LEGENDA MACULUI Candva, in negura Timpului, in triunghiul format intre statele numite azi Thailanda, Myanmar si Laos traia un tanar modest ca stare materiala dar bogat spiritual. Inainte de a se casatori tanarul a considerat ca trebuie sa cunoasca mai intai lumea, sa nu ramana cu un vis neimplinit si mai apoi atentia sa ii fie distrasa de la sotie si de la familie. Logodnica a plans si l-a rugat sa nu plece, sa nu mai amane, cu anii, casatoria hotarata inca de cand erau foarte tineri. Tanarul a ramas ferm in hotararea sa si a plecat in lume pentru a se gasi pe sine. A calatorit mult, a cunoscut multi oameni, a suferit, s-a bucurat si multe a invatat din proprie experienta - lectii care nu mai pot fi uitate vreodata. In calatoriile lui a ajuns intr-un tinut pe care l-a considerat cel mai frumos - poate pentru ca acolo a intalnit o minunata printesa de care s-a indragostit si fericirea lui era mare pentru ca si printesa - Nin pe numele ei - s-a indragostit de el si i-a jurat iubire vesnica. Cu sufletul sfasiat intre fericirea iubirii impartasite si a datoriei fata de logodica lui care - si ea - ii jurase iubire tanarul nu a mintit-o pe printesa si i-a spus adevarul dureros: onoarea il obliga sa isi respecte cuvantul dat logodnicei inainte de plecare. Nin l-a iubit si mai mult pentru sinceritate si i-a spus ca liber este sa plece atunci cand doreste si aceasta ar trebui sa se intample cat mai curand pentru ca logodnica s-ar putea stinge in lacrimi de dor. Tanarul a plecat, cu inima grea, dar convins ca iubirea pentru logodnica este iubirea adevarata iar iubirea pentru Nin este mai mult o placere a simturilor. Dar inima nu prea ii spunea la fel… A ajuns acasa si a fost intampinat cu bucurie de parinti si de logodnica. Cinstit din fire i-a spus si logodnicei, inainte de a se casatori, ce s-a intamplat pe meleagurile indepartate. Logodnica a zambit, linistindu-l ca Nin e departe dar ea e langa el si acolo va ramane. Au petrecut la nunta si totul parea sa fie bine - dar dorul de Nin il sfasia pe tanar zi dupa zi si noapte dupa noapte. Gandul ii era numai la ea. Intr-o noapte a visat ca palatul printesei a ars iar frumoasa la care ii ramasese gandul a murit, inima ei transformandu-se intr-o piatra stralucitoare si rosie ca sangele, numita rubin, simbol al puterii divine, a vietii si a dragostei clocotitoare, tamaduitoarea tuturor bolilor si care are darul de a impaca iubitii certati. Rubinul ii face pe razboinici invincibili in lupta si este asociat cu pasiunea si curajul. Nefericitul indragostit ia din nou drumul catre indepartatul castel si dupa multe peripetii reuseste sa gaseasca piatra in care, dupa cum credea el, dainuia inca inima iubitei sale. Strange piatra la piept si o duce acasa, ascunsa sub camasa, langa inima, si nu se mai desparte de ea. Dar, intr-o zi, sotia sa, geloasa, il urmareste cand e la scaldat, ia piatra si o arunca in gradina casei. Piatra se sparge si din fiecare fragment rasare un mac. Vazand rautatea sotiei tanarul tare s-a suparat, dar nu mai avea ce face - doar sa priveasca minunatele flori rosii ca sangele care umpleau acum gradina casei. In fiecare noapte uda perna cu lacrimi de dor. Pentru a-si lua definitiv ramas bun printesa Nin i s-a arata din nou in vis si i-a spus ca ii ofera in dar latexul existent in capsulele de mac, pentru a-si aminti vesnic de frumusetea iubirii lor tragice dar fara a mai suferi, fara ca sufletul sa-l mai doara…
Posted on: Fri, 02 Aug 2013 18:50:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015