Judecata preadventa Textul de memorat: „Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împă- răţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” (Daniel 7:27) De asemenea, viziunile din Daniel 7 şi 8 ne dezvăluie faptul că, la un anumit moment din istorie, această lucrare desfăşurată de Hristos în cer pentru noi a intrat într-o a doua fază, pe care noi o numim „judecata [de cercetare]”. Uneori este nu- mită „Ziua escatologică a Ispăşirii” – escatologică, fiindcă ţine de timpul sfârşitului, şi Ziua Ispăşirii, deoarece a fost prefigurată de serviciul care avea loc în Ziua Ispăşirii în sanctuarul pământesc. 1.Viziunea lui Daniel şi judecata 1. Citeşte Daniel 7:1-14.Ce evenimentestedescrisaici? Daniel / Daniel 7 1 În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. 2 Daniel a început şi a zis: ,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. 3 Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. 4 Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. Mam uitat la ea, pînă în clipa cînd i sau smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i sa dat o inimă de om. 5 Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea întro rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i sa zis: ,,Scoală-te, şi mănîncă multă carne!`` 6 După aceea mam uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i sa dat stăpînire. 7 După aceea mam uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne. 8 Mam uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură..., care vorbea cu trufie. 9 Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd sau aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. 10 Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. Sa ţinut judecata şi sau deschis cărţile. 11 Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: mam uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li sa îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit. 13 Mam uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I Sa dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să -i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. Imaginează-ţi că te-ai afla chiar acum înaintea lui Dumnezeu şi că ai fi judecat după toate faptele tale. Poţi spera că vei rămâne în viaţă exclusiv pe baza a ceea ce este scris în rapoarte că ai făcut tu, pe baza faptelor tale bune? Atunci care este singura ta speranţă la judecată? 2.Cum se desfăşoară judecata 2. Citeşte Geneza 3:8-20. Ce face Dumnezeu înainte de a anunţa pedeapsa? Facerea - Geneza / Genesis 3 8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui sau ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i -a zis: ,,Unde eşti?`` 10 El a răspuns: ,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi -a fost frică, pentrucă eram gol, şi mam ascuns.`` 11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: ,,Cine ţi -a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?`` 12 mul a răspuns: ,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lîngă mine, ea mi -a dat din pom şi am mîncat.`` 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,,Ce ai făcut?`` Femeia a răspuns: ,,Şarpele ma amăgit, şi am mîncat din pom.`` 14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: ,,Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă. 15 Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.`` 16 Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.`` 17 mului i -a zis: ,,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănînci deloc din el,` blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18 spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp. 19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.`` 20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii. 3. Cum se încheie judecata în cazul sfinţilor? Daniel 7:22 Daniel / Daniel 7 22 pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia. „Faptul că poporul recunoscut al lui Dumnezeu este înfăţişat ca stând înaintea Domnului în haine murdare, trebuie să conducă la umilinţă şi la o profundă cercetare a inimii din partea tuturor acelora care mărturisesc Numele Lui. Aceia care într-adevăr şi-au curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr vor avea cea mai umilă părere despre ei. [...] Dar, deşi trebuie să fim conştienţi de starea noastră păcătoasă, trebuie să ne sprijinim pe Domnul Hristos ca fiind neprihănirea noastră, sfinţenia şi răscumpărarea noastră. Noi nu putem răspunde acuzaţiilor aduse de Satana împotriva noastră. Numai Domnul Hristos poate asigura o apărare eficientă în favoarea noastră. El este în stare să îl aducă la tăcere pe acuzator, cu argumente fundamentate nu pe meritele noastre, ci pe ale Sale.” – Mărturii, vol. 5, p. 471, 472 Ce explicaţii ne oferă acest paragraf pentru a ne ajuta să înţelegem de ce este judecata o veste bună? 3.Perioada în care se desfăşoară judecata 4. Citeşte Daniel 7:7-10, 21,22,25,26. Când are loc judecata descrisă aici? Daniel / Daniel 7 7 După aceea mam uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne. 8 Mam uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură..., care vorbea cu trufie. 9 Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd sau aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. 10 Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. Sa ţinut judecata şi sau deschis cărţile. 21 Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i -a biruit, 22 pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia. 25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp... de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. 26 Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. 5. De ce are Dumnezeu nevoie de judecată? Nu-i cunoaşte El„ pe cei ce sunt ai Lui”? 2 Timotei 2:19 2 Timotei / 2Timothy 2 19 Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: ,,Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui``; şi: ,,Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!`` Dumnezeu este atotştiutor şi este evident că El ştie foarte bine cine sunt copiii Săi. El nu are nevoie de judecată pentru a hotărî pe cine să salveze şi pe cine nu. Judecata preadventă demonstrează mai degrabă că El, în calitate de Judecător, a procedat corect în planul de mântuire. Pe de altă parte, fiinţele cereşti vor să se asigure că oamenii mântuiţi sunt nişte fiinţe pe care se poate conta odată ce au primit viaţa veşnica „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui.” Cum poţi dobândi certitudinea că eşti a(l) Lui? Care este singurul mod de a avea această certitudine? (Romani 8:1) 4.Încheierea judecăţii 6. Reciteşte Daniel 7 Care sunt urmările judecăţii preadvente? Daniel / Daniel 7 1 În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. 2 Daniel a început şi a zis: ,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. 3 Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. 4 Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. Mam uitat la ea, pînă în clipa cînd i sau smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i sa dat o inimă de om. 5 Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea întro rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i sa zis: ,,Scoală-te, şi mănîncă multă carne!`` 6 După aceea mam uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i sa dat stăpînire. 7 După aceea mam uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne. 8 Mam uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură..., care vorbea cu trufie. 9 Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd sau aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. 10 Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. Sa ţinut judecata şi sau deschis cărţile. 11 Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: mam uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12 Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li sa îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit. 13 Mam uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14 I Sa dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să -i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 15 Eu, Daniel mam turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu mau înspăimîntat. 16 Mam apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi -a vorbit şi mi le -a tîlcuit astfel: 17 ,,Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt. 18 Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie. 19 În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea; 20 şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne. 21 Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i -a biruit, 22 pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia. 23 El mi -a vorbit aşa: ,,Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi -l va zdrobi. 24 Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi. 25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp... de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. 26 Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. 27 Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi -L vor asculta! 28 Aici sau sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, mau turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi sa schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea. Judecata are mai multe urmări majore: 1. Fiul omului este încoronat. El primeşte „stăpânire, slavă şi putere împărătească” (Daniel 7:14). 2. Sfinţii primesc împărăţia pentru totdeauna. Judecata are în vedere binele lor (Daniel 7:22). Sfinţii au, în mod neîndoielnic, o relaţie foar- te strânsă cu Fiul omului. În momentul în care primeşte Împărăţia, Fiul omului îi invită pe sfinţi să I se alăture, pentru că Împărăţia Lui este şi Împărăţia lor (Daniel 7:27). Prin urmare, judecata face posibilă reunirea Împăratului veşnic cu poporul Său. Aceasta este răsplata cea mare, dorită de ambele părţi. 3. Rebeliunea este înfrântă şi răzvrătiţii nimiciţi. Duşmanii poporului lui Dumnezeu sunt judecaţi. După ce face război cu sfinţii, cornul mic este învins şi nimicit pentru totdeauna (Daniel 7:25,26). 4. Este demonstrată dreptatea absolută a lui Dumnezeu. Judecata din curtea cerească este publică, îngerii având posibilitatea de a participa la cercetări. Toţi pot vedea că Dumnezeu acţionează în mod echilibrat, îm- pletind dragostea cu dreptatea. De aceea, în final, toţi vor recunoaşte că Dumnezeu a procedat drept, vor recunoaşte că El este drept şi că El este dragoste. Întreaga procedură urmăreşte să ofere asigurarea că universul va fi un loc sigur pentru eternitate (vezi Psalmii 51:4; Romani 3:4). „Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi bucurie pulsează prin vasta creaţie. De la Acela care a creat toate lucrurile se revarsă viaţa, lu- mina şi fericirea prin toate domeniile spaţiului infinit. De la atomul cel mai mic până la lumile cele mai mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsu- fleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi cu bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 678 5.O asigurare solida 7. De ce este îndemnat tot pământul să tresalte de bucurie? Psalmii 96:11-13 Psalmi / Psalms 96 11 Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea! 12 Să tresalte cîmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie 13 înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pămîntul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui. 8. CiteşteRomani14:10-12şi2Corinteni5:10.Ceefectartrebuisăaibă realitatea judecăţii asupra modului nostru de a trăi? Romani / Romans 14 10 Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11 Fiindcă este scris: ,,Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.`` 12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuş lui Dumnezeu. 2 Corinteni / 2Corinthians 5 10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care -l va fi făcut cînd trăia în trup Ideea că oamenii neprihăniţi ar fi scutiţi de judecată nu este susţinută de Biblie. Ei sunt reabilitaţi la judecată şi păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna, dar gândul că vor trebui să apară în faţa Judecătorului îi încu- rajează să ducă o viaţă de loialitate şi de răspundere personală. În acest fel, asigurarea mântuirii este însoţită de imboldul puternic de a avea un comportament moral. Raţionamentul ar fi următorul: Dumnezeu a făcut atât de multe pentru noi, încât noi Îl iubim şi căutăm să ne exprimăm dra- gostea faţă de El, ascultându-L în toate. 6.Studiu suplimentar „Acela care locuieşte în sanctuarul ceresc judecă drept. El are o sim- patie mai mare faţă de poporul Său, care se luptă cu ispitele într-o lume a păcatului, decât faţă de oastea îngerilor care stau în jurul tronului Său.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 176 „Satana are o cunoaştere exactă a păcatelor pe care i-a ispitit pe copiii lui Dumnezeu să le săvârşească şi îşi îndreaptă acuzaţiile împotriva lor, spunând că, prin păcate, ei au pierdut ocrotirea divină şi pretinzând că are dreptul să-i distrugă. El îi declară vrednici să fie scoşi, la fel ca el, de sub ocrotirea lui Dumnezeu. [...] Dar, deşi au păcătuit, urmaşii lui Hristos nu s-au predat să fie stăpâniţi de uneltele satanice. Ei s-au pocăit de pă- cate şi L-au urmat pe Domnul cu umilinţă şi în pocăinţă, iar Apărătorul divin mijloceşte în favoarea lor. Acela care a fost insultat cel mai mult de nerecunoştinţa lor, cel care le cunoaşte păcatul, dar şi pocăinţa, declară: «Domnul să te mustre, Satano! Eu Mi-am dat viaţa pentru aceste suflete. Sunt săpate în palmele Mele. Aceşti oameni pot avea nedesăvârşiri de caracter, poate au greşit în străduinţele lor, dar s-au pocăit, iar Eu i-am iertat şi i-am primit.»” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 588, 589 1. Unde au apărut pentru prima dată îndoielile cu privire la dreptatea, Legea şi obiectivitatea lui Dumnezeu: pe pământ sau în cer? Care sunt implicaţiile răspunsului la această întrebare, în special în ceea ce pri- veşte motivul pentru care este necesară judecata cerească? 2. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea proclamă mesajul despre jude- cată de mai mulţi ani, dar Domnul Hristos nu a revenit. De ce durează atât de mult? De ce este important să ţinem cont de faptul că noi, oa- menii, avem o perspectivă foarte limitată asupra timpului? Gândeşte-te la câteva perioade profetice din Biblie şi imaginează-ţi cât de uşor se puteau descuraja cei care au trăit în acele vremuri. Din perspectiva lor, perioadele profetice respective păreau a fi o veşnicie! 3. Mulţi creştini declară că ei cred în conceptul biblic de judecată. (Nici nu ar putea altfel, din moment ce el apare pretutindeni în Biblie!) Cum ne ajută conectarea acestui concept la serviciile din sanctuar să desco- perim adevăruri esenţiale despre natura judecăţii şi despre asigurarea pe care ea ne-o oferă?
Posted on: Fri, 22 Nov 2013 19:34:55 +0000