Lecţii din sanctuar Textul de memorat: „Să-Mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlo- cul lor.” (Exodul 25:8) Sanctuarul este unul dintre mijloacele folosite de Dumnezeu pen- tru a ne ajuta să înţelegem Evanghelia. 1. Prezenţa lui Dumnezeu 1. Potrivit cu Exodul 25:8, care era scopul sanctuarului pământesc din pustie? Ce adevăr uimitor desprindem de aici cu privire la dragostea lui Dumnezeu pentru noi? Ieşirea - Exod / Exodus 8 Să-Mi facă un locaş sfînt, şi Eu voi locui în mijlocul lor. În Grădina Edenului, păcatul a distrus relaţia directă dintre Dumnezeu şi oameni. El a întrerupt comuniunea nestingherită dintre primii noştri pă- rinţi şi Dumnezeu. Totuşi Creatorul Şi-a dorit să îi atragă înapoi la El şi să Se bucure de o relaţie stabilă cu ei şi, de aceea, a început acest proces de reparare a relaţiei încă din acel moment. După câteva secole, El a luat din nou iniţiativa de a-i aduce pe oameni înapoi, în prezenţa Sa, prin eliberarea evreilor din Egipt şi prin aducerea la existenţă a sanctuarului şi a sistemului jertfelor. Prin urmare, sanctuarul este o mărturie despre dorinţa Sa neîntre- ruptă de a locui în mijlocul poporului Său. Ideea aceasta Îi aparţine în între- gime (Psalmii 132:13,14). Ţelul său ultim este relaţia, iar sanctuarul a fost mijlocul prin care Şi-a propus să ajungă la acest ţel. Sanctuarul este dovada tangibilă a prezenţei Sale printre copiii Săi de pe pământ. Un alt scop al sanctuarului era acela de a oferi o locaţie pentru siste- mul de închinare centralizat. Întrucât prezenţa Prin urmare, sanctuarul oferea detalii despre planul de răscumpărare, care cuprindea nu numai jertfele, ci şi slujba preoţească, o parte integran- tă a acestui plan. Creatorul universului, Cel care a făcut toate lucrurile (Ioan 1:1-3) a cobo- rât în mijlocul unor oameni fără adăpost, care rătăceau prin pustie, pentru a locui printre ei. În ce mod ne ajută acest adevăr să evităm prejudecăţile etnice, sociale şi culturale? 2. „Fiţi sfinţi” 2. Cum trebuia să fie sanctuarul? Exodul 40:9,10 Ieşirea - Exod / Exodus 40 9 Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să -l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfînt. 10 Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui, şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi prea sfînt. „Serviciul de la sanctuar era veriga de legătură dintre Dumnezeu şi Israel. Darurile de jertfă aveau menirea de a prefigura jertfa lui Hristos şi, astfel, de a păstra în inimile oamenilor o credinţă neşovăielnică în Răs- cumpărătorul care urma să vină. Din acest motiv – pentru ca Domnul să poată accepta jertfele lor şi să rămână în mijlocul lor şi, pe de altă parte, pentru ca poporul să poată avea o cunoaştere corectă a planului de mân- tuire şi o înţelegere corespunzătoare a datoriei sale – era de cea mai mare importanţă ca toţi cei care aveau legătură cu sanctuarul să păstreze sfinţe- nia inimii şi curăţia vieţii, reverenţa faţă de Dumnezeu şi ascultarea strictă de cerinţele Sale.” – Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 2, p. 1010 3. Care este motivul principal pentru care poporul trebuia să fie sfânt? Leviticul 19:2; 1 Petru 1:14-16. Levitic / Leviticus 19 2 ,,Vorbeşte întregei adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le: Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. 1 Petru / 1 Pete 1 14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi tîrîţi în poftele, pe cari le aveaţi altădată, cînd eraţi în neştiinţă. 15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfînt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. 16 Căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt. Sfinţenia lui Dumnezeu ne transformă şi ne face deosebiţi. Sfinţenia Sa este motivul suprem pentru care poporul Său are o conduită etică în toate domeniile vieţii (Leviticul 19), fie că e vorba de respectarea legilor alimentaţiei (Leviticul 11:44,45), de respectarea preotului (Leviticul 21:8) sau de respingerea poftelor în care trăia altădată (1 Petru 1:14). Domnul vrea să creştem în sfinţenie pe măsură ce ne apropiem de El. Schimbarea aceasta poate avea loc numai prin supunerea firii noastre păcătoase şi prin dispoziţia de a face doar ce e bine, indiferent de consecinţe. Gândeşte-te la tine, la obiceiurile tale, la preferinţele tale, la activităţile tale etc. Cât din ceea ce eşti şi din ceea ce faci se poate considera a fi „sfânt”? O întrebare destul de grea, nu-i aşa? 3. Obiectele din sanctuar 4. Ce ni se spune în Exodul 31:2-11 despre obiectele din sanctuarul pământesc? Care este punctul comun al acestui pasaj cu Geneza 1:2? (Vezi şi Exodul 25:9.) Ieşirea - Exod / Exodus 31 2 ,,Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. 3 Lam umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, 4 i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, 5 să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn, şi să facă tot felul de lucrări. 6 Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sînt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit: 7 cortul întîlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui, şi toate uneltele cortului; 8 masa cu uneltele ei, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămîierii; 9 altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; 10 veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti; 11 untdelemnul pentru ungere, şi tămîia mirositoare pentru sfîntul locaş. Le vor face după toate poruncile, pe cari ţi le-am dat.`` Facerea - Geneza / Genesis 1 2 Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Ieşirea - Exod / Exodus 25 9 Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi -l voi arăta.`` chivotul mărturiei era simbolul su- prem al prezenţei şi al sfinţeniei lui Dumnezeu. Numele lui provine de la cele două table de piatră pe care a fost scrisă Legea, care purtau numele de „tablele mărturiei” (Exodul 32:15,16) şi care se aflau în chivot (Exodul 25:16,21). Deasupra chivotului se afla „capacul ispăşirii” [n.tr. – sau „scaunul în- durării”, Sfânta, sau prima încăpere a sanctuarului, era luminată neîntrerupt de sfeşnic (Leviticul 24:1-4), iar de pe altarul tămâierii se ridica un fum protector care ascundea prezenţa lui Dumnezeu de privirea preotului Pe masa punerii înainte, se aflau douăsprezece pâini care reprezentau cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Tot pe masă, se aflau şi farfurii, vase pentru tămâie, urcioare şi boluri (Exodul 25:29,30). Deşi nu se precizează ce utilitate aveau aceste vase, se pare că ele amin- teau de masa care a avut loc cu ocazia încheierii legământului cu Domnul (vezi Exodul 24:11) şi, evident, de legământul însuşi. Citeşte Romani 3:25-28. Ce mare speranţă putem desprinde din făgăduinţa mântuirii „prin credinţă, fără faptele Legii”? Romani / Romans 3 25 Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu; 26 pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27 Unde este dar pricina de laudă? Sa dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. 28 Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. 4.Centrul lucrării lui Dumnezeu 5. Ce informaţii în plus despre sanctuar ni se oferă în 1Împăraţi 8:30-53? 1 Regi / 1 Kings 8 30 Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, cînd se vor ruga în locul acesta! Ascultă -i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă -i şi iartă -i! 31 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi va fi silit să facă un jurămînt, şi va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, - 32 ascultă -l din ceruri, lucrează, şi fă dreptate robilor Tăi; osîndeşte pe cel vinovat, şi întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat, şi fă -i după nevinovăţia lui! 33 Cînd poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentrucă a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă ...ţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, - 34 ascultă -i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi întoarce -i în ţara pe care ai dat -o părinţilor lor! 35 Cînd se va închide cerul, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui tău, şi dacă se vor abate dela păcatele lor, pentrucă -i vei pedepsi- 36 ascultă -i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă -l calea cea bună pe care trebuie să umble, şi să trimeţi ploaie pe pămîntul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău! 37 Cînd foametea, ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele, de un fel sau altul, vor fi în ţară, cînd vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, cînd vor fi urgii sau boli de orice fel: 38 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mînile spre casa aceasta, - 39 ascultă -l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă -l; lucrează, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor, 40 ca să se teamă de Tine în tot timpul cît vor trăi în ţara pe care ai dat -o părinţilor noştri! 41 Cînd străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintro ţară depărtată, pentru Numele Tău, 42 căci se va şti că Numele Tău este mare, mîna Ta este tare, şi braţul Tău este întins, cînd va veni să se roage în casa aceasta, - 43 ascultă -l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentruca toate popoarele pămîntului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca şi poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit -o eu! 44 Cînd poporul Tău va ieşi la luptă împotriva vrăjmaşului său, urmînd calea pe care i -o vei porunci Tu: dacă vor face rugăciuni Domnului, cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales -o Tu, şi spre casa pe care am zidit -o eu Numelui Tău, - 45 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate! 46 Cînd vor păcătui împotriva Ta, -căci nu este om care să nu păcătuiască, -şi Te vei mînia împotriva lor şi -i vei da în mîna vrăjmaşului, care -i va duce robi întro ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată: 47 dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce -i vor duce în robie, şi vor zice: ,Am păcătuit, am săvîrşit fărădelegi, am făcut rău!`; 48 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor cari i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat -o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales -o, şi spre casa pe care am zidit -o eu Numelui Tău, - 49 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate; 50 iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce -i vor ţinea robi, ca să se îndure de ei, 51 căci sînt poporul Tău şi moştenirea Ta, şi Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fer! 52 chii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău Israel, ca să -i asculţi în tot ce-Ţi vor cere! 53 Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pămîntului, ca să faci din ei moştenirea Ta, cum ai spus prin robul Tău Moise, cînd ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!`` Cu ocazia ceremoniei de dedicare a templului, împăratul Solomon a menţionat şapte tipuri de rugăciuni care puteau fi făcute în templu. Aces- te şapte rugăciuni ilustrează funcţia amplă pe care o îndeplinea templul în viaţa israeliţilor. Astfel, templul era locul unde se putea căuta iertarea (vers. 30), unde se puteau face jurăminte (vers. 31, 32), unde se puteau face cereri de eliberare din mâna duşmanilor (vers. 33, 34), cereri pentru ploaie în caz de secetă (vers. 35, 36) sau cereri în caz de alte dezastre (vers. 37-40). Totodată, templul era locul unde se puteau ruga străinii (vers. 41- 43), dar şi locul unde se putea cere biruinţa într-o luptă (vers. 44, 45). Faptul că templul trebuia să fie „o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7) reiese clar din previziunea lui Solomon în care israelitul, străinul şi întregul popor stau cu toţii în casa Domnului şi Îi adresează cereri. Sanctuarul era centrul ideologic al întregii existenţe a lui Israel ca po- por. Religia nu era doar o parte a vieţii credinciosului, nu era nici măcar o parte importantă a vieţii lui, ci era viaţa însăşi. Ce ne spune aceasta despre rolul pe care trebuie să îl aibă credinţa în viaţa noastră? Gândeşte-te la viaţa ta de rugăciune. Cât de profundă şi de bogată este? În ce măsură este ea un factor de întărire a credinţei şi de schimbare a vieţii? Poate că prima întrebare pe care ar trebui să ţi-o pui ar fi aceasta: Cât timp petrec în rugăciune? 5. „Până ce am intrat în Sfântul Locaş...” Psalmului 23: „Voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (vers. 6). Pentru a arăta cât de mult îl iubea, David a utilizat o paletă largă de apelative pentru el: casa Domnului, templul, Locaşul Sfânt şi cortul. Acolo era locul potrivit pentru meditaţie şi pentru contemplarea frumuse- ţii Domnului (vezi vers. 4). Activităţile lui Dumnezeu din sanctuar ilustrează câteva idei esenţiale: El îl ocroteşte pe închinător şi îl ascunde în sanctuarul Său, chiar şi în vre- muri de restrişte (Psalmii 27:5). Dumnezeu le oferă tuturor celor care vin în prezenţa Sa un loc de adăpost sigur şi pace sufletească. Aceste expresii asociază frumuseţea Domnului cu ceea ce face El pentru poporul Său. În plus, serviciile din sanctuar, cu semnificaţia lor simbolică, ilustrează bună- tatea şi dreptatea lui Dumnezeu. 6. Citeşte Psalmii 73:1-17 .Ce a înţeles Asaf după ce ai ntrat în sanctuar? Psalmi / Psalms 73 1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii! 3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi. 4 Întradevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. 5 au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni. 6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte. 7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima. 8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, 9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul. 10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, 11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?`` 12 Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile. 13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie: 14 căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit. 15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că naş fi credincios neamului copiilor Tăi. 16 Mam gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda, 17 pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi. cei răi merg pe un drum alunecos (Psalmii 73:18-20) şi că oamenii credincioşi sunt ocrotiţi (vers. 21-28). Pentru cei care Îl caută pe Dumnezeu, sanctuarul devine un loc al încrederii, o fortăreaţă a vieţii, „stânca” pe care Dumnezeu îi va înălţa (Psalmii 27:5). Studiu suplimentar „Pentru construirea sanctuarului erau necesare pregătiri mari şi costi- sitoare: se cerea o mare cantitate din cel mai preţios şi mai scump metal; cu toate acestea, Dumnezeu a acceptat numai daruri de bunăvoie. «Să-l primiţi pentru Mine [darul] de la orice om care-l va da cu tragere de ini- mă», a fost porunca divină repetată de Moise adunării poporului. Con- sacrarea deplină lui Dumnezeu şi un spirit de sacrificiu au fost primele cerinţe în lucrarea de pregătire a unui locaş pentru Cel Preaînalt.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 343 Fiii lui Eli sunt dintre cei care au fost „aproape” de Dumnezeu, dar care au pierdut din vedere sfinţenia Sa (1 Samuel 2:12-17). Cum putem evita atitudinea de care s-au făcut vinovaţi ei? Cum ne ajută rugăciu- nea, studiul şi ascultarea să rămânem conştienţi de sfinţenia Sa? „Cea mai importantă parte a slujbei zilnice era serviciul adus la înde- plinire pentru diferite persoane, în mod individual. Păcătosul care se pocăia îşi aducea darul la uşa tabernaculului şi, aşezându-şi mâna asu- pra victimei, îşi mărturisea păcatele, transferând astfel, în mod figurat, păcatele sale asupra victimei nevinovate. Animalul era apoi înjunghiat chiar de mâna păcătosului, iar sângele era dus de preot în Locul Sfânt şi stropit înaintea perdelei în spatele căreia se afla chivotul, conţinând Legea pe care păcătosul o călcase. Prin această ceremonie, prin sânge, păcatul era transferat în mod figurat asupra sanctuarului.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 354 Ce explicaţii ne oferă acest fragment cu privire la modul în care era descoperită „mântuirea prin credinţă” prin intermediul serviciilor de la sanctuar?
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 08:04:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015