiorul` meu?... -- Nu, nu s-a întâmplat nimic... Știi, văd că astazi este o zi foarte frumoasă și mă gândeam să te invit la o plimbare prin parc... Ce zici, poti veni?... -- Nu stiu daca o sa-i pot convinge pe astia... -- ?!... -- Dragos, mai esti acolo?... -- Ddaaa... Deci, cum rămâne, ești de acord să ne petrecem după amiaza asta împreună?... -- Dacă o sa-i pot convinge... eu n-am nimic împotrivă... -- Bine, dar aseară spuneai ca... -- Ce-am spus am spus, dar planurile se mai schimbă câteodată... Intr-o ora ne intalnim la intrarea in parc... ...........Tonul vocii ei, chiar comportamentul ei era foarte ciudat... Din momentul în care ii rostise numele ceva parcă explodase... El telefonase cu intenția de a ieși împreună, de a se plimba, de a mai vorbi, de a... Totusi, după stabilirea punctului de întâlnire, Dragoș intrase în febra așteptării... Parcă nu mai avea răbdare... Voia s-o vadă din nou, s-o simtă alături, să-i audă vocea, să mai schimbe câteva cuvinte împreună... Ceea ce-i unise cu o seară înainte, continua, într-un fel, să-i lege... Crezuse si sperase intr-o apropiere extraordinară, dar... ............Plecă de-acasă cu o jumatate de oră mai de vreme... Ajuns la intrarea în parc, păși îngândurat pe una din alei... Câțiva salcâmi înfloriți își răspândeau mireasma îmbătătoare, iar cerul tremura înfiorat de adieri calde... De jur împrejurul aleilor pămânul se zvânta alene sub razele molcome ale soarelui și, ici-colo, fire de iarbă răsăriseră privind curioase spre azurul nesfârșit al cerului... Se așeză pe o bancă și, în timp ce-o aștepta pe Adnana, începu să se intrebe: „Fata asta este oare extraordinară, minunată, surprinzătoare; asa cum credeam eu?... Incepusem sa cred ca una ca ea îți oferă o viață plină de promsiuni; oare asa o fii?... Nu încape nici cea mai mică îndoială: frumoasă este, deșteaptă este, sufletistă este, dar, oare vom putea să formăm noi vreodata un cuplu de invidiat; asa cum imi imaginasem eu?... N-ar trebui oare să fiu mai rezervat?”... ...............Își mută atenția și privirea spre „plimbăreții” care alcătuiau acel dute-vino care defilau prin fața lui... Pe chipurile acelor oameni se putea citi – ca într-o carte deschisă – o dorință nestăvilită de viață... Cu toate acestea, nu s-a putut stăpâni până nu și-a pus alte câteva întrebări: „Câți dintre toți acești oameni cred în CINEVA, nu în orice „altceva”?... Câți dintre ei s-or teme de Dumnezeu?... Câți din ei or avea respect – dacă nu față de Dumnezeu – măcar față de semenii lor?... Să fie tânărul cu țigara între degete și cu un teanc de ziare și reviste sub braț?... Nu, ăsta nu poate intra nicicum în discuție... Să fie tânăra cu fustă mini, machită, rujată, având drept țintă atragerea privirilor bărbaților?... Nu, nimic nu indică prezența credinței... Să fie doamna strălucitoare, pensată și coafată după ultimele cataloage stilistice, îmbrăcată decent cu cercei în urechi și cu inele pe aproape toate degetele de la mâini?... Nu, nici ea nu poate fii luata în calcul... Ea este bună, mai degrabă, ca reclamă pentru orice casă de modă, mai puțin pentru Dumnezeu... Să fie oare acel „obosit” care sforăie pe banca alăurată?... Nu, nici el nu putea fi”... ..............Trecuseră vreo douăzeci de minute de la sosirea lui la locul de întâlnire... Dacă pentru Dragoș punctualitatea era la loc de cinste, se părea că pentru Adnana era o veritabila necunoscută.... Neavând altceva de făcut, își aminti o butadă care spunea că: „Punctualitatea este politețea regilor”... Făcând o paralelă între una și alta, își spuse: „Mi se pare normal... Așa cum specia acestora – a regilor – este pe cale de dispariție, întârzie și regina mea”... Deodată, întrerupându-i șirul acelor frământări sufletești, Adnana oprindu-e în fața lui îl întrebă: -- Dragoș... Dacă nu sunt prea indiscretă, îmi poți spune și mie la ce – sau la cine – te gândeai?... ..............Apăruse pe nesimțite... Gâfâia... Probabil mersese prea repede, fiindcă și obrajii îi erau îmbujorați... Părul lung și negru se revărsa pe umerii ei mici... Purta o rochiță simplă, de culoare neagră, care-i scotea în evidență trupul mărunțel și chipul cu ochii și părul strălucitor... Exact așa cum fusese imbracata si cu o seara înainte... -- Bună Adnana... Nu mă gândeam la ceva sau la cineva anume, ci făceam doar unele evaluări... -- Evaluări?... În legătură cu ce?... Cine a îndrăznit să-ți răpească gândurile și atenția?... Merită?... E simpatic(ă)?... Sau... -- Da, din punctul lor de vedere sunt... „atrăgători/atrăgătoare”... Dar, acum, lasă asta, bine-ai venit Adnana... Mă bucur mult că ai acceptat să ne reîntâlnim... -- Și eu mă bucur că te revăd... Poate că mai mult decât tine să știi... Totuș, un motiv trebuie să existe... ..............Ochii îi străluceau straniu, ca și cum o văpaie se aprinsese înăuntru... I se părea o zână smulsă dintr-un basm și întruchipată aievea... În ochii ei parcă strălucea soarele... -- Pur și simplu am simțit nevoia să te văd... -- Doar atât?... Doar ăsta este motivul pentru care ai insistat atâta să vin aici?... -- Am simțit nevoia să-ți fac cunoscute niște sentimente personale, să-ți spun ceva mai... să-ți vorbesc... Așa cum, de obicei, vorbesc cu tine în fiecare clipă – de aseară încoace... -- Cum așa?... -- Vino, stai aici lângă mine și îți spun... .......................................ce si-or fi spus?...
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 19:55:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015