LIBERTATEA ŞI RESPONSABILITATEA Libertatea Libertatea este, deopotrivă, o valoare personală şi una colectivă. Toţi oamenii doresc să fie liberi, în ceea ce priveşte gândirea şi manifestările propriei personalităţi. O societate care luptă pentru democraţie, luptă pentru libertate (însă, fără ca termenii democraţie şi libertate să fie sinonimi). Idealul pentru care au luptat românii în 1989 a fost libertatea. Dorinţa oamenilor de a fi liberi nu este o caracteristică a societăţii contemporane ci este un drept, pe care omul îl posedă prin natura sa. De regulă, expresia a fi liber este analizată în opoziţie cu expresia a nu fi liber. Iată câteva sensuri: A fi liber înseamnă permisiunea de a merge oriunde (prima folosire a acestui sens – 1843) a nu fi supus constrângerilor şi a nu avea obligaţii în general (prima utilizare – 1596) sau de muncă şi datorie (1697) a acţiona fără restricţii (prima utilizare – 1578) a fi purtător al consecinţelor acţiunilor sale ( a fi responsabil) A nu fi liber înseamnă limitarea posibilităţii de a circula liber a fi supus constrângerilor şi datoriilor existenţa unor restricţii în ceea ce priveşte acţiunile oamenilor existenţa unor persoane care nu sunt responsabile pentru consecinţele actiunilor lor Toate aceste permisiuni care ne fac să ne simţim liberi sunt, în majoritatea cazurilor, rezultatul interacţiunii sociale, a relaţiilor cu ceilalţi oameni. De multe ori , situaţia în care cineva este liber se asociază celei în care libertatea altei persoane este îngrădită. Din acest punct de vedere libertatea poate fi înţeleasă ca o relaţie socială care se referă la : o) o trăsătură, sau un drept al persoanei ; o) o proprietate a oamenilor; o) o idee, o valoare a civilizaţiei umane, păstrată şi reevaluată din generaţie în generaţie ; o) capacitatea de a îndruma comportamentul unei alte persoane ; o) absenţa constrângerilor; o) posibilitatea de a participa la decizii ; Marea diversitate semantică a termenului de libertate a determinat acceptarea ideii că, de fapt, vorbim despre diferite tipuri de libertăţi, şi nu despre o singură libertate ca libertate totală, absolută. Diversitatea, în ceea ce priveşte tipurile de libertăţi, poate fi explicată prin complexitatea vieţii sociale, a multiplelor interrelaţionări ale fiecărui om cu ceilalţi oameni. Astfel, putem distinge : o) libertatea personală – se referă la dreptul oricărei persoane de a refuza amestecul altora (ca persoane fizice sau reprezentanţi ai unei autorităţi ) în viaţa intimă sau pe durata anumitor activităţi. Astfel, o societate democratică recunoaşte şi apară libertăţi personale precum : - libertatea cuvântului, libertatea de exprimare şi libertatea presei ; - libertatea de credinţă, - libertatea de întrunire şi asociere, - libertatea deciziilor în probleme de interes personal, - dreptul la apărare egală din partea legii. o) libertatea politică – se referă la posibilitatea cetăţenilor de a participa la luarea deciziilor de interes public prin : - libertatea votului (cu ocazia alegerilor, a referendumului sau în alte situaţii de luare a unei decizii colective) ; - libertatea opoziţiei politice ; - libertatea de acţiune politică a unor organizaţii particulare locale sau naţionale , care oferă posibilitatea exercitării libertăţii personale şi politice ; - libertatea şi totodată dreptul cetăţenilor de a se informa şi de a fi informaţi de către autorităţi , în legătură cu deciziile politice adoptate, - controlul actului de guvernare, libertatea de a critica acţiunile puterii, cu scopul de a determina schimbarea deciziilor incorecte ; o) libertatea economică se referă la posibilitatea oamenilor de a acţiona liber în dubla lor calitate de producători şi consumatori ; ea se fundamentează pe proprietatea privată şi presupune : - libertatea agentului economic de a acţiona în limitele legii, cum crede că este mai bine pentru atingerea scopurilor (libertatea de a iniţia o afacere , de a o conduce etc.) ; - libertatea schimbului de bunuri şi servicii între producători şi consumatori ; - libertatea consumatorului de a alege bunurile şi serviciile dorite, în cantităţile necesare. Într-o societatea democratică se constată o permanentă limitare a sferei de acţiune a statului în vederea creşterii libertăţii economice a oamenilor. Diferitele tipuri de libertăţi se află in interacţiune . Uneori este posibil să se afle pentru scurtă vreme în conflict, dar specific societăţii democratice este dialogul şi soluţionarea conflictelor prin negociere. Responsabilitatea Responsabilitatea este o valoare importantă într-o democraţie. Ea este garantul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Dacă atât statul cât şi cetăţenii îşi îndeplinesc responsabilităţile, libertatea personală şi cea colectivă vor fi protejate (apărate). De la o zi la alta, oamenii se confruntă cu problema asumării şi îndeplinirii responsabilităţilor. Pentru a analiza responsabilităţile este foarte important să examinăm câteva dintre sursele acestora. Există mai multe surse principale ale responsabilităţii: Promisiunile (spre exemplu, dacă aţi promis unui coleg sprijin în pregătirea temelor, aveţi responsabilitatea de a vă respecta promisiunea) ; Efectuarea temei, a unei sarcini de lucru ( spre exemplu, responsabilitatea pe care o au elevii de a pregătii lecţiile pentru şcoală) ; Profesia (exercitarea oricărei profesii implică îndeplinirea unei responsabilităţi) ; Legea ( prin intermediul legilor sunt stabilite responsabilităţi pentru toţi membrii societăţii); Obiceiurile şi tradiţiile comunităţii ( spre exemplu, responsabilitatea tinerilor de a respecta şi ajuta persoanele în vârstă) ; Calitatea de cetăţean (spre exemplu, cetăţenii au responsabilitatea de a participa la vot) ; Principiile morale (spre exemplu, fiecare persoană are responsabilitatea de a-i respecta pe ceilalţi membrii ai comunităţii). Unele dintre responsabilităţi sunt individuale, ca responsabilităţi pe care fiecare persoană le are faţă de alte persoane sau faţă de comunitate. Aceste responsabilităţi sunt asociate drepturilor şi libertăţilor persoanei, cum sunt : · Responsabilitatea unei promisiuni ; · Responsabilităţi ce provin din realizarea unor acţiuni individuale; · Responsabilitatea votului; · Responsabilitatea opiniilor.. Îndeplinirea acestor responsabilităţi se soldează cu efecte pozitive pentru fiecare persoană. . Astfel, o persoană care îşi îndeplineşte responsabilităţile : · este mai liberă ( prin diminuarea posibilelor constrângeri) ; · capătă respect faţă de sine, încredere în capacităţile proprii · se bucură de respectul şi aprobarea celorlalţi membri ai comunităţii. Alte responsabilităţi sunt colective. Ele aparţin unor grupuri de interese (spre exemplu organizaţii neguvernamentale, asociaţii profesionale, grupuri ecologice) sau chiar statului. În acest caz îndeplinirea responsabilităţii presupune voinţa şi acţiunea colectivă (spre exemplu, statul are responsabilitatea de a garanta drepturile şi libertăţile cetăţenilor sau diferitelor grupuri de interese au responsabilitatea de a-şi îndeplini responsabilităţile faţă de ceilalţi membri ai comunităţii). Îndeplinirea responsabilităţilor colective asigură: armonia socială; respectul cetăţenilor faţă de respectivele instituţii; încrederea comunităţii.
Posted on: Fri, 20 Sep 2013 11:05:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015