JUDECATORIA REŞIŢA JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN DOSAR NR. 48/290/2012 SENTINŢA CIVILĂ Nr. 353 Şedinţa publică din data de 04.02.2013 Completul de judecată format din: PREŞEDINTE: JUCA PETRU, judecător GREFIER: RUSU ALECU Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile formulată de petenta […], în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, avânc ca obiect plângere contravenţională. La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, prezenă martora intimatului P.C.L, lipsă fiind martorul petentei R.A. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa procedează la audierea martorei a cărei declaraţie luată sub prestare de jurământ este consemnată în scris, iar după citire şi semnare se află ataşată la dosarul cauzei. Cu privire la audierea martorului R.A., instanţa a reţinut că petenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a prezenta martorul fără citaţie şi nu a indicat în termen de 5 zile adresa acestuia în vederea citării, motiv pentru care a constatat decăderea petentei din probă. Nemafiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa, în temeiul art. 150 C. pr. civ., a constatat cauza în stare de judecată şi a rămas în pronunţare. INSTANŢA Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa sub nr. 48/290 ladata de 22.12.2011, petenta […] a contestat proceul-verbal de contravenţie seria CP, nr. 0360746, din data de 02.12.2011, întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, prin care i s-a aplicat o amendă contravenţională în cuantum de […] şi două puncte penalizare, solicitând anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ca fiind netemeinci şi nelegal; exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate şi obligarea intimatei la plata daunelor morale în valoare de […] lei(RON). În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 02.12.2011, în tip ce se afla la volanul autoturismului proprietate personală marca […] cu nr. de înmatriculare […] a oprit regulamentar, pentru câteva minute , în faţa unui bloc situate pe Aleea Herculane din Mun. Reşiţa, aşteptând lângă autovehicul o prietenă, cu care urma să plece împreună. În acest timp o personă care a încercat să-şi parcheze autoturismul , apreciind în mod greşit dinstanţa dintre autovehiculul său şi al petentei, a lovit cu maşina un stâlp situate pe margina carosabilului, între borduri şi, extrem de revoltat, conducătorul acestuia a insultat-o şi a ameninţat-o că din vina ei şi-a lovit autoturismul şi că va chema organele de poliţie. În scurt timp, la faţa locului, la solicitarea conducătorului auto recalcitrant, au sosit organelle de poliţie care au invitat părţile la sediul poliţiei din mun. Reşiţa, unde cei doi conducători auto au dat declaraţii în legătură cu cele întâmplate. Petenta susţine faptul că persoana care şi-a lovit maşina a continuat să provoace scandal , ameninţând că o să cheme presa şi că agenţii de poliţie trebuie să-i aplice amendă contravenţională petentei care se face vinovată de faptul că nu a avut loc să treacă în momentul efecturării manevrei de parcare a a autovehiculului. De asemenea, petenta consideră că nu se face vinovată de producerea evenimentului rutier şi că singura persoană vinovată este conducătorul autoturismului care nu a apreciat în mod correct disntanţa în momentul efecturăii manevrei de parcare lovindu-şi autoturismul. S-a mai invocat faptul că petenta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie în lumina jurisprudenţei CEDO, precum şi faptul că procesul verbal a fost întocmit cu rea-credinţă. Plângerea a fost motivată în drept pe disp. art. 119 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 16 alin. 2 din OG nr. 2/2011, pe disp. art. 1357, art. 1373, alin. 1 C.civ., art. 20 şi art. 21 din Constituţia României, art. 6 şi art. 14 din CEDO, iar în temeiul dips. art. 242 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În dovedirea acţiunii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar: procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 0360746/02.12.20111 (f. 16 dos.), copia sentinţei civile nr. 8676/2011/06.05.2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 46431/299/2011 (f. 17-19 dos.), copia extrsaului de pe portalul Tribunalului Sălaj (f. 20-21 dos.), copia sentinţei civile nr. 2446/31.03.2008 pronunţată e Judecătoria Tîrgu Jiu în dosarul nr. 2601/318/2008 (f. 22-23 dos.), copia extrasului de pe prtalul Jurisprudenţă (f. 24-25 dos.) şi copia sentinţei civile nr. 9730/21.11.2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 8160/300/2007 (f. 26-27 dos.) Potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravenţională este scutită şi de plata timbrului judiciar. Intimatul a formulat întâmpinare (fila 34-35 dos.), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată. Totodată, intimatul a invocat excepţia tardivităţii introducerii plângerii. În motivarea întâmpinării, intmatul a arătat că procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic, faptele reţinute prin acesta sunt probate şi nu a intervenit nici una din cauzele de nulitate prevăzute de O.G. nr. 2/2001. Intimatul a anexat raportul agentului constatator (f. 36-37 dos.), copia adresei nr. 200255/130/2012 (f. 38 dos.) şi copia declaraţiei olografe dată de numita P.C.L. (f. 39 dos.) – s.n A.P. În drept intimatul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dipsoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă. La termenul de judecată din data de 11.06.2012, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care solicitat respingerea excepţiei de tardivitate invocată de intimată prin întâmpinare. Totodată a solicitat administrarea probei testimoniale şi audierea ăn cauză a martorilor: H.S.A. şi P.A.S. În drept, petenta a invocat disp. art.101, art. 129 C.pr.civ., art. 6 din CEDO art. 20 alin. 1 si alin. 2 sin Constituţia României. La termenul de judecată din data de 03.12.2012, petenta a depus la dosar Note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea probei testimoniale cu martora P.C., apreciind că depoziţia acesteia nu poate fi obiectivă, din moment ce este persoana care a insistat ca agenţii de poliţie să sprocedeze la încheierea procesului-verbal şi să dispună aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale petentei, deşi cunoştea faptul că este nevinovată. – s.n A.P. În drept, petenta a invocat disp. art. 186 C.pr.civ., art. 6 3 lit.d din CEDO. În dovedirea a depus la dosar copia sentinţei civile nr. 4828/05.12.2008, pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul civil nr. 3356/221/2008 (f. 48-50 dos. ) În cauză, au fost administrate probe cu înscrisuri fiind depuse la dosar: : procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 0360746/02.12.20111 (f. 16 dos.), copia sentinţei civile nr. 8676/2011/06.05.2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 46431/299/2011 (f. 17-19 dos.), copia extrsaului de pe portalul Tribunalului Sălaj (f. 20-21 dos.), copia sentinţei civile nr. 2446/31.03.2008 pronunţată e Judecătoria Tîrgu Jiu în dosarul nr. 2601/318/2008 (f. 22-23 dos.), copia extrasului de pe prtalul Jurisprudenţă (f. 24-25 dos.) şi copia sentinţei civile nr. 9730/21.11.2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 8160/300/2007 (f. 26-27 dos.), raportul agentului constatator (f. 36-37 dos.), copia adresei nr. 200255/130/2012 (f. 38 dos.) şi copia declaraţiei olografe dată de numita P.C.L. (f. 39 dos.) – s.n A.P. Totodată au fost aduiaţi martorii P.A.S. (f. 67 dos.), H.A.S. (f. 71 dos.) şi P.C.L. (f. 112 dos.) Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea stare de fapt: Prin procesul-verbal de contravenţie seria CP, nr. 0360746, di data de 02.12.2011, întocmit de Inspectoratul de Poliţe al Judeţului Caraş-Severin, I s-a aplicat petentei sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 134 de lei şi două puncte de penalizare pentru săvârşirea contravenţiei pre. de art. 142 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. şi sancţionată de art. 108 alin. 1, lit. h din OUG 195/2002 rep. S-a reţinut în sarcina sa că în data de 02.12.2012, ora 23.04 , a condus autoturismul marca […] cu nr. de înmatriculare […], oprind voluntar în faţa imobilului cu nr. 6 situat pe Aleea Herculane din mun. Reşiţa, stânjenind circulaţia a două autovehicule care circulau din sens opus. Petenta a semnat procesul verbal de contravenţie, iar la rubrica “Alte menţiuni”, este consemnat: “am oprit pentru a aştepta pe cineva, eram lângă maşină.” Plângerea a fost depusă în termenul de 15 zile de la înmânare prev. de art. 31 sin OG 2/2001 (excepţia tardivităţii invocată de către intimată fiind respinsă prin încheierea şedinţei publice din data de 11.06.2012), iar sub aspectul legalităţii întocmirii procesului verbal de contravenţie se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. 2/2001. Analizând temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că potrivit art. 34 din OG 2/2001, procesul verbal de contravenşie beneficiază de prezumţia de temeinciie până la proba contrară. Sub aspectul legalităţii întocmirii procesului verbal se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. 2/2001. Pe fondul cauzei, deşi O.G nr. 2/2001 nu prevede nici o dispoziţie cu privire la forţa probantă a procesului verbal de contravenţie, există o prezumţie de laglitate şi realitate a actului, având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. În aceste condiţii, se prezumă că siuaţia de fapt menţionată în procesul verbal de constatare a contravenţiei este conformă realităţii, prezumţie care poate fi răsturnată de petentă prin proba contrară. În speţă, săvârşirea faptei rezultă din procesul verbal de contravenţie seria CP, nr. 0360746, din data de 02.12.2011, întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, precum şi din raportul agentului constatator întocmit de Ag. şef Zgriba Florin (fila 36 dos.), care se coroborează cu recunoaşterea petentei de la data constatării faptei şi declaraţia martorului ocular P. C. (fila 112 dos.) – s.n. A.P. Martorii P.A.S.(fila 67) şi H.S.A. (fila 71), audiaţi la cererea petentei, au relvat faptul că petenta a oprit voluntar autoturismul în faţa imobilului nr. 6 situat pe strada Aleea Herculane, într-un loc nepermis, însă au susţinut că şi alte personae procedează în acelaşi mod, că intenţia petentei a fost de a staţiona acolo pentru foarte scurt timp, precum şi că martora P.C., din cauza efectuării necorespunzătoare a manevrei de depăşire, a intrat în impact cu stâlpii metalici de protecţie. – s.n. A.P. Corespunde adevărului faptul că în cuprinsul procesului verbal este indicat în mod greşit temeiul legal ce prevede contravenţia, respectiv art. 142 lit. h din OUG 195/2002 rep., în loc de art. 142 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep., însă această deficienţă, fiind rezultatul unei erori materiale evidente, nu poate atrage nulitatea procesului verbal. – s.n. A.P. Analizând în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancţiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 şi a art. 21 alin. 3 din acelaşi act normative, ce prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de acttul normative şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pricol social al faptei săvârşite, ţinânu-se seama de împrejurările ăn care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal, instanţa constată că sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Întrucât, din probele administrare de către intimat – care sunt conforme dispoziţiilor legale – a fost înlăturată prezumţia de nevinovăţie de care se bucură petenta, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, va respinge plângerea şi va menţie procesul verbal ca fiind temeinic şi legal întocmit. – s.n. A.P. Va lua act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE Respinge plângerea formulată de petenta […], cu domiciliul […] în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţiei al Judeţului Caraş-Severin, cu sediul în Reşiţa,strada B-dul Al. I. Cuza, nr. 40, jud. Caraş-Severin. Fără cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04.02.2013. PREŞEDINTE JUCA PETRU GREFIER RUSU ALECU *** NOTĂ: Speţa de faţă, asemenea altor speţe în materie contravenţională ce au făcut obiectul analizei noastre începute în urmă cu cinci ani, ne-a atras atenţia în mod deosebit dată fiind starea de fapt prezentată, dar mai ales modul în care a înţeles instanţa de judecată să procedeze la rezolvarea problemei de drept deduse judecăţii. Dorim încă o dată să atragem atenţia pe această cale asupra unei practici inechitabile conturată la nivelul instanţelor, în măsura în care anumite complete de judecată chemate să soluţioneze plângeri contravenţionale, fie resping ca inutilă proba testimonială solicitată de petenţi, ca mai apoi să respingă plângerile contravenţionale cu motivarea că petenţii nu au reuşit să dovedească prin niciun mijloc de probă că nu se fac vinovaţi de cele reţiunte în cuprinsul proceselor-verbale atacate, fie încuviinţează proba testimonială solicitată de petenţii-contravenienţi doar pentru ca aceştia să nu reclame încălcarea dreptului la apărare, declaraţiile martorilor audiaţi nefiind însă luate în considerare de către instanţa de judecată, în cuprinsul sentinţelor de respingere a plângerilor contravenţionale adesea subliniindu-se că “instanţa apreciază că martorul a avut o atitudine nescinceră”, ori că “martorul declară mecanic” sau chiar în motivarea hotărârii judecătoreşti este redat altceva decât ceea ce a relatat martorul în faţa instanţei şi este consemnat în declaraţia de la dosar, aşa cum s-a întâmplat în speţa tranşată de Judecătoria Reşiţa. Pentru a înţelege mai bine ce critici aducem sentinţei de mai sus, considerăm că se impune a prezenta cronologic etapele procedurii judiciare desfăşurate în faţa Judecătoriei Reşiţa. Astfel: 1. Prin plângerea contravenţională formulată, petenta-contravenientă a arătat că la data de 02.12.2011 a fost sancţionată contravenţional întrucât, aflându-se pe o stradă din Municipiul Reşiţa, a oprit regulamentar pentru a aştepta pe cineva, iar în acest timp un alt conducător auto (numita P.C. - denumită în continuare “conducătorul autoturismului avariat”), apreciind greşit că nu are loc să treacă de autovehiculul petentei, şi-a acroşat autoturismul de un stâlp aflat pe marginea carosabilului (înfipt între borduri). Întrucât petenta a refuzat să-i înmâneze celuilalt conducător auto poliţa RCA, acesta din urmă a solicitat intervenţia organelor de poliţie, care s-au deplasat la faţa locului cu pricina, constatând însă că nu se impunea intervenţia lor întrucât nu a existat nici un eveniment rutier în care să fie implicate două autoturisme, iar pentru avarierea autovehiculului singurul vinovat este conducătorul auto care nu a apreciat corect distanţa între autoturismul petentei şi stâlpul aflat pe marginea carosabilului, deşi avea loc să treacă, aspect demonstrat chiar de agentul de poliţie care a efectuat cu autovehiculul din dotarea Poliţiei aceeaşi manevră de trecere pe lângă autoturismul petentei. Întrucât conducătorul autoturismului avariat s-a arătat extrem de revoltat, considerând că pentru cele întâmplate, vinovată se face petenta, începând chiar să ameninţe echipajul de poliţie dacă nu va aplica sancţiuni petentei, agenţii de poliţie au invitat ambele părţi la sediul Poliţiei Reşiţa, unde l-a scurt timp după ce au reuşit să-l convingă pe conducătorul autoturismului avariat că nu este nevoit să facă scandal, au înţeles să aplice petentei o amendă contravenţională în pofida faptului că agentul de poliţie era conştient că aceasta nu se face vinovată de săvârşirea vreunei fapte contravenţionale, agentul cu pricina chiar spunându-i acesteia: “Nu ţi-am fi dat amendă, dar ai văzut ce scandal a făcut….” Pentru că petenta nu se simţea vinovată cu nimic pentru cele întâmplate şi pentru a evita situaţia în care societatea de asigurări la care celălalt conducător auto avea încheiată poliţa de asigurare să încerce eventual să recupereze de la petentă cheltuielile efectuate cu reparaţia autovehiculului avariat, aceasta a înţeles să formuleze plângerea contravenţională, în apărare şi în dovedirea celor prezentate în cuprinsul plângerii, solicitând încuviinţarea probei testimoniale cu martora H.S.A., respectiv martorul P.A.S. 2. Pentru termenul de judecată din data de 23.04.2013, intimatul I.P.J. Caraş-Severin a depus la dosar întâmpinare în care, deşi nu a solicitat încuviinţarea probei cu vreun martor, a aratat ca intelege sa anexeze la aceasta: (i) RAPORTUL agentului constatator (datat 18.02.2012 – întocmit deci după 2 luni de la încheierea procesului-verbal atacat), în care ag. constatator face apărări de fond şi chiar menţiona că celălalt conducător auto nu a făcut scandal şi nu a solicitat ca petenta să fie amendată aşa cum se susţine, ba mai mult, acesta ridică excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, solicitând prin acelaşi RAPORT să se constate că ”plângerea contravenţională nu a fost depusă în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal (…).” (ii) DECLARAŢIA olografă a conducătorului autoturismului avariat, luată la data de 19.02.2012 (deci nu în seara zilei de 02.12.2011 în care ambii conducători auto au fost invitaţi la sediul Poliţiei Reşiţa, ci luata după două luni de la data întocmirii procesului-verbal, după ce a fost invitat la sediul Poliţiei în acest scop) şi în cuprinsul căreia şi acesta face apărări de fond, încercând să demonteze susţinerile petenei, respectiv faptul că nu a ameninţat echipajul de poliţiei, nu a făcut scandal şi nu a solicitat agentului de poliţie să aplice petentei amenda contravenţională. 3. La termenul de judecată din data de 17.09.2012 s-a procedat la audierea martorului P.A.S. propus de petentă, care a relatat instanţei de judecată că în seara zilei de 02.12.2011 a însoţit petenta-contravenientă la sediul Poliţiei Mun. Reşiţa şi că a auzit conversaţia dintre agentul de poliţie şi conducătorul autoturismului avariat, în care agentul îi spunea acestuia din urmă că nu există probe care să o învinovăţească pe petentă, respectiv conversaţia dintre agentul constatator şi petentă în care acesta îi spunea petentei că nu i-ar fi aplicat amenda contravenţională dacă persoana care şi-a avariat autovehiculul nu i-ar fi solcitat acest lucru cu insistenţă[1]. La termenul de judecată din data de 22.10.2012, a fost audiat al doilea martor propus de petentă, respectiv martora H.S.A., care a relatat instanţei de judecată că a fost prezentă în momentul în care poliţiştii au finalizat ancheta de la locul incidentului şi că aceştia au ajuns la concluzia că singurul vinovat pentru cele întâmplate este conducătorul autoturismului avariat care nu a apreciat corect distanţa între autoturismul petentei şi stâlpul aflat pe marginea carosabilului, deşi exista suficient spaţiu de trecere, aspect demonstrat chiar de lucrătorul de poliţie care, urcându-se la volanul autoutilitarei de Poliţie, a efectuat traversarea prin acelaşi loc. De asemenea, martora a mai arătat instanţei că a însoţit-o pe petentă şi la sediul Poliţiei Reşiţa şi în timp ce aştepta pe hol l-a auzit pe unul dintre agenţii de poliţie spunându-i petentei că trebuie să-i dea amendă, întrucât conducătorul autovehiculului avariat a cerut acest lucru cu insistenţă, afirmând că nu părăseşte sediul poliţiei până când petenta nu va fi sancţionată[2]. Tot la termenul de judecată din data de 22.10.2012, instanţa de judecată a rămas în pronunţare, apoi a înţeles să amâne pronunţarea pentru data data de 29.10.2012, pentru ca în final să repună cauza pe rol fixând termen de judecată pentru data de 03.12.2012 în vederea audierii în calitate de martor exact pe conducătorul autoturismului avariat care, aşa cum au relatat martorii propuşi de petentă, a făcut presiuni asupra agenţilor de poliţie să aplice petentei o sancţiune contravenţională deşi aceasta era nevinovată pentru cele întâmplate. 3. Prin “NOTELE SCRISE” depuse la dosar pentru termenul de judecată din data 03.12.2012, petenta a arătat că NU se opune audierii în calitate de martor a conducătorului autoturismului avariat, însă învederează instanţei că acest martor nu poate fi obiectiv din moment ce la insistenţele acestuia ag. constatator a procedat la încheierea procesului-verbal contravenţional atacat, deşi ştia că petenta este nevinovată, şi mai mult martorul are un interes în cauză, respectiv de a se constata eventuala vinovăţie a petenei pentru ca aceasta din urmă să suporte ulterior cheltuielile efectuate cu reparaţia autoturismului avariat[3]. 4. Pentru termenul de judecată din data de 07.01.2013, termen la care conducătorul autoturismului avariat trebuia să se prezinte spre a fi audiat ca martor fiind citat in aces sens, petenta a formulat o cerere în probaţiune prin care a solicitat confruntarea acestuia cu martorii propuşi de petentă, respectiv martoul P.A.S. şi martora H.S.A., în măsura în care depoziţiile lor sunt contradictorii şi totodată încuviinţarea probei testimoniale în apărarea petentei cu martorul R.A. pe care s-a obligat să-l aducă fără a mai fi citat. 5. Cum conducătorul autoturismului avariat nu s-a prezentat spre a fi audiat, instanţa a dispus amânarea cauzei şi citarea acestuia cu mandat de aducere pentru termenul de judecată din data de 04.02.2013 la care a şi fost audiat, însă, faţă de cererea în probaţiune formulată de petentă şi reiterată, instanţa nu a înţeles să confrunte martorii, deşi între declaraţiile celor doi martori deja audiaţi şi cel din urmă existau contradicţii care ridicau multe dubii de natură a impiedica aflarea adevărului. Mai mult, în ceea ce priveşte audierea martorului R.A., deşi s-a formulat o cerere de apelare a cauzei după ora 13 pe motiv că acesta este nevoit să se deplaseze dintr-o localitate aflată la cca. 100 km de sediul instanţei şi din motive obiective acesta nu a putut să fie prezent mai devreme, instanţa nu a mai amânat cauza la fel cum a făcut-o pentru audierea conducătorului autoturismului avariat, a decăzut petenta din proba cu martorul R.A. întrucât nu i-a asigurat prezenţa în faţa instanţei şi în cele din urmă a respins plângerea contravenţională. Faţă de cele rezumate mai sus, se poate reţine din nou cum anumite instanţe de judecată iau în considerare la stabilirea vinovăţiei petenţilor-contravenienţi cele menţionate în cuprinsul proceselor verbale atacate, coroborându-le cu cele descrise în cuprinsul unor înscrisuri întocmite pro causa, care poartă diferite denumiri, “RAPOARTE”, “DECLARAŢII”, dar care apar mai degrabă ca nişte întâmpinări, câtă vreme în conţinutul lor se fac apărări de fond şi se ridică excepţii, în pofida faptului că sunt redactate de persoane care nu au calitatea de avocat, consilier juridic şi care nici măcar nu figurează ca părţi în cadrul procedurii judiciare. În ceea priveşte aprecierea depoziţiei martorilor audiaţi în cauza prezentată, observăm că deşi ambii martori propuşi de petentă şi audiaţi de instanţă au relatat că petenta nu se face vinovată de cele întâmplate în seara zilei de 02.12.2011 şi că agentul constatator era conştient că aplică o sancţiune nelegală, după cum reiese din motivarea sentinţei Judecătoriei Reşiţa, instanţa subliniază altceva decât cele declarate de martorii audiaţi, respectiv că: ”Martorii P.A.S.(fila 67) şi H.S.A. (fila 71), audiaţi la cererea petentei, au relvat faptul că petenta a oprit voluntar autoturismul în faţa imobilului nr. 6 situat pe strada Aleea Herculane, într-un loc nepermis, însă au susţinut că şi alte persoane procedează în acelaşi mod, că intenţia petentei a fost de a staţiona acolo pentru foarte scurt timp, precum şi că martora P.C., din cauza efectuării necorespunzătoare a manevrei de depăşire, a intrat în impact cu stâlpii metalici de protecţie.”, or, din analiza atentă asupra cuprinsului celor două declaraţii, se poate observa că acest aspect nu reiese din depoziţia niciunuia dintre cei doi martori propuşi de petentă. Totodată, o serie de alte contradicţii se pot reţine între cele declarate de părţi/martori şi cele reţinute de instanţa de judecată în cuprinsul sentinţei. Astfel, deşi petenta învederează instanţei că NU se opune audierii coducătorului autoturismului avariat ca martor, instanţa subliniază că: “La termenul de judecată din data de 03.12.2012, petenta a depus la dosar Note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea probei testimoniale cu martora P.C., apreciind că depoziţia acesteia nu poate fi obiectivă, din moment ce este persoana care a insistat ca agenţii de poliţie să procedeze la încheierea procesului-verbal şi să dispună aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale petentei, deşi cunoştea faptul că este nevinovată.”, iar sub acest aspect aducem din nou în discuţie obligaţia care revine unei instanţe de judecată, în temeiul art. 6 din CEDO, de a efectua o analiză temeinică asupra argumentelor, mijloacelor şi elementelor de probă aduse de părţi. De asemenea, în speţa în cauză petenta solicita prin “CEREREA ÎN PROBAŢIUNE” confruntarea martorilor propuşi de ea în apărare cu martorul încuviinţat de instanţă din oficiu (chiar conducătorul autoturismului avariat), de vreme ce există contradicţii majore între declaraţiile lor (declaraţia martorului P.A.S., a martorei H.S.A. şi declaraţia olografă anexată la întâmpinare, respectiv declaraţia dată în faţa instanţei de conducătorul autoturismului avariat), contradicţii de natură a îngreuna lămurirea cauzei sub toate aspectele şi stabilirea adevărului, însă instanţa de judecată nu face nici o referire cu privire la motivul pentru care a considerat că nu se impunea confruntarea martorilor, aspect care în opinia noastră echivalează cu încălcarea dreptului la apărare a petentei şi implicit a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană. Sub acest aspect reamintim că în cauza Albină c. României[4], C.E.D.O. a reţinut violarea de către instanţele române a dispoziţiilor din Convenţia Europeană, subliniind că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real “ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina “instanţei” obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa. Aşa cum am precizat mai sus, la nivelul mai multor instanţe din ţară s-a conturat o astfel de optică, în sensul de a nu fi luate în considerare depoziţiile martorilor audiaţi şi în cele din urmă de a fi respinse plângerile contravenţionale cu motivarea că petenţii-contravenienţi nu au reuşit să demonstreze că nu se fac vinovaţi de cele reţinute în cuprinsul proceselor-verbale contravenţionale atacate, deşi prin intermediul martorilor propuşi (uneori fiind singura probă în apărare) tocmai asta urmăresc să dovedească. Cu titlu de exmplu, facem trimitere la o speţă soluţionată de către Judecătoria Timişoara[5], instanţa de judecată reţinând în cuprinsul sentinţei prin care a respins plângerea contravenţională, faptul că: “Petentul doreşte să combată conţinutul procesului verbal de constatare a contravenţiei susţinut de raportul agentului constatator prin depoziţia martorului audiat la acest termen de judecată. Deşi ex propiis sensibus instanţa a putut constata faptul că martorul a relatat aproape mecanic depoziţia consemnată (…), apoi instanţa, deşi înlătură depoziţia martorului întrucât acesta a relatat “aproape mecanic”, continuă să surprindă cu următoarea constatare: “Potrivit legislaţiei interne aplicabile, procedurii contravenţionale i se aplică, dincolo de unele reguli speciale, regulile generale ale procedurii civile – aceasta nu însemană că procedura contravenţională română nu este însoţită de garanţiile unei proceduri echitabile, chiar din contră, C.E.D.O. impune cu privire la o bună parte a contravenţiilor, respectarea garanţiilor din materie penală (a se vedea cauza Anghel vs. România). Pe această linie de gândire, se poate conchide faptul că un contravenient nu este ţinut să-şi dovedească nevinovăţia, nu însemană că este suficient ca acesta să conteste procesul-verbal de contravenţie pentru a fi exonerat de răspundere – procesul-verbal de constatare a contravenţiei fiind în sine o probă a vinovăţiei persoanei contraveniente” (!!!) De asemenea, într-o altă speţă dedusă spre soluţionare Judecătoriei Reşiţa, petenta-contravenientă, prin plângerea contravenţională formulată, a arătat că a fost sancţionată contravenţional pentru că ar fi circulat fără a deţine rovinietă, ca urmare a unei confuzii create în ceea ce priveşte numărul de înmatriculare al autovehiculului ei (NN-50-NNN) şi cel al autovehiculului (NN-60-NNN) surprins de camerele foto. ale C.N.A.D.N.R. şi că la data şi ora săvârşirii presupusei contravenţii (21.01.2013) se afla la locul de muncă şi nici o altă persoană nu a folosit în acea zi autoturismul pentru a se putea reţine că a circulat fără a deţine rovinietă, aspect care poate fi confirmat de doi colegi ai săi pe care îi propune ca martori în apărare. Prin sentinţa pronunţată[6], instanţa a respins plângerea contravenţională, reţinând în prealabil că este inutilă administrarea probei cu martorii propuşi de petenă şi cu toate acestea în motivarea sentinţei subliniază faptul că: ”(…) cele consemnate în curprinsul actului sancţionator corespund realităţii, (…) rezultând că aceasta (petenta – s.n. A.P.) a circulat cu autoturismul proprietate personală fără a deţine rovinietă.”, fără însă ai fi dat posibilitatea petentei să dovedească prin martorii propuşi faptul că, dimpotrivă, în acea zi petenta nu a părăsit locul de muncă şi nu a dat autoturismul spre folosinţă altei persoane pentru a se putea reţine că “aceasta a circulat cu autoturismul fără a deţine rovinietă” şi că este posibil să se fi creat totuşi o confuzie. Ca o scurtă notă critică la aceste soluţii, aşa cum am arătat şi cu altă ocazie[7], este absurd şi descalificant pentru orice profesionist al dreptului să susţină că procesul verbal constituie ”în sine o probă a vinovăţiei persoanei contraveniente“, atâta timp cât orice persoană acuzată de săvârşirea unei contravenţii se bucură şi ea de prezumţia de nevinovăţie, potrivit art. 6 § 2 din CEDO; apoi, raportul agentului constatator este un act extrinsec care nu poate susţine şi completa procesul-verbal contravenţional şi cu atât mai puţin un asemenea înscris nu poate constitui mijloc de probă care să stea la baza stabilirii vinovăţiei unei persoane acuzate că ar fi săvârşit fapte de natură contravenţională, câtă vreme un astfel de înscris este doar un simplu instrument de evaluare a activităţii agentului constatator[8]. De asemenea, în procedura de soluţionare a plângerilor contravenţionale, în măsura în cara instanţa consideră că martorul propus în apărare de petent şi audiat în cauză a relatat “aproape mecanic” sau că are “atitudine nesinceră”, astfel cum se mai arată în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti analizate de noi, considerăm că o soluţie de bun-simţ şi care ar constitui totodată o garanţie în plus asupra faptului că în cauză urmează a se pronunţa o soluţie justă, ar fi reaudierea martorului sau chiar confruntarea acestuia cu agentul constatator, iar în măsura în care în final s-ar putea reţine că totuşi martorul a ascuns adevărul, nimic nu opreşte instanţa de judecată sau părţile să sesizeze organele competente pentru a se dispune faţă de martor cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 260 Cod penal. În final, arătăm că am înţeles să prezentăm speţele de mai sus întrucât, aşa cum am precizat, la nivelul unor instanţe în ultima vreme s-a creat o practică extrem de periculoasă, existând în momentul de faţă riscul ca plângerea contravenţinală ca şi cale de atac împotriva proceselor verbale contravenţionale să nu mai reprezinte un remediu efectiv în sensul art. 13 din CEDO şi astfel o persoană care reclamă unei instanţe de judecată faptul că a fost sancţionată pe nedrept şi are posibilitatea să şi dovedească acest aspect, să realizeze că şansele de a obţine anularea unui proces-verbal netemeinic sunt nule atâta timp cât judecătorul chemat să facă dreptate înlătură cu uşurinţă declaraţia martorului propus în apărare pentru că are falsa impresie că acesta declară mecanic, ori că apreciază atitudinea nesinceră a martorului, cu consecinţa respingerii plângerii contravenţionale şi menţinerii unui proces-verbal nelegal şi/sau netemeinic, o asemenea finalitate trezind în conştiinţa justiţiabilului convingerea că eventualele abuzuri din partea unor agenţi ai statului în loc să fie sancţionate de judecători, dimpotrivă, sunt tolerate la nesfârşit. [1] Vezi pe larg declaraţia martoului P.A.S. – AICI. [2] Vezi pe larg declaraţia martorei H.S.A. – AICI. [3] Vezi „NOTELE SCRISE” depuse la dosarul cauzei – AICI [4] Hotărârea C.E.D.O. din 28.07.2005 pronunţată în cauza Albină c. României este publicată în M. Of. nr. 1049/2005. [5] Sentinţa nr. 3749 din 18.03.2013 a Judecătoriei Timişoara pronunţată în dosarul nr. 4098/325/2013 (complet C28V – judecător Jebelean Mădălina). [6] Sentinţa civilă nr. 1655 din 14.06.2013 a Judecătoriei Reşiţa (complet C8 – judecător Pop Ioana-Luciana) [7] Pentru detalii a se vedea Andrei PAP, Natura juridică şi valoarea probatorie a raportului agentului constatator. Aspecte din practica judiciară în materie contravenţională, articol publicat în RNSJ la data de 29.04.2013 şi jurisprudenţa citată acolo (juridice.ro). [8] A se vedea Adresa nr. 4324 din 21.02.2013 transmisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin – AICI
Posted on: Fri, 23 Aug 2013 07:37:33 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015