"M-a turburat intotdeauna, ca unul din mistere, putinta cu care e cainele prezent in viata noastra. Fara om si fara caine, cainele si omul ar fi niste pribegi. Pentru moralul omului, prietenul lui de la use si din odaie, e o mangaiere, un sprijin, un aliat, zadarnic asteptat dintre semenii perversi, uneltitori, veninosi, tradatori. Cainele e permanent cu tine, langa tine, pana la moarte, singurul tovaras care moare odata cu tine, culcat pe mormantul tau.(...) Te uiti in ochii lui: te intelege si tu nu cauti sa-l intelegi. Inima lui ti-e daruita fara conditii si peste împrejurari: cainele-i o prelungire a fiintei tale sufletesti - si tu il chinuiesti, il bati, il prinzi cu latul si-l ucizi. Primarii... ii starpesc cu otrava, stapanii ii gonesc, se ridica impozite pe caini, oamenii stiintifici si docenti vor sa-ti ia catelul din brate si cainele din lant ca sa te ocroteasca de o prostie din capul lor sterp. S-a nascocit, pentru flatarea simtului de conservare a omului de prisos, primejdia turbarii, principiu municipal, aproape dogma de Stat.(...) Si ce constiinta poate fi mai spurcata decat a omului, degradat si infect cu atat mai mult cu cit se inalta mai sus, ministru, presedinte, barbat de stat, potentat si javra, si cu cit isi stropeste starvul imbaiat, cu parfumele filosofilor si vaporii distilati ai violetei. Da laba-ncoa, GRIVEI, voiniceste: LABA TA MA CINSTESTE." TUDOR ARGHEZI
Posted on: Sun, 08 Sep 2013 09:03:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015