La începutul anului, când, în urma unui alt eveniment nefericit, și-a făcut loc în paginile revistei rubrica “Salvatori printre îngeri”, mi-am dorit doar ca aceasta să rămână cât mai mult timp goală. Din nefericire, evenimentele dureroase nu sunt tocmai rare pe un câmp de luptă. Joi, 11 iulie 2013, un camarad de năđejde, un curajos și brav pompier a căzut la datorie în timp ce salva viața altor oameni. A murit salvând cu viața sa, viața semenilor lui. Fără să-i cunoască, fără să aibă altă obligație față de ei decât aceea de a fi pompier. Gabriel Boitan putea fi oricare dintre pompierii români. Oricare dintre cei care au jurat să-și riște zilnic viața pentru țara care, în afara unui salar de mizerie, nu le oferă nimic. Gabriel Boitan este oricare din pompierii români aflați mereu în prima linie a frontului incandescent și a căror jertfă rămâne, deseori, anonimă. Este pompierul care, plecând dimineața la muncă, nu are certitudinea că își va mai revedea copiii, familia. Sunt oameni, sunt suflete, sunt destine de viață. Nu știm care dintre ei va cădea mâine. Ar putea fi oricare și asta pentru că acești oameni sunt mereu în luptă cu neprevăzutul, cu timpul, cu situațiile necunoscute. Când alarma sună, pompierii militari se grăbesc sa vină în ajutorul semenilor aflați la ananghie. Pot fi ultimele lor clipe iar în acestea ei se gândesc doar să salveze. Nu-și permit nici măcar gândul că, riscând, ar putea pierde totul. Emoția ascuțită - parcă în tandem cu sunetul sirenei - care le strânge inima în fața imprevizibilului e înăbușită în suflet în timp ce curajul și spiritul de sacrificiu le dau forță. Și totuși, oricare intervenție poate fi ultima. Câți dintre noi, cei care avem zilnic nevoie de ei, am avea curajul și dăruirea ca pentru recompense salariale infime în raport cu sacrificiul depus, să fim dispuși a ne sacrifica viața la nevoie? Câți dintre noi, ne gândim atunci când secundele par ore, în așteptarea salvatorilor, că de fapt pentru ei, acestea pot fi ultimele clipe de viață. Câți dintre noi ne gândim că acești oameni, dincolo de uniformă și dincolo de datorie au propriile lor povești de viață: au părinți al căror unic sprijin sunt la bătrânețe, sau au copii care așteaptă și au dreptul să crească mângâiați și ocrotiți de tatăl lor, sau au o iubită, o soție, care-i așteaptă să meargă mai departe pe drumul vieții ales împreună. Tragicul eveniment de la Fetești aduce inevitabil aminte de alte momente de grea cumpănă din viața pompierilor români: Mihăilești, Dragonul Roșu… Fronturi de luptă contra-cronometru pentru viață care și-au cerut tributul. Oameni care s-au stins salvând cu prețul vieții lor, viața altor oameni. Ce au primit în schimb? Regrete, medalii, decorații, avansări în grad, toate… post-mortem. Însă moartea unui pompier scoate, inevitabil, la suprafață alte adevăruri dureroase. Deși li se cere să fie zilnic pregătiți să se sacrifice și chiar să moară pentru îndeplinirea misiunilor ce le sunt încredințate, pompierii români nu au asigurare de viață. Și asta în condițiile în care în fiecare secundă în care intră în luptă pentru a mai salva o viață, de fapt, pompierii și-o riscă pe a lor. E drept că nicio sumă de bani nu-i va putea înlocui vreodată în sufletele familiilor. Și totuși, la ceas de grea încercare, o asigurare de viață, ar putea fi de un real ajutor pentru familiile salvatorilor. Cu toate acestea pompierii din România, nu sunt asigurați. În România, familia unui pompier căzut în misiune primește câteva salarii compensatorii, eventual bani strânși din mila și din puținul colegilor de serviciu. În străinătate, pompierii beneficiază de pachete serioase de asigurări de viață și sănătate, oferta societăților de asigurare cuprinzând pachete speciale pentru pompieri. Problema lipsei asigurărilor de viață a pompierilor români, deși ignorată, este cunoscută de forurile competente. Din nefericire, nicio structură abilitată din țara aceasta nu-și permite “luxul” de a direcționa fonduri spre a-i asigura pe cei de la care toată lumea așteaptă sacrificiul suprem. Puținele fonduri alocate salvatorilor sunt direcționate spre dotarea tehnică - un alt subiect delicat din viața pompierilor români. Există, rar, cazuri în care firmele de asigurări oferă unităților de pompieri, drept “bonus” pentru asigurarea mașinilor de luptă, asigurări de viață gratuite pentru personalul operativ. Sumele sunt însă infime și nu depășesc 400 - 500 de lei. În aceste condiții revine întrebarea dureroasă: cât valorează în România viața unui pompier?
Posted on: Sun, 22 Sep 2013 20:00:47 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015