Jurnal de bord ( putin aniversar) Buna sa va fie viata ca eu tot mi-o doresc in fiecare zi si cateodata chiar imi iese... Azi implinesc o varsta care ma face sa imi caut cartea de munca, sa adun anii de lucru, sa fac socoteli si sa incep sa calculez pensia. La naiba, cum de au trecut atat de repede? In fine, nostaliile nu-si au rostul, mai ales ca nu fac parte din tema. Buuun, cate s-au intamplat in dimineata asta, wow, ar trebui sa le scriu ,dar sa nu plictisesc. daca ieri spuneam ca am facut putina educatie cu un sofer nesimtit, ei, bine, azi dimineata aud un claxon de masina, eu in curte cu o cafea intr-o stacana, ma uit la poarta, ma indrept catre poarta si vad cu un nene imi arata un deget mijlociu precum un carnacior de bere. Vad insemnele masinii ca e de firma si e colantata, recunosc cazul, ma opresc si in marinimia mea flexez ambele brate si ii arat ca am 2 degete mijlocii. Omul ,cred ca nu a prevazut reactia.A plecat de pe loc in viteza a doua. Ma intreb, maine sau luni va veni cu 3 maini? Ca sa stiu cate imi pregatesc si eu... Dupa ceva vreme, aud la poarta " Aloooo!" m-am gandit ca mitocanu, coate goale, a revenit sa atace. Deja eram cu mana intinsa catre un maturoi de curte facut din nuiele. Cand, un curier imi zice " Aveti un colet". M-am gandit ca in ultima vreme n-am mai facut cumparaturi on-line, asa ca m-am indreptat stangaci catre poarta. O cutie mare a scos curierul din masina si in mintea mea a incoltit ideea ca poate am castigat,fara sa joc, un frigider, un aragaz sau o masina de spalat vase. Ii zic omului, "nene eu nu am comandat nimic!". El se uita la mine cu mila si zice " doamna, aveti niste flori!" . Si dupa ce dau seria de buletin, il vad pe musiu ca ia cutterul si jap, jap deschide ca sa verifice in ce stare se aflau . M-a uns pe sufletel, mai ales ca le-am primit de la o mare doamna. Mi-a zis omul "La multi ani!" si a zbughit-o... Oare ce parere i-am facut ? dar mai conteaza? Azi mi-am luat permisiunea sa adaug la meniul meu festiv o sorbitura de sampanie ca sa ne simtem bine. Singurul lucru pe care nu o sa mi-l permit va fi desertul pe care o sa il las in seama familiei mele. In rest, mergem pe varianta "Dama cu camelii", niste degresata, niste cartonata, niste 0% zahar si apa chioara de ambii ochi ( haha). Oricum, apreciez ca sublimul meu corp aruncat viu sau inert pe cantar arata cu lipsa la gramaj. Ca doar pastrez retzetarul precum farmacistul care umbla cu otrava.... Bucurie mare mi-a facut sotul care ma sustine in aceasta lupta si care mi-a dat in sfarsit motivatia de a ajunge la acea greutate pe care o consider ideala. Mi-a explicat ce si cum , dar nu spun mai multe ca e rusine... gata pe ziua de azi cu jurnalul, raman in continuare uimita de aprecierea cititorilor si sper sa va fac o mica placere in fiecare zi ( maaaama, ce am dat cu periuta!). Va pup virtual ca mi se ard turtele de ovaz in cuptor si pierd glasul ca sa nechez melodios.
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 08:25:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015