Iubire între prieteni ? Fiecare are o poveste a lui .E singurul moment când poţi să ai jumătate şi totuşi să ai un întreg.De multe ori îţi spui că nu e povestea ta.Te uiţi şi îţi spui că nu erai tu.Îţi spui că totul a fost un rol. Şi totuşi ai vrea să mai joci unul . Şi nu prea ştii dacă vrei acelaşi rol sau altul . De multe ori vezi cealaltă jumătate de poveste prin faţa ochilor tăi şi deodată tresări . Îţi dai seama că ceva nu e în regulă . Oare trebuie să acţionezi cumva ? Poate . Asta o ştii doar tu . Fiecare poveste are farmecul ei . Farmecul consta în întrebări. Nu ştii de ce e acum doar o poveste . Nu ştii de ce ai vrut aşa ceva . Nu ştii când ai reuşit să treci mai departe . Sau poate nu ai făcut-o . Frumos este însă atunci când povestea este împărtăşită zi de zi . Foarte mulţi spun că o relaţie de prietenie intre un băiat şi o fată nu poate avea loc . Eu vă spun că am foarte multe prietene şi chiar nu poate fi nimic mai frumos . Aveţi mereu ca explicaţie faptul că pot apărea mai multe sentimente şi că are mereu cineva de suferit . Mereu cineva iubeşte mai mult . Nu spun că nu e adevărat . Dar vă spun că merită oricând o trecere de la prietenie la iubire . Poate după un timp apare o suferinţă , poate lucrurile nu mai sunt la fel . Dar ştii că ai avut ceva pur . Suferinţa aceasta care te arde ştii că a fost cândva căldură unui soare din tine . Dar niciodată să nu respingi un prieten care te iubeşte . Gândeşte ca în alte condiţii poate l-ai fi iubit şi tu . Fii alături de acel prieten întotdeauna . Trebuie să îl iubeşti şi tu . Iubeşte-l ca pe un prieten şi lasă-l să te iubească el mai mult . În timp va învăţa să te iubească la fel cum o faci tu . Dar am rămas cu amintirea. Suntem doar buni prieteni…” este una dintre propoziţiile cu cel mai mare potenţial de intrare-ieşire pe urechile ascultătorilor. De ce nu ne crede nimeni când spunem asta? Poate pentru că în străfundul neexplorat al minţii noastre, nici noi nu credem ce spunem. Desigur, nimeni nu îşi propune să se mintă singur. Însă de multe ori exact asta facem atunci când evităm să ne gândim mai serios la sentimentele noastre. când pleci, aminteşte-ţi că orice iubire trecută, pierdută sau gonită, rămâne totuşi parte din tine….. În spatele bătăilor de ceas, a prietenilor şi a fumului de țigară… în spatele zâmbetului pe jumătate difuz şi incolor, a oglinzii şi a tutoror umbrelor, nu există-i decât TU… În spatele celor care vin şi pleacă, a calendarului care merge înainte de termen, în spatele fiecărei imagini ce îmi apărea în cale, în spatele “închisorii” din noaptea mea, erai tu… Îmi spuneam de mii de ori că trebuie să continui să trăiesc… și cu cât îţi renegam mai mult numele, cu atât nu puteam să mă eliberez de tine… în spatele fiecărui colţ al acestui oraş rece şi mare, a telefonului care a uitat să vorbească… în spatele multor gesturi care îmi veneau în gând, erai tu… Erai în cântecele mele, erai în simţurile corpului meu, în culori, în sărutări… erai în spatele fiecărei îmbrățișări care îmi trezea dimineața pielea, a fiecărei scrisori scrise şi apoi arse, erai în spatele fiecărei zile și a fiecărei nopți… erai în poeziile care îmi aminteau că nu eşti în tăcerea nopții mele, când singurătatea îmi vorbea despre tine… În spatele la tot, nu mai era nimic, nimic… ajunsese-i să fii numai tu… TU, şi iar TU… Doamne câte gânduri oferite, câte plăceri şi senzaţii trăite, câte vorbe aruncate, păreri de rău şi câte vibrații, toate într-un cumul de sentimente dăruite… şi mă întreb: oare inima ta va putea uita vreodată acei ochi visători şi trişti care i-ai iubit? Ai plecat să câştigi o iluzie şi mi-ai pierdut urma… acum ştii că eu eram ceea ce ţi-ai dorit întotdeauna… dar nu mă mai găsești, revii și mă cauți, dar nu mai sunt… Te întrebi unde ai greșit și unde sunt, dar, în aer nu pluteşte decât tăcerea… Mă implorai să nu plec, pentru că ştiai că la întoarcere îţi voi spune că întotdeauna doar tu m-ai adorat şi că eu te-am uitat… că vei realiza că doar cu mine tu respiră-i cel mai frumos aer… că doar cu mine stelele străluceau mai intens… iar soarele te încălzea sublim… și atunci vei înțelege că eşti singur, însoțit doar de momentele când mă atingeai, mă acopereai cu sărutări și îmi ofereai mii de mângâieri că un nebun… Dar cerul… nu îţi oferă decât un drum separat de al meu… Iar mie trăiri colorate, umplute cu zâmbet de copil… Am gãsit aproape tot ce s-a scris despre dragoste...Sinceră sã fiu, Shakespeare a spus: Distanţele se sfârşesc în braţele îndrăgostiţilor. Ce idee extraordinarã! Eu una, n-am experimentat nimic asemãnãtor, dar vreau sã cred cã Shakespeare a fãcut-o. Cred cã mã gândesc la dragoste mai mult decât ar trebui. Sunt mereu surprinsă de puterea ei absolutã de a ne schimba şi defini vieţile. Tot Shakespeare a spus cã "dragostea e oarbã". Asta ştiu sigur cã e adevãrat. Pentru unii oameni, în mod inexplicabil... dragostea moare. Pentru alţii, dragostea pur şi simplu se pierde... Desigur, dragostea mai poate fi gãsitã chiar şi în aventuri de-o noapte. Şi mai este un fel de dragoste... cel mai crud din toate. Cel care aproape îşi ucide victimele, se numeşte"dragoste neîmpărtăşită." La asta sunt expertă. Majoritatea articolelor mele... sunt despre oameni care se îndrãgostesc între ei... Dar cum rãmâne cu noi ceilalţi? Cu poveştile noastre? Ale celor care se îndrãgostesc singuri? Suntem victimile unei relaţii unilaterale. Suntem blestemaţii celor iubiţi...Suntem cei neiubiţi, cei care-şi poartã suferinţele, cei cu handicap care nu dispun de un loc de parcare. În seara când am intalnit-o, am ţipat….nu de durere, nu de spaima…un ţipăt de fericire….mi-am spus că a venit şi ziua mea, zi în care o să fiu deasupra tuturor….o să fiu peste toţi şi toate, nu o să îmi mai pese de nimeni şi nimic… zi care mă va face să mă simt OM…încă o iluzie , o iluzie creată de mine….Un miraj, un miraj ce m-a făcut să simt că trăiesc, ce m-a făcut să mă simt viu…Un miraj ce aş vrea sa-l trăiesc la infinit, un miraj ce mă face să văd flash`uri cu momentele acelea mirifice….Momente ce m-au adus pe cea mai înaltă culme… Atâta timp, nimeni nu m`a putut face să simt ce simt pentru ea…până intr-o zi banală. în care ea a apărut în faţa mea , zambindu-mi, luandu-ma de mâna , de parcă mi-ar fi spus “Haide, asta e momentul pe care îl aşteptai dintotdeauna, lasa-ma să te fac să zbori…Lasa-ma să ajung la inima ta….lasa-ma sa-ti arăt….” Aceasta e ea…O puştoaică….O puştoaică ce mi-a adus aminte ce înseamnă să suferi , o puştoaică ce mi-a adus aminte ce înseamnă dragostea, o puştoaică cu care adorm noaptea în gând, o puştoaică cu care mă trezesc în minte…Acea puştoaică ce mi-a arătat că viaţa îţi poate fi schimbată doar în câteva momente…Şi mă întreb de ce oare, de ce nu îmi dă o şansă, o singură şansă, nu mai mult, de ce nu crede în mine, de ce mă pune lângă toţi ceilalţi….De ce nu vede ca tot ce simt pentru ea e adevărat, nu poţi “mima” sentimentele….acestea sunt pure, intr-o lume în care nimic nu mai e valoros, intr-o lume în care mulţi au uitat ce înseamnă să iubeşti …. O puştoaică cu ochii căprui, mereu cu zâmbetul pe buze…zâmbet ce te aduce de pe culmea agoniei pe culmea fericirii….Zâmbet ce te face să îţi doreşti tot mai mult să fii alături de ea, să fie alături de tine…Şi zi de zi fără ea, înseamnă tristeţe, agonie, te apropie din ce în ce mai mult de nebunie… Eu şi durerea ne cunoaştem de foarte mult timp. Am făcut cunoştinţă cu ea de la o vârstă foarte fragedă şi, de atunci, se poate spune că am rămas nedespărţiţi. Ne-am întâlnit cât se poate de des şi încă o mai facem, din când în când… Durerea are multe forme şi chipuri dar, de-a lungul vieţii, nu am cunoscut o durere mai mare ca atunci când iubeşti pe cineva şi persoana respectivă nu simte acelaşi lucru pentru tine. Bine, “nu simte acelaşi lucru pentru tine“ este mult zis. De fapt, nu simte mai nimic pentru tine. Da. Cazul se încadrează în celebra friendzone. Nu vă faceţi griji, nu am rămas niciodată acolo. Pentru mine există doar două variante: totul sau nimic. Să revenim la problemă. În momentul în care eşti sigur/a ca persoana pe care o iubeşti nu te vede în felul acela… hmm, îţi vine să mori, îţi vine să ţipi, îţi vine să plângi, îţi vine să spargi ceva, toate variantele de mai devreme în acelaşi timp. În orice caz, orice ai face, nu o să schimbi cu nimic situaţia. Nu te vrea şi asta nu o să se schimbe niciodată. Puteţi să rămâneţi doar prieteni? Nu. Cu siguranţă, nu. Femeile şi bărbaţii nu pot să fie doar prieteni. La un moment dat, unul din ei o să vrea ceva mai mult decât o simplă prietenie. Exista şi un film pe tema asta: When Harry Met Sally. Ce am învăţat din această “durere”? Am învăţat să iubesc cu adevărat. Pentru prima dată în viaţă, iubesc o femeie şi nu am nici cea mai mică pretenţie de la ea. Iubesc să o iubesc şi asta mă face să mă simt bine, mă face fericit, chiar şi dacă nu o să fiu niciodată cu ea. .. şi sunt momente că-ţi pare că lumea e împărţită doar pentru câteva minute, doar pentru câteva momente, doar pentru doi. Iar când îţi dai seama că-ţi lipsesc acele vorbe lungi şi cu mai multe râsete, cu acel fum care l-a început închidea căile respiratorii, acele momente de siguranţă şi cu mofturi, şi îmbrăţişări, ghionturi şi bani din cont terminaţi, nu-ţi mai este a afişa acel zâmbet sincer de odată. Chiar dacă sunt absenţi, continui să-l păstrezi aproape, pentru că uneori a fi prieten e unica metodă de-a mai fi alături… Alegerera corectă e atunci când, de fapt nu alegi.. ci e de la sine, doar simţi. A trecut timp şi am ajuns să iubesc persoane cu care credeam că nu voi avea nici un drum comun. Am început să-mi strâng prietenii din persoane cu care nu credeam că voi vorbi vreodată. “a fi prieten e unica metodă de-a mai fi alături” – în aşa caz… pe cât timp? dacă unul din ei tinde spre mai mult, iar celălalt nu, e aproape inevitabilă despărţirea pentru că nu poţi să continui aşa la infinit. E foarte greu să vezi pe cel la care ţii cel mai mult cu altcineva, dar te consolezi cu ideea că “măcar e fericită şi asta contează”, chiar dacă în interior e furtună şi cu greu rezişti, nu dai pe faţă pentru a nu-i “strică” fericirea) Unii spun că cele mai puternice relaţii sunt cele care se nasc din prietenie, cine ştie… diferă de la caz la caz, dar un lucru e sigur – timpul le va pune pe toate la locul lor.
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 21:26:22 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015