La Babilon De ce arde soarele Când eram copil, îmi plăcea poezia „Mai am un singur dor”, cântată pe melodia aceea funebră pe care o cunoaştem cu toţii. Ştiam de ce se mişcă în mine moleculele, cu toate că n-aveam habar ce este o moleculă. Peste tot exista un principiu divin şi fiecare frunză căzând era în armonie cu universul. Apoi am început să învăţ numele lucrurilor, numele oamenilor, am început să văd abia ca prin ceaţă. Am început să văd piatra şi pomul, câinele, bărbatul, femeia, şi eram atât de puţin eu, atât de dezamăgit. Acum mă întorc din nou încetul cu încetul cu faţa la mine şi mă văd undeva, foarte departe. Stau acolo şi îngân Mai am un singur dor şi-mi fac semne cu braţele să mă duc, să mă duc. Căci iată, ştiu din nou de ce arde soarele şi-mi vine să cânt sub imensa ploaie de stele. 1977
Posted on: Wed, 30 Oct 2013 06:52:18 +0000