La definitivat, acum hăt ani, m-am dus într-o inconştienţă totală, în sensul că nu am deschis nicio carte de matematică. Habar n-aveam ce fel de examen este, nu am întrebat pe nimeni, nu cunoşteam pe nimeni care mai dădea examenul, dar nu mi-era teamă nici cât negru sub unghie. Ştiam matematică, lucrasem foarte mult în liceu, aveam o bază sănătoasă, însă, uitându-mă în urmă, multe le uitasem, nu erau aprofundate ca acum. Ei bine, totuşi, l-am luat atunci lejer şi onorabil, cu 9 şi ceva la scris, prima de fapt, şi zece la oral la mate. Acum, la grad, nu doar că m-am stresat teribil, dar am învăţat enorm. Sute de foi scrise, zeci de demonstraţii grele din analiză şi algebră, studiate şi aprofundate, exerciţii remarcabile şi grele la fiece lecţie, câte trei-patru soluţii pentru teoremele celebre din geometrie: soluţie sintetică, analitică, vectorială, cu afixe. Ba chiar la calculul lui OG ştiam opt soluţii, la concurenţa medianelor, şapte soluţii faine şi tot aşa la diverse probleme celebre: Euler, Ţiţeica, Pappus, Leibniz, Stewart etc. Încercam la orice chestie, fie că era ecuaţie sau calcul de primitivă, să găsesc cât mai multe metode elegante. Acum, pot spune că toate acestea au fost doar pentru cunoaşterea mea şi pentru reîmprospătarea memoriei, nicidecum nu mi-au folosit la examenul de azi. Mai mult, nici nu le pot aplica la clase, unde nivelul e jenant, inclusiv la bac, având în vedere că-n ultimii ani se dau numai banalităţi. Nimic din tot ce-am învăţat în vara asta nu mi-a folosit azi. Dar absolut nimic! Şi-acum douăzeci de ani, şi- acum zece ani ştiam să abordez problemele date. Azi-noapte, din cauza stresului, nu am dormit deloc. Nici măcar un minut. La 7 deja tremuram, aveam febră din cauza oboselii, băusem multă cafea, fumasem aşijderea, mă clătinam când mergeam, nu mai eram în stare de nimic. Eram conştientă că nu pot face faţă unui examen, că îl pot lesne rata doar din cauza oboselii crunte. Nu dormisem de 24 de ore, iar cu o noapte în urmă foarte puţin; şi până începea examenul se făceau deja 26 de ore de nesomn. În fine, nu ştiu cum am ajuns acolo. Subiectele, o dezamăgire totală. Probleme uşoare; reiterez, absolut nimic din tot ceea ce învăţasem eu greu. Printre altele, trebuia să facem un proiect de lecţie, notat cu trei puncte; profesorii ne-au atenţionat să nu uităm să trecem obiectivele, i-am corectat instant, spunându-le că, mai nou, sunt competenţe specifice vizate şi, culmea, tocmai eu am uitat să le trec. A fost o minune că m-am putut, totuşi, aduna, că am putut redacta şi că l-am luat cu o notă decentă, peste nouă, pentru că de-abia mă puteam concentra. Era mult mai bine, însă, de eram odihnită, cu mintea limpede. Trăgând linie, nu trebuia câtuşi de puţin să-mi pese de acest examen, puteam liniştită să-mi văd de vara mea, să ies pe plajă, să fac fotografii, să scriu sau să cânt la pianină. Dar mă speriaseră mulţi oameni că e foarte greu, mai mult, anul acesta metodologia examenului s-a schimbat, nu aveam de unde şti cum va fi. Şi-ntr-adevăr, eu însămi am văzut subiectele din anii precedenţi, din alte centre universitare sau chiar din Constanţa, unele cu adevărat grele, care necesitau multă cunoaştere dar şi prezenţă-n clipă, în sensul să-ţi pice fisa în acele momente şi nu apoi, acasă. Şi-ncă un amănunt deloc semnificativ. Tot acest stres, toate aceste emoţii sunt pentru 20 de lei în plus la salariu. Şi pentru gura lumii, pe care, adesea, eu o ignor. Să nu mai pomenesc de trei ani de inspecţii înainte de acest grad, grad pe care nici măcar nu voiam să-l dau în urmă cu ceva ani, căci niciodată nu m-a interesat cariera mea la acest nivel, având alte interese, fiind o fire artistică. Nu-mi transmite mai nimic faptul că un profesor are gradul doi sau gradul unu, ba chiar că e metodist, atât timp, cât cunoaşterea sa în alte zone, adiacente sau nu specialităţii, tinde spre zero. Mai mult, am întâlnit oameni cu gradul unu care nu ştiau lucruri elementare, ba unul dintre aceştia, anul trecut, m-a sunat să mă întrebe ce este R barat, noţiune de cultură generală în matematică. Miercuri am la pedagogie. Credeţi că mă voi mai stresa? Am prins, azi, după examen, două ore de somn. E cazul să dorm:)
Posted on: Mon, 19 Aug 2013 18:31:01 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015