Legătura cu Dumnezeu ne transformă în luminițe…unele abia pâlpâie, altele strălucesc de-a dreptul…după cum și inima noastră primește Lumina Lui Dumnezeu.Adeseori, ieșind de la SF Maslu, se întîmpla să văd câte un cersetor care cerea o bucată de pâine de-abia slujită. *Nu-i da fată, ești proastă! Îi dai din sporul tău*…degeaba Maslu…nici un folos n-a avut creștina. Am mai auzit și pe-asta *îmi ia din norocul meu*…nu există așa ceva! Unii oameni împrăștie o lumină mare în jur, alții abia pâlpâie…Ce se întâmplă atunci când o luminiță mică, abia pâlpâitoare se așează lângă un far? Nu mai luminează farul din cauza ei? Nicidecum…Dar atunci când o luminiță pâlpâitoare se așează lângă altă luminiță care abia pâlpâie?..crește puțin luminozitatea…dar foarte probabil să orbecăie amândouă… vă dați seama câte luminițe pâlpâitoare sunt necesare ca să lumineze cât de cât? Pe românește- după ce că abia pâlpâim, nici nu suntem uniți unii lângă alții… ( notă: a fi unit nu înseamnă să ne adunăm în secte în care învățăm să suflăm unul in lumina celuilalt/ a fi unit înseamnă a iubi, pur și simplu!)Așa sunt și sufletele noastre, ca luminițele…Oamenii egoiști abia pâlpâie…oricâtă bunăstare și afecțiune i-ar înconjura, lumina sufletului lor nu-i ajută să vadă mai departe de ei înșiși. Egoismul naște nefericire…iar sufletele nefericiților sunt aproape stinse…Rugăciunea de astăziDoamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, luminează-mi sufletul ca să nu orbecăi prin hățișurile vieții mele!
Posted on: Tue, 05 Nov 2013 05:03:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015