Istorie de ..weekend , frumoasa si adevarata ! SENTIMENTELE - TopicsExpress



          

Istorie de ..weekend , frumoasa si adevarata ! SENTIMENTELE PRINŢULUI FERDINAND Pentru a menţine continuitatea dinastiei, Carol a ales ca prinţ moştenitor un nepot, fiu al fratelui său. Prinţul Ferdinand Victor Albert Meinard de Hohenzollern Sigmaringen vine în România in anul 1889. Este fiul fratelui mai mare al printului Leopol fratele mai mare al regelui Carol. Mama sa era Antonia de Braganza a Portugaliei. Are 24 de ani cînd ajunge la Bucuresti.Printul Leopold Este un om timid. Carol s-a ocupat personal de educaţia prinţului moştenitor pentru vremea cînd va fi regele României. Este un pedagog pretenţios, chiar intolerant. Atmosfera de la curte, la Bucureşti, la palatul regal de pe Calea Victoriei, la Cotroceni, la Peles, la Sinaia este destul de apăsătoare. Regele îşi impunea exigenţele tuturor celor din jurul sau. Regina Elisabeta s-a înconjurat de muzicieni, scriitori, de oameni de spirit. Ea insăşi e scriitoare,semneaza cărţile cu pseudonimul Carmen Sylva. Printre cei de la curtea reginei se afla şi o tînără, Elena Vacarescu. Şi-a petrecut adolescenţa în Franţa unde tatăl ei se afla în misiune diplomatică. Tinăra frecventează cercurile literare pariziene. În 1889 (anul cînd Ferdinand vine in Romania) Elena Văcărescu publică la Paris al doilea volum de versuri, “Rapsodul Dimboviţei”, dupa altul apărut în 1886. Volumul va fi tradus în RoyaltiesOfTheWorld chiar de regina Elisabeta. Intoarsă acasă Elena Văcărescu intră in suita reginei. Prinţul Ferdinand se retrage uneori aici pentru a scăpa de rigorile unchiului sau. Aici găseşte un climat mai deschis. El insuşi este un om citit, cu o cultură pe care contemporanii săi au remarcat-o repede. Cu elena vacarescu 2Elena Văcărescu avea multe subiecte de impărtăşit. Pentru perechea regală Elena Văcărescu era întii o boieroaică româncă.Doi, avea şi un nume bun şi în lumea literară pariziană. Ambiţia celor doi monarhi de a fi buni români era bineştiută. Carmen Sylva cultiva aceste tradiţii la curtea ei. În izolarea de la palatul Cotroceni si de la Peleş, prinţul Ferdinand se indrăgosteşte de tinăra şi spirituală româncă. Idila lor se desfăşoara în iarna şi primăvara anului 1891. Regina îi încurajează, le prilejuieşte întîlniri departe de ochii autoritarului rege. Natura poveștii de dragoste dintre Ferdinand, prințul moștenitor și Elena Văcărescu e greu de descifrat astăzi. Mărturiile contemporanilor se contrazic. Cei doi s-au cunoscut la curtea reginei Elisabeta. Totul a fost minunat pentru cei doi pînă în mai 1891… S-a vorbit de căsătorie, idee susținută de regina Elisabeta. Lumea politică nu a reacționat atîta vreme cît totul a rămas un flirt. Dar acum lucrurile aveau alt aspect. Liderii politici, miniștri, personalități din elita românească s-au prezatt la Palat pentru a-l convinge pe regele Carol să nu permită o asemenea mezalianță. Statutul Casei regale obliga la o căsătorie cu cineva dintr-o monarhie europeană. Dintre toţi ministrii, cel mai tenace a fost Lascăr Catargiu, prim-ministru, lider conservator. Regina a pledat cît a putut pentru cei doi. Iată scena dintre ea și Lascăr Catargiu relatată de Constatin Bacalbașa în „ Bucureștii de altadată” : „ La stăruinta reginei, Lascăr Catargiu a răspuns : – “Majestate, aiasta nu se poate !” Față de stăruințele reginei care punea înainte ca argument înflăcăratul amor al principelui și teama că prințul să nu aleagă o soluție disperată, Lascar Catargiu a răspuns : -“Eu, majestate, nu spun lascar catargiucă prințul nu poate lua în căsătorie pe domnișoara Văcărescu, o poate lua, însă în căzul aista trebuie să ramîie simplu particuler ! “Atunci interveni regele în discuție : – “Dv. uitați, domnule Catargiu, că principele Ferdinand este moștenitorul tronului.” “Mă iertați, Majestate, răspunse ministrul, n-am uitat, însă știu că alteța sa are un frate.” Auzind acestea cuvinte, regele exclamă, făcînd gesturi energice cu mîna : “- Oh, nu, nu ! Asta nu ! Niciodată !…” Regele Carol…n-avea nici o simpatie pentru fratele lui Ferdinand, principele Wilhelm….Hotărirea a fost refuzul Consiliului de Miniştri de a aproba căsătoria.” A rămas enigmatic rolul jucat de rege în această dramă sentimentală. Dacă ar fi fost o afacere de stat, judecata sa ar fi fost fără greş. Aici era vorba însă de o poveste de dragoste. Carol se afla pe un teritoriu unde nu se mişca lejer. Povestea se putea termina cu o sinucidere. Casa de Habsburg fusese zguduită de tragedia sinuciderii prinţului moştenitor Rudolf, la Mayerling, în urma unei poveşti sentimentale. Drama avusese un ecou uriaş la curţile Europei, Londra, Berlin, Skt Petersburg….De ce n-ar fi şi Peleşul scena unei tragedii asemănătoare ? Carmen Sylva 1893Plănuise oare Elisabeta o căsătorie între Ferdinand şi Elena ? Elena Văcărescu îşi amintește că a schimbat în prezenta regelui şi a reginei inele de logodnă. La ce bun o logodnă dacă nu ar fi fost urmată de o căsătorie ? Iată ce scrie : „ Dinastia nu îşi cîştigase încă toată popularitatea. Regele, care încă mai era socotiti „neamţ”, nu avea copii, iar moştenitorul său era prea puţin cunoscut. Numele pe care îl purtam eu era vechi şi renumit, îndrăgit de toţi aici la noi.” Reacţia politicienilor a fost energică. Mulţi dintre ei îşi aminteau vechile conflicte atît de păgubitoare dintre marile familii boiereşti care măcinaseră Ţările Române în trecut. Şi de ce o unire cu familia Văcărescu şi nu cu Bibeştii ori Cantacuzinii ? Soluţia era ca nici una dintre familiile aristocraţiei autohtone nu trebuia să se înrudeasca cu familia dinastică. Reacţia vîrfurilor societăţii româneşti a fost corect înţeleasă de rege care a bătut in retragere. Regina Elisabeta a plătit scump rolul jucat în idila dintre Elena Văcărescu şi Ferdinand. Regele Carol a trimit-o în străinătate. Va reveni la Bucuresti numai cîţiva ani mai tîrziu. O vreme a fost foarte bolnavă şi a circulat într-un cărucior rulant. A petrecut o parte din timp in Italia, la Veneția, apoi în Germania, la rude. Aici a primit vizita logodnicei prințului Ferdinand, Maria de Saxa-Coburg-Gotha, viitoarea lui soție. Elena Văcărescu a fost trimisă la Paris. Cei doi s-au mai văzut o singură dată în 1926 cu ocazia vizitei regelui Ferdinand în Franța. Întîlnirea a avut loc la hotelul Ritz unde era găzduit. Regina Maria a asistat cîteva minute, apoi s-a retras lăsîndu-i singuri. Nu știm ce și-au spus cei doi după 35 de ani de la despărțire. STELIAN TANASE
Posted on: Fri, 22 Nov 2013 18:07:23 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015