Lauda de sine... Tiii! Ce întâmplare! Un cocoş, cum vezi mai rar, Bucuros, nevoie mare C-a scăpat de ars pe jar, La plug înhămat Se întrecea în alergat! Ce să fie? Ce să fie? Cum scăpase de tipsie? El se lăudase, Harnic, încrezut, Că va face , ce stăpânul N-a făcut demult... Cal n-avea, că îi fugise, Supărat pe frâu, Nu-i plăcuse tratamentul- Fân puţin, apă de râu Doar în amintiri găsise... Şi atunci cocoşul râse Şi stăpânului promise, Că-ntr-o zi şi jumătate Pământul va fi pe spate- Numai bun de semănat Nu ne fie cu bănat, Rău e că s-a lăudat, De pe coteţ se părea Uşoară munca altuia... Dar soluţia mai va... Cum să-şi scape el viaţa, Să ajungă dimineaţa? Rămaşagul l-a pierdut, Ciocul, dacă n-a tăcut, De ruşine l-a făcut! Că ,ce e de pus pe masă N-aduci tu, pasăre grasă, Nu ne hrăneşti cu un sfat... Şi acum, chiar înhămat Fugi şi zbori...că ai scăpat! Morala n-o mai comentăm, De la cocoşi învăţăm În pene să ne umflăm Şi când dăm de greu-dăm fuga La o bere... (O mai fi rămas Azuga?)
Posted on: Sun, 24 Nov 2013 10:32:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015