Luni, 29 iulie 2013 Sfintii zilei Ss. Marta **; Lazăr şi Maria, fraţi Liturghierul Roman. Sf. Marta ** Lectionar Prov 31,10 13.19 20.30 31: Femeia care se teme de Domnul este vrednică de laudă Ps 14: Cei cu inima curată vor locui în casa Domnului In 11,19 27 (Lc 10,38 42): Eu cred că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu (Marta, pentru multe te zbaţi şi te frămânţi) Meditatia zilei În prima lectură de astăzi este scos în evidenţă contrastul care trebuie să provoace în noi o adevărată convertire: este contrastul strident între atitudinea lui Aron şi aceea a lui Moise. Aron a fost complice al idolatriei poporului, el a fost cel care a organizat lucrurile şi a făcut posibilă realizarea viţelului de aur. Dar când Moise îl întreabă: „Ce ţi-a făcut acest popor că l-ai târât într-un păcat aşa de mare?”, Aron s-a dezvinovăţit şi a aruncat toată vina asupra poporului: „Tu ştii bine că poporul acesta este înclinat spre rău! Ei mi-au zis: Fă-ne un dumnezeu care să meargă în fruntea noastră!” Moise, în schimb, care nu era implicat deloc în acest păcat de idolatrie, care a fost cuprins de o mare mânie la vederea viţelului şi a poporului în sărbătoare („Moise s-a aprins de mânie B spune textul B a aruncat cele două table ale Legii şi le-a sfărâmat la poalele muntelui; apoi a apucat viţelul, l-a ars în focY„), în faţa Domnului se face mijlocitor: „Dacă ai vrea acum să ierţi păcatul lor!”, solidar cu poporul păcătos: „Dacă nu, şterge-mă din cartea ta!”, dispus să fie îndepărtat de Dumnezeu pentru a obţine iertarea poporului său. E o lecţie formidabilă pentru noi, deoarece în mod spontan noi ne separăm mereu de păcatul altuia. Deşi nu suntem cu totul inocenţi, nu vrem să fim pedepsiţi cu cei care au păcătuit. Ei trebuie să suporte pedeapsa pentru ceea ce au comis; noi suntem „cei buni”, drepţii, cei care îi plac lui Dumnezeu. Şi în loc să-i fim pe plac lui Dumnezeu, trebuie mai degrabă să fim solidari cu păcătoşii, să ne asumăm împreună cu ei pedeapsa pentru păcatul lor. Ceea ce Moise ar fi fost dispus să facă pentru iertarea păcatului poporului său, Isus a făcut în mod efectiv: el, Cel Nevinovat, a luat asupra sa păcatele tuturor. El este mielul nevinovat care s-a împovărat cu păcatele noastre, este cel care B cum spune sfântul Paul B a devenit „blestem” pentru a ne elibera pe noi de blestemul păcatului. O condiţie necesară şi întotdeauna greu de acceptat este de a suferi pedeapsa meritată de alţii. Sunt atâţia creştini care se revoltă când trebuie să sufere ceva şi se întreabă: „Ce am făcut înaintea lui Dumnezeu? Pentru ce mi-a trimis această încercare?” În loc să pună problema în modul acestea, mai bine l-ar contempla pe Isus pe cruce şi ar reflecta asupra exemplului lui Moise. „Dacă ai vrea acum să ierţi păcatul lor!Y Dacă nu, şterge-mă din cartea ta!”.
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 18:44:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015