La Deva a fost Salonul hunedorean de carte - 2013 și mi-am cumpărat „Critica rațiunii pure” a lui Kant. O valoare perenă fundamentală, care mi-a modelat (greu, profund) gândirea pe vremea studenției. Am avut-o, așa cum am avut ”Logica mare” a lui Hegel, dar bibilioteca mi-a vândut-o fraudulos, ca și colecția de pictură, colecția de ceramică și înregistrările cu obiceiuri vechi și folclor din Oaș și Maramureș, ex-soția deși justiția mi le-a atribuit la partaj... Goethe scria că a deschide o pagină din Kant înseamnă a intra într-o cameră plină de lumină, așa că voi avea sufletul mai senin. Pe Kant îl trezea dimineața, deși lucra pânâ târziu în noapte, trâmbița cocoșului din vecini, pe care a prins pică și chiar a vrut s-o mituiască pe stăpâna acestuia cu bani de aur să-l facă piftie. Gospodina din Konigsberg a cerut să citească ”Critica rațiunii pure” mai întâi, astfel că că pintenatul a murit de bătrânețe și fraulein s-a ales cu ochelari și-o mutră pe care se citește efortul surd de a penetra filozofia. Kant o avertizase că banii adevărați nu sunt totuna cu ideea de bani, iar cartea ca lucru în sine nu e totuna cu ideile pentru sine din ea... Cocoșul s-a plâns calului lui Kant și, drept pedeapsă, acesta a rămas trântit pe spate până când pe filozof l-a prins spondilita și nu s-a mai putut crăcăna ca să mediteze de sus din șea, deși i-au dat lecții niște tinere bicicliste din viitor. A rămas pe gânduri până a dat și în spondiloză și-a rămas țeapăn de gât, de cap, cu toate ideile sale despre cognoscibil și incognoscibil... Fundulețele călărețe și calul alb au rămas lucruri în sine, spre deosebire de piatra funerară, care a devenit lucru pentru el - pe care a pus să se scrie: ”Aici odihnește Immanuel Kant, cu Cerul înstelat deasupra și Legea morală în suflet”.
Posted on: Mon, 14 Oct 2013 17:50:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015