Iubim. Dar nu arătăm. Nu arătăm poate din teama de a nu fi refuzaţi. Posibil. Visăm. Dar nu punem niciodată visele în aplicare. Poate din cauză că Realitatea şi-a luat deja titlul de CRUDĂ. Sperăm. Însă nu ridicăm nici măcar un deget ca să traversăm puntea dintre Speranţă şi Fapt, Acţiune, Îndeplinire. Pretindem. Întotdeauna pretindem că noi cunoaştem TOTUL, că noi „Ştim cum e” , că am trecut prin asta, că noi „Ne descurcam mai bine”, dar… nu e aşa. Ce-ar fi să deschidem larg pleoapele şi să privim într-o oglindă care nu distorsionează adevărul ? Care ne arată EXACT cum suntem. Nişte albine in faţa marelui Univers. Zâmbim. Da, zâmbim mereu. Chiar dacă suntem trişti. De fapt, MINŢIM. Ne păcălim singuri că suntem BINE, când, de fapt, nu suntem. De ce e atât de complicat să ridicăm măcar o dată capul, să privim convingător şi să recunoaştem că… nu e aşa cum vrem noi să pară. Nu e. Ne străduim din răsputeri să facem o impresie bună, însă… e gândim vreodată… Care e impresia noastră despre noi ? Este ea aceeaşi cu impresia pe care o au ceilalţi despre noi ? Regretăm. Regretăm mult şi des. FALS. De ce fals ? Pentru că, din punct de vedere biologic, omul este singura fiinţă care raţionează. În concluzie, nu poţi să regreţi ceva ce ai făcut cu bună ştiinţă. Aşa că… fii sincer şi recunoaşte… Ai ajuns să spui „Îmi pare rău” doar pentru că aşa e frumos… S: tumblr .
Posted on: Thu, 11 Jul 2013 17:38:51 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015