LIMBA MIELULUI - DIURETIC NATURAL ȘI TRATAMENT ANTI-RID Limba-mielului (Borago officinalis din Familia Boraginaceae) este o planta erbacee anuala cataratoare. Ea creste in locurile insorite, pe marginea drumurilor, pe terenurile virane. De asemenea mai este intalnita si in gradini, in straturile florilor, fiind considerata un dusman al gradinarilor, insa cu toate acestea calitatile ei terapeutice o recomanda ca un excelent leac natural. Planta se remarca prin faptul ca este acoperita in intregime cu peri aspri si are inaltimea cuprinsa intre 30-70 cm. Tija plantei este goala pe dinauntru, este groasa si paroasa, foarte ramificata. Frunzele sunt ovale, ridate si aspre la atingere, cu peri pe ambele fete. Florile au culoarea albastra vie, sunt grupate in inflorescente in varful plantei si au 5 petale ascutite, dispuse in stea cu 5 colturi. Fructele sunt mici, asemanatoare cu nucile si au seminte negre. In popor planta mai este cunoscuta si sub denumirile de alior, boranta, laptele canelui, limba boului, mierea ursului sau otratel. In traditia populara frunzele si florile de limba-mielului se puneau in oblojeli pe rani. Decoctul din planta se lua contra varsatului, scarlatinei si in bolile basicii udului (asa cum se spunea in trecut la vezica urinara). Ceaiul din flori se lua contra tusei, iar in Maramures ceaiul din flori, frunze sau radacini se folosea contra racelilor si raguselii, pentru “coacerea” tusei si curatirea sangelui. In plus, acest ceai se mai lua si contra retentiei de urina. Compozitie chimica: Atat frunzele, cat si florile de limba-mielului sunt bogate in minerale diuretice. Planta mai contine un mucilagiu care are calitatea de a alina durerile mucoaselor. Din semintele plantei se extrage un ulei bogat in acizi grasi nesaturati. Alti compusi importanti mai sunt acidul salicilic, flavonoidele, rasinile, proteinele si vitamina C. Florile si frunzele mai contin si niste substante care ataca ficatul si provoaca cancer, numite alcaloizi pirolizidinici. De aceea Comisia Europeana se pare ca va lua in considerare interzicerea comercializarii speciilor de limba-mielului care contin acesti alcaloizi. Actiune farmacologica: Una dintre cele mai importante actiuni ale plantei este cea diuretica datorita sarurilor de potasiu continute. Astfel, limba-mielului normalizeaza functionarea renala, favorizeaza eliminarea clorurilor si se utilizeaza pentru cresterea diurezei si drenarea toxinelor si deseurilor toxice din organism. Planta se foloseste si in stari de raceala si in bronsite ca sudorific (stimuleaza transpiratia), febrifug (scade febra) si emolient al cailor respiratorii. Ea este si un cicatrizant excelent datorita alantoidei, intareste memoria si este sedativ cardiac. In general se foloseste la maladii infectioase. Uleiul de limba-mielului aplicat extern previne imbatranirea pielii, combate aparitia ridurilor si este util la tratarea unghiilor si parului fragil. Limba mielului se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni cutanate, afectiuni bronho-pulmonare, afectiuni respiratorii, afectiuni renale si urinare, amenoree, arterita, arsuri, astm, boli ale vezicii urinare, boli infecto-contagioase, boli de stomac, boli hepatice, bronsita, cistita, colita, constipatie, colici renale, crampe musculare, depresie (in special in menopauze), dismenoree, edeme, gripa, guta, inflamatii, insuficienta renala, iritatii in gat, insomnie, litiaze renale, memorie slaba, metroragie, migrena, nefrite, oligurie, palpitatii, par, raguseala, rani, raceala, retentie de urina, reumatism, riduri, scarlatina, sedativ cardiac si nervos, tulburari ovariene, tuse, ulceratii, unghii, varsat. Mod de folosire: Infuzie - peste 2 lingurite de flori se pun 250 ml apa clocotita. Se lasa timp de 10 minute acoperit, dupa care se va strecura. Se pot consuma 2-3 cani pe zi in retentii urinare sau in alte afectiuni descrise mai sus. Macerat - 2 lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml de apa la temperatura camerei si se lasa pentru 8 ore, dupa care se strecoara. Se incalzeste putin preparatul si se consuma 2 cani pe zi. Pulbere - planta se macina cu rasnita de cafea. Se ia o lingurita de pulbere si se va tine in gura timp de 10 minute, apoi se va inghiti cu putina apa. Planta proaspata se poate consuma in diferite salate de cruditati sau se poate pune la orice mancare. Suc - se consuma inaintea meselor principale o lingura de suc din planta proaspata diluat la 1 pahar de apa. Durata tratamentului precum si dozele variaza in functie de fiecare afectiune in parte si de felul cum reactioneaza organismul, dar se va lua pana la disparitia fenomenelor care se doresc tratate. Articol realizat cu sprijinul dlui Dr. Eugen Giurgiu Redactat de Dr. Frunza Alexandru
Posted on: Mon, 22 Jul 2013 08:36:21 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015